Dintotdeauna omul, pentru a săvârși binele și pentru a rămâne statornic în bine a avut nevoie de modele la care să se poată raporta și cărora să le urmeze exemplul. Cu atât mai mult de aceste modele au nevoie școlarii mici, care le pot găsi în familie, biserică sau la școală. Literatura școlară ne oferă nenumărate exemple în acest sens și dacă acestea vor fi urmate, copiii vor deveni la rândul lor exemple de urmat.
Creaţiile literare adresate elevilor din ciclul primar cuprind registrul de valori morale şi au ca scop educarea trăsăturilor pozitive de caracter. Aceste valori morale se formează în procesul activităţii şcolare şi odată sedimentate în experienţa sa îşi vor pune amprenta asupra comportamentului elevului în relaţiile cu cei jur. Aceste valori morale reflectă anumite cerinţe şi exigenţe generale şi fundamentale ce se impun comportamentului uman. Ele nu reflectă o situaţie concretă, ci prescriu anumite exigenţe ce acoperă un câmp mai larg de situaţii şi manifestări comportamentale.
Dintre cele mai semnificative valori morale amintim: cinstea, sinceritatea, modestia şi optimismul.
A. CINSTEA – este una din cele mai de seamă valori morale ale personalităţii. Ea se manifestă prin îndeplinirea datoriei şi respectarea convingerilor proprii, printr-o atitudine conştiincioasă faţă de sarcinile încredinţate. Cultivarea cinstei la copii face parte din educaţia morală realizată de familie şi şcoală. Exemplul celor mari are un rol important în cultivarea cinstei. Profesorii şi părinţii au influenţă în bine asupra copiilor dacă purtarea lor constituie un model de cinste. Cultivarea cinstei este strâns legată de formarea la elevi a sincerităţii şi principialităţii, a deprinderii de a spune adevărul şi de a se ridica împotriva lipsurilor proprii şi ale celor din jur. Dacă sinceritatea se exprimă prin vorbe, cinstea se manifestă prin fapte, fiecare venind să susţină pe cealaltă.
Fata babei şi fata moşneagului, de Ion Creangă, este o poveste care scoate în evidenţă antagonismul dintre oamenii buni, cinstiţi şi harnici care îşi îndeplinesc munca lor cu râvnă şi cu voie bună şi cei clevetitori, răi la suflet şi leneşi. Citind această poveste, copiii înţeleg că oamenii sunt răsplătiţi după priceperea şi dragostea cu care îşi îndeplinesc munca, după bunătatea, hărnicia şi modestia fiecăruia şi ajung să preţuiască munca şi să urască lenea, lăcomia, viclenia, invidia şi răutatea.
B. SINCERITATEA – trăsătură morală pozitivă care se manifestă prin concordanţa verbelor, a gândurilor şi sentimentelor unui om cu faptele sale. Educarea sincerităţii începe încă din copilărie. În familie copiii sunt învăţaţi să fie sinceri în relaţiile cu părinţii, prietenii şi cunoştinţele lor. În şcoli deprinderile de comportare sinceră sunt consolidate şi dezvoltate. Şcoala îi învaţă pe copii să spună adevărul, să-şi îndeplinească angajamentele, să-şi respecte cuvântul.
Pentru a rămâne mereu în viaţă această „floare” cum numeşte V. Conta sinceritatea, ea trebuie cultivată în sufletul copilului de la cea mai fragedă vârstă. Copiii trebuie deprinşi să spună adevărul în orice împrejurare.
Pentru a realiza aceste deziderate este necesar ca atât familia cât şi şcoala să poată oferi un climat de încredere. Nu o dată se întâmplă ca un copil să ascundă adevărul de teama pedepsei. Copiii trebuie făcuţi să înţeleagă că sinceritatea lor contează mai mult decât greşeala făcută, că orice greşeala se ppedepseşte dar pedeapsa e mai uşoară dacă fapta e recunoscută.
În amintirile sale din copilărie, Mihail Sadoveanu a înfăţişat cu admiraţie şi recunoştinţă figura luminoasă a primului său dascăl, „Domnu Trandafir”, care a rămas în sufletul său „un om deosebit”, pentru că i-a dat cu toată dragostea învăţături ce i-au rămas adânc întipărite în suflet pentru întreaga viaţă.
Din lectura acestor amintiri, Sadoveanu pune în lumină figura învăţătorului său, copiii învăţând să nutrească dragoste şi recunoştinţă pentru cei ce se străduiesc să le lumineze mintea, pentru învăţătorii, educatorii şi profesorii lor.
C. OPTIMISMUL – este trăsătura concepţiei despre lume a oamenilor de tip nou care se manifestă prin elanul şi dragostea de viaţă. Învăţătorii stimulează prin toate mijloacele munca independentă a elevilor, îi învaţă să învingă în orice împrejurare greutăţile şi obstacolele întâlnite.
Încrederea în forţele proprii, speranţa într-un viitor fericit sunt elemente indispensabile unei adolescenţe fericite. Optimismul îţi dă aripi, te înconjoară cu voie bună, îţi dă putere de muncă şi încredere. Optimismul trebuie să-l caracterizeze pe fiecare dintre noi, având garanţia că cine iubeşte munca şi dreptatea va avea un viitor aşa cum şi-l doreşte.
Izbânda eroului drag, victoria binelui asupra răului, în general dau copiilor încredere în forţele proprii, dându-le şi convingerea că binele şi fericirea triumfă de fiecare dată, sufletul lor fiind inundat de mulţumire şi satisfacţie.
Privighetoarea de H. C. Andersen este un alt basm adresat copiilor cu un înalt mesaj uman. Chiar dacă ideea centrală ar putea fi situaţia artistului ridicat din popor într-o lume nemulţumitoare şi ostilă, copiii vor reţine în primul rând calităţile privighetorii ca simbol al omului modest. Încheierea basmului sugerează ideea că oamenii modeşti şi talentaţi, cu dragoste de popor, au existat în toate timpurile; ei au dat glas prin arta lor, ca privighetoarea prin cântecul ei, năzuinţelor spre libertate şi fericire.
D. MODESTIA – trăsătură a personalităţii care se manifestă prin simplitatea în relaţiile cu oamenii, printr-o atitudine critică faţă de sine însuşi şi de respect faţă de alţi oameni, prin lipsa dorinţei de a-şi sublinia meritele şi de a se mândri cu succesele proprii. Modestia se vădeşte în toată conduita omului, în îmbrăcăminte, maniere, în stilul întregii lui vieţi. Un om modest caută să facă fapte bune nu pentru a fi lăudat, ci pentru ca lucrurile să meargă bine. Educarea modestiei începe la vârstă fragedă. Importanţa hotărâtoare o are conduita părinţilor şi a oamenilor din jurul copilului precum şi întregul fel de viaţă al familiei. Părinţii care caută să pună în evidenţă pe copilul lor faţă de alţi copii, să-l pună într-o situaţie specială, greşesc. Lipsa de modestie a elevilor se manifestă prin supraevaluarea succeselor proprii sportive şi la învăţătură, prin dorinţa de a atrage atenţia asupra lor şi de a se lăuda cu meritele părinţilor.
În instituţiile preşcolare şi şcolare se urmăreşte cu perseverenţă educarea modestiei. În colectivul de elevi se formează o opinie publică împotriva îngâmfării. Simultan se duce muncă pentru înlăturarea sfielii exagerate şi a timidităţii copiilor. Modestia trezeşte admiraţia şi aprecierea tuturor. Ea este antidotul îngâmfării.
Exemplele pe care ni le oferă literatura au o putere mare în cultivarea modestiei şi combaterea îngâmfării şi lăudăroşeniei. Atât operele care oferă exemple de modestie cât şi ale căror eroi sunt îngâmfaţi au aceeaşi valoare educativă. Personajele modeste devin dragi copiilor dorind să semene cu ele.
Personajele care au uitat să îmbrace haina simplă, dar atât de frumoasă a modestiei, devin antipatice copiilor, trezind repulsia faţă de orgoliu şi îngâmfare. Astfel de exemplu ne oferă următoarea povestire.
Cenuşăreasa este una din cunoscutele poveşti din colecţia Fraţilor Grimm. Mesajul poveştii este de o mare înălţime etică: în ciuda vieţii grele şi a suferinţelor cumplite ale Cenuşăresei, nedreptatea nu poate dăinui la infinit, adevărul iese la lumină şi minciuna surorilor şi a mamei vitrege este înlăturată, iar ele pedepsite. Acest mesaj coincide cu năzuinţa din totdeauna a celor mulţi şi asupriţi, cu optimismul riguros al omului din popor care a ştiut ca în cele mai grele împrejurări să-şi păstreze încrederea în dreptate şi modestie.
Pentru ca această nedreptate să fie puternic subliniată, povestitorii folosesc procedeul antitezei, al contrastului. Cenuşăreasa este harnică, bună, ascultătoare, modestă. Cu toate acestea ea este batjocorită, umilită şi chinuită de mama vitregă şi fiicele acesteia, care sunt rele, orgolioase şi mincinoase. Pentru calităţile ei, Cenuşăreasa este ajutată de forţele naturii să învingă răutatea oamenilor. Deznodământul povestirii provoacă celor mici emoţii şi satisfacţii morale. Basmul contribuie la educarea copiilor în spiritul dreptăţii, al cinstei, al perseverenţei în muncă, al modestiei şi dispreţului faţă de minciună, viclenie, faţă de oamenii care-i asupresc pe alţii.
În primele clase îndrăgesc în mod deosebit basmele. După lectura unor asfel de creaţii literare ei sunt în stare să definească personajele pozitive, să le caracterizeze şi să exprime dezaprobarea faţă de cele negative. Felul cum sunt valorificate valenţele educative ale textelor lecturate îi ajută pe elevi să-şi formeze capacitatea de a raporta la propria activitate şi conduită criteriile aplicate pentru evaluarea activităţii şi conduitei personajelor puse în discuţie. Elocvente sunt basmele:”Prâslea cel voinic şi merele de aur” (de Petre Ispirescu); “Harap Alb”(de Ion Creangă), creaţii literare care scot în evidenţă şi trăsăturile pozitive de caracter: fie curajul şi cinstea lui Prâslea cel Voinc, fie vitejia şi bunătatea lui Harap-Alb.
Un alt grup de lecturi îndrăgite de către elevi sunt cele referitoare la viaţa plantelor şi animalelor, lecturi care sensibilizează în mare măsură copilul, făcându-l să trăiască puternice stări afective, să se emoţioneze de multe ori până la lacrimi (ca în cazul povestirilor “Căprioara” de Emil Gârleanu, „Puiul” de Al. Brătescu Voineşti, “Fram-ursul polar” de Cezar Petrescu). Aceste lecturi stârnesc interesul copiilor şi sunt de asemenea mult gustate fiind legate de lumea vieţuitoarelor, căci lumea acestora este întrucâtva asemănătoare lumii celor mici şi neajutoraţi-lumea copiilor.
Povestirile şi cărţile închinate copilului şi copilăriei le oferă prilejul să cunoască viaţa cu bucuriile şi necazurile elevilor – copiii cu aventurile şi năzdrăvăniile lor. Şi asfel se amuză citind năzdrăvăniile lui Nică din “Amintiri din copilărie” de Ion Creangă, râd cu ironie când îl citesc pe “D-l Goe” de I-L-Caragiale, trăiesc emoţii puternice alături de Lizuca şi Patrocle şi repulsie faţă de mama vitregă din „Dumbrava minunată” de Mihail Sadoveanu, îl însoţesc pe Marco din „Cuore” de Edmondo de Amicis cu sufletul la gură în căutarea mamei. Elevii clasei a III-a se întâlnesc cu un alt personaj al lui Edmondo de Amicis. Este vorba de Garrone, personajul principal al lecturii ”O faptă generoasă” pe care mulţi dintre ei îl iau ca model, acesta având un suflet nobil, cinstit, darnic, ales, bun şi totodată mai apropiat de vârsta lor.
Ca să se poată realiza obiective ca cele ce prilejuiesc lecturile în direcţia formării elevilor trebuie accentuat îndeosebi asupra însuşirii unui citit prin care elevii să ajungă să reţină cu uşurinţă conţinutul fără a fi împiedicat de actul citirii în sine, în aşa fel încât să fim convinşi că elevul “nu citeşte numai cu ochii, ci cu inteligenţa sa.”
Important este deci ca tot ceea ce realizează elevul prin învăţătură să devină cu adevărat un bun al său, să-i ajute în formarea sa, aceasta cu ajutorul textelor cu conţinut moral, prin transmiterea cunoştinţelor morale să completeze educaţia morală.