Societatea de astăzi oferă multe provocări individului, pe plan profesional și social, provocări ce nu mai seamănă cu cele ce trebuiau înfruntate în urmă cu 20 de ani, ori mai mult, iar motivația și reziliența sunt însușiri care nu mai sunt întâlnite cu ușurință. Numeroase studii elaborate la nivel mondial atrag atenția asupra lipsei de motivație înregistrată la elevii și studenții de astăzi, precum și asupra motivelor care conduc la aceste efecte.
Astfel, John Bishop, profesor la Cornell University, USA, atrăgea atenția încă din anul 1988 [2] asupra faptului că studenții alocă din ce în mai puțin timp și mai puțină energie pentru a studia din greu și a avea rezultate academice semnificative. El considera că sunt identificabile patru cauze majore ale acestui fenomen:
1. Economia a înregistrat eșecuri în a oferi recunoașterea necesară celor cu rezultate academice bune în momentul inserării pe piața muncii;
2. Nu există o competitivitate adevărată în sala de clasă;
3. Totala absență a recunoașterii realizărilor pentru elevii care nu sunt în topul clasamentului clasei;
4. Criteriile de admitere la cele mai bune licee și colegii din țară sunt bazate aproape în totalitate pe scorurile obținute la teste SAT (Scholastic Aptitude Test) sau pe baza locului ocupat în ierarhia clasei GPA (Grade Point Average), adică media cu care elevul încheie studiile.
În schimb, deși în cazul Japoniei, ca și în cazul majorității țărilor europene, admiterea la un program de studii al unei universități de prestigiu se face pe baza rezultatelor înregistrate în urma aplicării unor baterii de teste la sfârșitul ciclului superior al liceului (examenul de bacalaureat sau A-level în Anglia), astăzi sunt criticate și aceste tipuri de examene, pentru că lucrurile nu stau mai bine decât atunci, angajatorii europeni plângându-se de nivelul redus al competențelor de comunicare și al competențelor matematice pe care le au cei care își caută un loc de muncă.
Motivația este un ansamblu de mobiluri interne – trebuințe, motive, tendințe, montaje, interese, intenții, convingeri, năzuințe, aspirații, vise, scopuri, idealuri – care susțin din interior subiectul în realizarea anumitor acțiuni, fapte, atitudini [4, pag 113]. Motivația este probabil cea mai importantă dimensiune internă, ce deține rolul de suport pentru derularea diferitelor procese psihice și activarea unor capacități pe care individul le deține. Psihologul H.A. Murray este cel care a identificat cauzele ce stau la baza comportamentului uman, arătând că sunt trei [6, pag. 72]:
- Nevoia de realizare, care determină comportamentul uman ce vizează performanța, reușita în ceea ce întreprinde;
- Nevoia de apartenență, de afiliere la un anume grup uman, format pe diferite criterii;
- Nevoia de putere, care include dorința de a domina, de a deține autoritate.
Aceste trei tipuri de mobiluri se află în fiecare individ, dar ele afectează diferențiat comportamentul, în funcție de trăsăturile personale.
Studiile cele mai intense au fost dedicate nevoii de realizare. Psihologii J.W. Atkinson și D.C. McClelland au investigat modul în care această nevoie se manifestă, formulând și o definiție care spune că motivația „este aspirația de a atinge, într-o competiție, un scop, conform unor norme de excelență”. Această definiție a venit datorită constatărilor pe care ei le-au avut în urma aplicării unor teste proiective, ale căror rezultate au arătat că atunci când individul este conștient că acțiunile sale vor fi raportate la niște standarde, iar rezultatele sunt supuse unor aprecieri, nevoia va fi resimțită mai puternic [6, pag. 72]. În orice caz, motivația de realizare este influențată de câțiva factori [5, pag. 139]:
- Factorii de personalitate, deoarece aceștia conferă un caracter unic fiecărui individ;
- Factorii situaționali, care pun în ecuație conjunctura în care se află individul, ce poate crește sau scădea șansele de reușită;
- Tendința dată de rezultanta combinației dintre factorii de personalitate și conjunctură, tendință care poate induce individului așteptări privitoare la succes ori soluții pentru evitarea eșecului;
- Reacțiile emoționale individuale, sunt date de amestecul dintre dorința acută de a trăi sentimentul de mândrie ce derivă dintr-o victorie și rușinea unei eventuale înfrângeri.
Astfel, în activitățile destinate învățării, se disting două categorii de elemente motivaționale, grupate în funcție poziționarea sursei din care provin: 1. Motivația intrinsecă, grupează motive, factori, stimuli care provin din sursele interne ale elevului. Motivația intrinsecă se hrănește cu predilecție din curiozitatea epistemică, adică resimțirea acelei nevoi de a ști, ca un cadru general de manifestare; 2. Motivația extrinsecă, își are sorgintea în exteriorul individului, când a ști ori a cunoaște nu mai este un scop în sine, atitudinea față de învățare fiind determinată de scopuri pe termen scurt, de obicei materializate în anumite foloase. Practica pedagogică a demonstrat că elevul poate accesa ambele surse de motivație, atât cea intrinsecă, cât și cea extrinsecă.
Pentru a încerca activarea motivației intrinseci, am căutat și am identificat filme cu un impact emoțional deosebit, despre soldații români care au fost răniți grav în teatrele de război, răni ce nu le mai permit să reia o viață normală în sensul obișnuit al cuvântului. În ciuda acestor lucruri, ei au găsit scăparea și salvarea în sport. Mai mult, faptul că au dobândit un handicap fizic nu le-a stat în calea performanței, ci au reușit să se antreneze într-un timp record, pentru a participa la jocurile INVICTUS, desfășurate la Toronto 2017, apoi la Sydney [1], unde au cucerit medalii și considerație, pentru performanțele reușite. M-am oprit asupra acestor oameni și fapte, pentru că întrunesc toate condițiile pentru a fi modele pentru adolescenți și tineri: vitejie, risc, sacrificiu, suferință, renaștere.
Dat fiind că memoria emoțională este cea care păstrează amintirile pe termen lung, am considerat că emoțiile pe care le vor resimți acum, vor păstra în amintire modelele care le vor sprijini hotărârea atunci când le va fi greu, ajutându-i să nu renunțe. Aceste materiale sunt adevărate pledoarii despre rolul sportului în refacerea și recuperarea fizică și psihică, în reintegrarea socială a persoanelor care au suferit traume și în recâștigarea stimei de sine și a dorinței de a trăi. Important de menționat este și faptul că filmele la care m-am oprit au o durată adecvată pentru prezentarea la o oră de curs, ele având o durată cuprinsă între 49 și 52 minute, astfel încât nu pun probleme de timp.
1. Cei de neînvins, este un film documentar cu o durată de 48 minute și 44 de secunde, realizat de TVR în ciclul Dosar România și este disponibil la linkul [7]. Documentarul spune povestea unor soldați români, răniți în mai multe teatre de război (Afganistan, Irak, etc.), doborâți la început de condiția în care ajunseseră, dar care prin sport au reușit să se recupereze fizic și psihic. Filmul este adecvat pentru adolescenți pentru că nu prezintă scene violente, iar soldații care sunt subiectul principal, își prezintă poveștile într-un limbaj simplu, adecvat, care transmite împăcare și trezește dorința de a urma aceste modele;
2. Olimpiada eroilor – prima participare a României la Jocurile Invictus, Toronto 2017, ne prezintă mare parte din eroii deja cunoscuți în primul film, în competiția aflată la ediția a III-a, când și România a fost invitată. Sunt prezentate în paralel performanțele acestora (mulți dintre ei multipli medaliați), în fața unor competitori din 17 țări, România și Ucraina fiind invitate în acel an pentru prima dată, precum și poveștile lor, care impresionează și care ne oferă niște modele de eroism și curaj. Atunci când vezi că astfel de oameni există în această epocă, în țara ta, unii dintre ei chiar geografic aproape de tine, impresia este foarte profundă și lasă urme adânci. Documentarul este disponibil online la linkul youtube [8].
Am prezentat la oră aceste filme, în ordinea de mai sus, iar după ora de vizionare, am ținut să desfășor și o oră în care să avem discuții pe marginea fiecăruia dintre ele. Discuțiile s-au dezvoltat în jurul traumei pe care militarii au trăit-o și a modului în care au depășit-o, toți elevii fiind vizibil copleșiți de forța acestor oameni, dar și de faptul că este uimitor să ai astfel de contemporani și să știi atât de puțin despre ei.
Rezumând această experiență pe care am trăit-o alături de elevii mei și care a fost foarte emoționantă și pentru mine, deși personal vizionasem în prealabil documentarele, pentru a decide dacă sunt adecvate și oportune pentru tema intervenției, pot afirma că impactul a fost chiar peste așteptările mele. Faptul că aceste povești nu sunt popularizate, dar că au o dimensiune aproape mitică, ducând cu gândul la eroii legendari, au fost de această dată un atu pentru intervenția pe care am conceput-o, pentru că surpriza a fost deplină, elevii neștiind nimic despre subiectele ce vor fi prezentate, ceea ce a însemnat și emoții, impresii puternice, care desigur nu se vor șterge curând.
Întrebările pe care le-am pus la final au fost: Tu cum crezi că te-ai fi descurcat în acele condiții? Ce crezi că ai fi fost capabil să faci? În acest punct, așa cum am stabilit împreună cu consilierul școlar, le-am atras atenția că nimeni nu știe de ce este cu adevărat capabil decât atunci când viața îl pune în situații limită. Abia în acele momente își poate sonda capacitățile, iar oamenii care se străduiesc mereu să își cultive și dezvolte calitățile, nu se mulțumesc cu mediocritatea, oamenii care au o cultură a efortului și a utilității sociale și profesionale vor afla întotdeauna resursele motivaționale de a se regăsi și de a deveni mai buni în ceea ce fac. Din acest moment discuția a decurs spre motivația fiecăruia dintre ei, punct în care au afirmat că până acum nu au avut cu nimeni o discuție consistentă despre motivație și despre influența sa asupra șanselor de reușită în viitor. De asemenea, ei nu au știut prea bine cum să decodifice cuvântul reușită, asociind acest concept doar cu banii și notorietatea, așa cum modelele cele mai ușor accesibile din massmedia le arată.
Apare astfel evident necesitatea unor intervenții mult mai țintite asupra modului în care adolescenții reușesc să aibă percepții clare și realiste asupra planurilor de viitor și asupra înțelesului unor termeni decisivi, precum este cel de reușită.
Bibliografie
1. Băițan, George-Florin. Jocurile Invictus. În Buletinul Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Vol. VII, nr. 2/2020, pag. 126-133, ISSN:1584-1928 (ISSN print), 2065-8281 (ISSN on line);
2. Bishop, J. (1988).The motivation problem in American high schools (CAHRS Working Paper #88-13). Ithaca, NY: Cornell University, School of Industrial and Labor Relations, Center for Advanced Human Resource Studies;
3. Dragnea, A.(coord.). Educație fizică și sport: teorie și didactică. București: Ed. FEST, 2006;
4. Dimitriu, Gh., Dimitriu, C. Psihopedagogie. București: Ed. Didactică și Pedagogică, 2004;
5. Epuran, M. (coord.). Psihologia sportului de performanță: teorie și practică, ed.2-a rev. București: FEST, 2008;
6. Sălăvăstru, D. Psihologia educației. Iași: Polirom, 2004;
7. https://www.youtube.com/watch?v=FlHUDgA3SCo
8. https://www.youtube.com/watch?v=QZeQz3mznLQ&t=83s