Metodele active de integrare a copiilor cu CES în procesul de predare-învăţare-evaluare, la orele de biologie

Integrarea tuturor copiilor în procesul de învăţământ, respectiv, în învăţământul de masă presupune un effort susţinut şi de către toţi beneficiarii educaţiei. Procesul de integrare se realizează lent, deoarece copilului atipic îi trebuie o perioadă de adaptare. Adaptarea socială este o achiziţie complexă care se realizează treptat, cu paşi mici şi susţinuţi.

Societatea actuală presupune o accelerare a rezolvării sarcinilor într-un timp foarte scurt, fără a se mai ţine cont de această perioadă de adaptare. Deja a apărut sintagma ,,pe repede înainte”, care accelerează şi cumulul de informaţii fără a se mai ţine seama de alfabetizarea fiecărei discipline.

Copilul atipic vine ca un semnal de alarmă a ceea ce se întâmplă azi în învăţământ. Reformele nenumărate date fără un fond ce presupune rezultate ale unor experimente realizate după ani de cercetare pe un anumit eşantion duc la clădirea unui învăţământ cu o fundaţie instabilă gata să se prăbuşească la cea mai mică adie a vântului.

Cei care mai pot face totuşi ceva sunt profesorii care pun mai presus de orice informaţie abstractă academică crearea unui climat socio-afectiv care-l pot face şi pe elevul atipic să iasă din carapacea lui pentru a se alinia măcar la cel mai mic nivel de achiziţie a cunoştinţelor sau deprinderilor specifice disciplinei.

Ca şi profesor cu experienţă în câmpul muncii, am constatat că metodele activ integrate în procesul instructiv-educativ duc la obţinerea unor progrese atât în rândul elevilor tipici, cât şi în rândul elevilor atipici, progrese ce vor sta la baza formării personalităţii lor ca şi adulţi responsabili.

Una dintre metodele pe care le aplic la clasă în orele de biologie este jocul. De pildă la rolul eritrocitelor, globulelor roşii în transportul gazelor respiratorii am venit în ajutorul lor realizând un joc.

Am pus elevii atipici împreună cu cei atipici în două planuri diferite, opuse pentru a reprezenta celulele corpului pe de o parte şi alveolele pulmonare, pe partea cealaltă. Între ei pendulau doi copii reprezentând hematia cu hemoglobina care luau pe rând câte un copil de la formaţia alveolelor, ce simboliza molecula de oxigen ce se lipea de ea formând compusul instabil oxihemoglobina şi care o va  elibera la nivelul celulelor, de la care lua un alt copil ce simboliza dioxidul de carbon (ce se eliberează în urma arderilor celulare), formând un alt compus instabil – carbohemoglobina ce se va deplasa prin peretii vaselor de sânge prin sânge până la nivelul alveolelor care va elibera dioxidul de carbon şi pe calea căilor aeriene va fi expulzat prin procesul de respiraţie, în expiraţie în mediu (copilul, fiind scos afară pe uşă).

Să nu uităm că jocul combină armonios elementul instructiv cu cel distractiv, astfel se asigură o unitate deplină între sarcina didactică şi acţiunea de joc.

Experimentele realizate din lucruri la îndemâna tuturor pot duce la crearea stării de bine şi implicit la însuşirea cunoştinţelor. De ex. Pentru evidenţierea conducerii sevei brute la capitolul Circulaţia la plante, elevii au adus recipiente pe care le-au umplut cu lichid colorat în care au pus plante cu flori deschise la culoare. A doua zi, deoarece la clasa a VI-a am orele puse în zile consecutive mare le-a fost mirarea când au observat petalele colorate în culorile drapelului României sau al altor ţări alese de ei.Proiectul dat după un plan, pe echipe, cu repartizarea sarcinilor exact pe fiecare elev după nivelul de pregătire nu face decât să stimuleze atât munca în echipă cât şi crearea unui mediu de lucru plăcut, fiind integraţi şi copiii atipici, care simt că vin cu plăcere la şcoală, la oră, deoarece se simt utili şi totodată apreciaţi de colegii lor. Fiecare este pus în valoare prin respectarea şi stimularea nivelului lui de inteligenţă.

Bibliografie:
Memorator de biologie, Ed. Gama, 2013, Iasi

 

prof. Georgeta-Irina Rusu

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/georgeta.rusu

Articole asemănătoare