Schools are more than places where young people learn mathematics, science, or literature. They are communities where children develop values, build relationships, and shape their understanding of the world. Because students spend a significant part of their lives in educational environments, schools have a unique opportunity and responsibility: to prevent bullying, discrimination, and hate speech before these behaviors become deeply rooted. While these problems also exist in families, online spaces, and society at large, education remains one of the most effective tools for promoting respect, empathy, and social responsibility. Bullying, discrimination, and hate speech are interconnected forms of harmful behavior. They differ in intensity and expression, yet they all undermine human dignity, damage mental health, and weaken social cohesion. Creating a safe and inclusive educational environment requires more than disciplinary measures. It requires a comprehensive educational approach that helps students understand diversity, manage conflicts peacefully, think critically, and recognize the consequences of their actions.
Communication and Speech Acts
This paper traces the development of pragmatics as a distinct field of linguistic inquiry, from its semiotic origins in Peirce’s concept of the “science of signs” through Morris’s tripartite division of syntax, semantics, and pragmatics, and Carnap’s application of this framework to natural language. It follows the consolidation of pragmatics as “the study of language usage” (Levinson, 1983) through the major theoretical strands that have shaped the field: Austin’s and Searle’s speech act theory, Grice’s cooperative principle, Goffman’s and Brown and Levinson’s work on face and politeness, and the analytic tradition of conversation analysis. The paper closes by situating these strands within Yule’s (2006) contextual definition of pragmatics as the study of language use in context.
Profesorul ca „glocalizator”: cum aducem istoria din manuale în spațiul digital global
Articolul analizează rolul profesorului de istorie în contextul glocalizării, evidențiind modul în care instrumentele digitale globale pot fi utilizate pentru a valorifica și transmite conținuturi istorice locale. Studiul are la bază experiența didactică a autoarei și proiectul educațional „Istorie cu Elinor”, conceput ca un ecosistem digital de învățare destinat pregătirii pentru examenul de bacalaureat.
Platforma integrează lecții structurate conform programei, modele de rezolvare, ghiduri de redactare, teste interactive cu feedback imediat și o comunitate online de sprijin. Articolul evidențiază contribuția acestor resurse la democratizarea accesului la educație, oferind elevilor din medii diverse oportunități egale de învățare.
Rolul jocului didactic interdisciplinar în predarea istoriei la ciclul primar
Educația actuală promovează o abordare interdisciplinară a procesului instructiv-educativ, prin integrarea cunoștințelor din mai multe domenii și prin utilizarea unor metode care favorizează învățarea activă. Interdisciplinaritatea contribuie la dezvoltarea competențelor necesare adaptării elevilor la cerințele unei societăți aflate într-o continuă schimbare. După cum afirmă Constantin Cucoș, interdisciplinaritatea reprezintă cooperarea dintre diferite discipline pentru înțelegerea unor probleme complexe, care nu pot fi explicate din perspectiva unui singur domeniu.
The Discourse of Persuasion
Advertising is nowadays a form of persuasive communication. Its goal is to provide not only pieces of information about products and services, but also to influence consumer behaviour. From a pragmatic perspective, advertising becomes a communicative event in which linguistic choices are designed to achieve persuasion. In this study, the theory of speech acts offers a framework for explaining how language in advertising perform actions in order to make persuasion more effective.
Pedagogia Montessori – o alternativă educațională centrată pe copil
Articolul propune o sinteză teoretică asupra rolului consilierii emoționale în mediul școlar, cu accent pe strategiile de dezvoltare a competențelor socio-emoționale la elevii din ciclul primar. Pornind de la modelele inteligenței emoționale (Goleman, 1995; Mayer & Salovey, 1990), lucrarea analizează modul în care cadrul didactic și consilierul școlar pot sprijini dezvoltarea armonioasă a copilului la vârsta școlară mică, prin strategii de recunoaștere și exprimare a emoțiilor, autocontrol emoțional, empatie și abilități sociale (Vernon, 2004; Băban, 2009). Concluziile subliniază importanța parteneriatului dintre cadrul didactic, consilierul școlar și familie.
Importanța dezvoltării autonomiei la vârsta preșcolară prin jocul de rol: studiu de caz
Lucrarea de față abordează o tematică centrală în educația timpurie: stimularea autonomiei personale și sociale la preșcolari prin intermediul jocului de rol. În prima parte sunt sintetizate reperele teoretice fundamentale privind evoluția psihică la vârsta de 3–6 ani, iar în a doua parte este prezentat un studiu de caz desfășurat pe parcursul unui semestru. Rezultatele confirmă faptul că jocul de rol direcționat reduce dependența de adult, dezvoltă stima de sine și optimizează relaționarea cu egalii.
Patru competiții, patru filozofii: proiectarea unui sistem coerent de activități sportive extrașcolare
Organizarea activităților sportive extrașcolare într-un liceu ridică frecvent aceeași problemă: cum construiești un calendar de competiții care să implice cu adevărat toți elevii, nu doar pe cei deja pasionați de sport de performanță? Răspunsul pe care l-am dezvoltat, alături de colegii de catedră (prof. Luca Monica Andreea și prof. Neagu Gheorghe Lucian), pentru anul școlar 2026-2027, nu a fost un singur regulament universal, ci patru regulamente distincte, acoperind clasele V-XII, fiecare gândit pornind de la logica proprie a disciplinei sportive și de la un obiectiv pedagogic diferit. Prezint în continuare arhitectura fiecărei competiții și principiile care au stat la baza proiectării lor.
Strategii manageriale pentru promovarea calității instituției școlare
În capitolul 3 al cărții Leadership și management educațional. Teorii și practici actuale (2015), Tony Bush analizează rolul liderilor în conceperea și îndeplinirea obiectivelor, care ar trebui să fie ,,creatori de obiective” și ,,lideri de obiective” (Cheng, 2002 apud Bush, 2015). Cheng (2002, apud Bush, 2015) este de părere că pentru a promova calitatea, liderii trebuie să folosească următoarele două strategii: dezvoltarea misiunii și obiectivelor instituționale adecvate; conducerea membrilor spre împlinirea obiectivelor, implementarea planurilor și programelor și atingerea standardelor.
Religia în școala românească – mai mult decât o disciplină: temelia formării caracterului și a identității unui popor
În ultimele decenii, educația românească a fost supusă unor transformări profunde, determinate atât de schimbările sociale și culturale, cât și de influențele unei lumi din ce în ce mai globalizate. În acest context, una dintre disciplinele care a stârnit cele mai numeroase dezbateri este religia. De multe ori, discuțiile despre această disciplină nu pornesc de la cunoașterea conținutului ei, a cadrului legal sau a rolului educativ pe care îl îndeplinește, ci de la percepții incomplete, prejudecăți sau confuzii. Un aspect frecvent întâlnit este confuzia dintre religia confesională, predată în școlile din România conform opțiunii elevilor și părinților, și istoria religiilor, disciplină cu un caracter diferit, centrat pe studiul comparativ al tradițiilor religioase ale lumii. Cele două domenii au obiective distincte, metodologii diferite și finalități educaționale specifice. A le considera identice înseamnă a ignora realitatea sistemului educațional românesc.
