Cercetarea de față şi-a propus să investigheze ȋn ce măsură o strategie de ameliorare axată pe gândirea laterală produce efecte ȋn exercitarea deprinderilor elevilor de clasa a III-a şi a IV-a ȋn ceea ce privește rezolvarea de probleme. Două grupuri de elevi au fost implicate ȋntr-o activitate de ameliorare, cu nuanţe diferite: prima grupă (experimentală) a trecut printr-o formare axată pe exerciţii şi reguli specifice gândirii laterale, iar cea de-a doua grupă (de control) prin una clasică, formală, axată pe reguli şi repere schematizate, des ȋntâlnite ȋn spaţiul clasei.
Cuvinte cheie: gȃndire lateral, gȃndire vertical, testare, probleme
Scopul: Determinarea influenţei tipului de strategie (gândire verticală vs gândire laterală) implicat ȋn rezolvarea de probleme prin analiza testelor de evaluare sumativă la elevii de clasa a III-a şi a IV-a.
Obiective:
O1: Identificarea nivelului de competenţă atinse de elevii din grupul experimental ȋn urma parcurgerii unei strategii de ameliorare axată pe gândirea laterală.
O2: Identificare nivelului de competenţă atins de elevii din grupul de control ȋn urma parcurgerii unei strategii de ameliorare axată pe gândirea verticală.
O3: Compararea nivelurilor de competenţă ȋntre cele două grupuri, atât ȋnainte de parcurgerea, cât şi după parcurgerea tipurilor de strategii diferite abordate ȋn rezolvarea de probleme.
Planul cvasiexperimental
Grup experimental/
Grup de control Pre-test Tratament
Experimental Post-test
Ge Da X Da
Gc Da – Da
● Ipoteza generală: Tipul de strategie folosit ȋn etapa de ameliorare (axată pe gândirea laterală sau axată pe gândirea verticală) influenţează semnificativ nivelurile de competenţă pe care elevii de clasa a III-a şi a IV-a le ating ȋn realizarea problemelor ȋn situaţia de testare sumativă.
Descrierea procedurii de eşantionare şi a lotului de cercetare
Eşantionarea s-a realizat prin reperarea unui număr de 60 de elevi de la Şcoala gimnazială “Ştefan cel Mare şi Sfânt” Dobrovăţ Iaşi. Copiii au fost ȋmpărţiti ȋn două grupuri, după cum urmeaza: Grupul experimental = 30 elevi; Grupul de control = 30 elevi
Elevii aparţin claselor a III-a şi a IV-a , considerând că aceste clase sunt edificatoare ȋn stabilirea nivelului de competenţă atins de elevi ȋn rezolvarea de probleme. Copiii au fost ȋmpărţiţi ȋn cele două grupuri prin repartizarea pe clasele de sine stătătoare.
Metoda şi instrumentul de cercetare; procedura de investigare
Metoda de cercetare este cea experimetală şi se referă la un plan cvasiexperimental cu 2 grupuri (experimental şi de control) şi cu 2 variabile, una independentă (tipul de strategie de ameliorare) şi una dependentă (nivelul de competenţă atins ȋn rezolvarea de probleme).
Instrumentul aplicat ȋn colectarea datelor este testul, intitulat simbolic ȋn aplicaţie Test sumativ. El s-a aplicat atât ȋn faza iniţială, cât şi ȋn cea finală, după parcurgerea strategiilor de ameliorare.
Prezentarea şi analizarea rezultatelor cercetării
Ȋn scopul verificării dacă nivelul de competenţă al elevilor diferă ȋn funcţie de grupul implicat ȋn cercetare, am aplicat testul t pentru eşantioane independente. Conform rezultatelor obţinute, nu există diferenţe semnificative ȋn funcţie de grupul inclus ȋn experiment ȋn ceea ce priveşte nivelul de competenţă al rezolvării de probleme [t(58) = 0,08, p = 0,96 > 0,05)]. Astfel, elevii din grupul experimental obţin ȋn medie scoruri apropiate (M =15,50) de cei din grupul de control (M = 15,56).
Ȋn scopul verificării dacă nivelul de competenţă al elevilor diferă ȋn funcţie de strategia de ameliorare implicată ȋn cercetare, am aplicat testul t pentru eşantioane independente. Conform rezultatelor obţinute, există diferenţe semnificative ȋn funcţie de strategia de ameliorare aplicată ȋn experiment ȋn ceea ce priveşte nivelul de competenţă al rezolvării de probleme [t(58) = 053, p = 0,01 < 0,05)]. Astfel, elevii din grupul experimental au obţinut ȋn medie scoruri mai mari (M =18,80) decât cei cei din grupul de control (M = 15,40).
Ȋn scopul verificării dacă nivelul de competenţă al elevilor din grupul experimental diferă ȋn funcţie de strategia de ameliorare aplicată (gândire laterală), am aplicat testul t pentru eşantioane perechi. Conform rezultatelor obţinute, există diferenţe semnificative ȋn funcţie de strategia de ameliorare aplicată ȋn experiment ȋn ceea ce priveşte nivelul de competenţă al rezolvării de probleme [t(29) = -8,33, p = 0,00 < 0,05)]. Astfel, elevii din grupul experimental au obţinut ȋn medie scoruri mai mari (M =18,80) ȋn urma prcurgerii strategiei de predare practice-aplicativă decât ȋnainte de a fi angrenaţi ȋn ea (M = 15,50).
Ȋn scopul verificării dacă nivelul de competenţă al elevilor din grupul de control diferă semnificativ ȋn funcţie de strategia de ameliorare aplicată (axată pe gândirea verticală), am aplicat testul t pentru eşantioane perechi. Conform rezultatelor obţinute, nu există diferenţe semnificative ȋn funcţie de strategia de ameliorare aplicată (gândirea verticală) ȋn experiment ȋn ceea ce priveşte nivelul de competenţă al rezolvării de probleme [t(29) = 0,65, p = 0,51> 0,05)]. Astfel, elevii din grupul de control au obţinut ȋn medie scoruri asemănătoare ȋn faza de pretestare (M= 15,56) şi ȋn cea de post-testare (M = 15,40). Mai mult chiar, ȋn faza de testare după ameliorare au obţinut scoruri mai mici.
Concluziile cercetării
Elevii din grupul experimental nu prezentau diferenţe semnificative faţă de cei din grupul de control, la evaluarea iniţială. Elevii din grupul experimental au prezentat diferenţe semnificative faţă de cei din grupul de control la evaluarea finală. Acest lucru atestă faptul că strategia de ameliorare axată pe gândirea laterală a avut un efect sporit ȋn formarea deprinderilor, faţă de cea axată pe gândirea verticală. Elevii din grupul experimental au prezentat rezultate semnificativ diferite la testul final faţă de testul iniţial, ȋn sensul că au obţinut scoruri mai mari. Acest lucru demonstrază că strategia de ameliorare axată pe gândirea laterală le-a ridicat nivelul de cunoştinţe şi deprinderi. Se afirmă şi se susţine din nou rolul activităţilor din ameliorarea laterală. Elevii din grupul de control nu au prezentat diferenţe semnificative ȋn ceea ce priveşte scorurile obţinute la testul final, faţă de cele obţinute la cel iniţial. Surprinzător, observăm că cei care au fost implicaţi ȋntr-o strategie de ameliorare axată pe gândirea verticală au prezentat chiar un regres faţă de starea iniţială, arătând că ameliorarea poate deveni obositoare şi ineficientă.
Bibliografie
Howitt, D.; Cramer, D., 2010, Introducere ȋn SPSS pentru psihologie. Versiunea 16 şi versiunile anterioare, Editura Polirom, Iaşi.
Labăr, A.V., 2008, SPSS pentru Ştiinţele educaţiei. Metodologia analizei datelor ȋn cercetarea pedagogică, Editura Polirom Iaşi.
Petrovici, C., 2014, Didactica matematicii pentru ȋnvăţământul primar, Editura Polirom, Iaşi.
Stoica-Constantin, A., 2004, Creativitatea – pentru studenţi şi profesori, Institutul European, Iaşi
OMEN 3418 / 19.03.2013, Anexa 2, Programa şcolară pentru disciplina Matematică şi explorarea mediului. Clasa a III-a.