Relația primordială în care ființa umană este integrată prin însuși procesul genezei sale este aceea de filiație, de rudenie. Pe lângă dimensiunea fizică, relația de filiație are și o dimensiune funcțională ce constă în satisfacerea de către părinți a trebuințelor primare ale copilului. De asemenea, importantă în dezvoltarea generală a personalității copilului este și interacțiunea și comunicarea cu proprii părinți. Astfel, „în funcție de felul în care mama și tatăl înțeleg și își joacă rolul în primii ani de viață ai copilului, dezvoltarea psihică a acestuia poate fi stimulată, accelerată sau, dimpotrivă, întârziată, cu producerea unor dezechilibre și dizarmonii ce-i vor periclita mai târziu modul de relaționare cu cei din jur și integrarea normală în viața socială și profesională” (Golu, 1993, apud Ciofu, 2004).
În cadrul relațiilor părinți – copii, climatul familial joacă un rol important.
Studiu privind influența particularităților de vârstă ale copilului asupra climatului familial
