EDICT

Până nu de mult, s-au folosit anumite metode de predare-învăţare care mergeau pe principiul că este utilă cât mai multă informaţie predată, elevul fiind cel care trebuie să o memoreze. Dacă am procedat în felul acesta şi avem rezultatele pe care le ştie toată lumea, de ce să nu schimbăm direcţia şi să încercăm alte lucruri, metode, soluţii?
Consider că metodele tradiţionale nu trebuie eliminate, ci reîmprospătate sau, mai bine spus, combinate cu unele moderne.

Multe persoane susţin că elevii nu mai citesc sau dacă o fac nu reţin mare lucru, ba mai mult citesc doar ceea ce le face plăcere. Este important să pornim de la aceste lucruri – de la ce le face plăcere să citească pentru a-i ademeni spre lecturile pe care le dorim noi ca ei să le parcurgă.

Cred că orele de literatură trebuie să fie atractive pentru a le forma elevilor acele competențe de lucru cu cartea. Metodele active au rolul de a face parcursul elevilor prin lumea unui text mult mai frumos şi mai plăcut; de exemplu, în clasa a V-a se studiază textul narativ.

Utilizând numai metodele tradiţionale, am merge în clasă şi le-am dicta elevilor ce este un astfel de text, opcare sunt personajele, am citi un fragment, am discuta despre narator și tipare textuale. Folosind metodele active, drumul către înţelegerea textului este diferit:  de ce să nu le aduc copiilor un personaj-păpușă pentru a le capta atenția și pentru a le arăta ce „știe” personajul acela despre lume?; de asemenea, pot utiliza jurnalul de lectură sau jurnalul cu dublă intrare pentru a descoperi ce gândesc într-adevăr elevii despre text, pentru a-i determina să-şi identifice propriile emoţii, sentimente, gânduri. La final, pot formula chiar ei definiţia textului narativ şi astfel le-am cultivat şi încrederea că pot face mult mai multe lucruri decât să stea şi să fie bombardaţi cu informaţii.

Aceste metode active au un rol important în formarea gândirii critice, în formarea gustului pentru lectură, astfel elevii devenind cititori autonomi, pe tot parcursul vieţii.

A gândi critic înseamnă a lua idei şi a le pune în balanţă din mai multe puncte de vedere. Pe de altă parte, mai înseamnă să fii curios, să cauţi întrebări şi răspunsuri, să analizezi logic anumite argumente. Acesta nu este însă un proces ce se dezvoltă de la sine, ci trebuie cultivat; în şcoală, se pot face toate aceste lucruri, având la îndemână metodele active de învăţare. Pe măsură ce acestea sunt folosite, elevii progresează pe următoarele patru planuri:
1) de la a gândi numai pentru sine, la a gândi şi pentru ceilalți;
2) de la heteronom (atribuirea autorităţii celorlalţi), la autonom (a gândi singur);
3) de la intuitiv (limitat, experienţial), la logic (comunicabil);
4) de la o singură perspectivă, la perspective multiple.

Dacă aceste patru aspecte sunt dezvoltate, elevul de astăzi va deveni autonom în ceea ce priveşte lectura, fiind un lucru foarte important deoarece după ce părăseşte băncile şcolii trebuie să ştie ce anume să facă atunci când are o carte în mână, să poată să o evalueze conform propriilor principii şi să nu rămână între pereţii unei singure perspective, ci să găsească noi şi noi soluţii de a rezolva o problemă.

Metode ce pot fi folosite la orele de literatură

Elevul modern este unul activ care doreşte să experimenteze tot timpul lucruri noi. „Elevul activ şi creativ dă dovadă de multă îndrăzneală în aprecierea critică a unui produs, de independenţă în abordarea şi analiza problemelor, de spirit de contraargumentare, de libertate în manifestarea comportamentală generală.” (Oprea, 2009, p. 29) Deşi acesta poate fi portretul unui elev ce creează  probleme la ore, este portretul elevului ce nu doreşte să primească informaţii, ci vrea să le experimenteze.

În aceste condiţii, profesorul trebuie să găsească acele metode care să stimuleze gândirea critică, imaginaţia, spontaneitatea, astfel încât elevul să evolueze; aceste lucruri sunt mai mult decât necesare deoarece societatea cere persoane capabile să se descurce în diverse situaţii, să găsească rezolvări multiple pentru aceeaşi problemă, să identifice cauze diverse pentru o anumită situaţie.

Luând în calcul toate aceste lucruri, am ales să utilizez diverse metode active pe tot parcursul cercetării, metode pe care le voi prezenta în continuare:

Lectura predictivă se bazează, după cum spune şi Emanuela Ilie, pe stârnirea curiozităţii, ce urmăreşte emiterea unor enunţuri anticipative, ce pot fi adevărate sau false, despre textul ce urmează a fi parcurs; acest lucru ajută la crearea unei atmosfere plăcute în ceea ce priveşte textul, aducând şi mai multă curiozitate în rândul elevilor. (Ilie, 2014).

Pornind chiar de la titlu se pot face predicţii în legătură cu ce urmează să se citească. După aceea textul se întrerupe de mai multe ori pentru a le da elevilor posibilitatea de a împărtăşi predicţiile şi de a-şi exersa imaginaţia. Răspunsurile se notează pe tablă sau pe fişele de lucru ale elevilor.

În secvenţa de realizare a sensului, profesorul conduce discuţia despre sensurile textului, iar la reflecţie elevii îşi pot reexamina răspunsurile, motivând chiar şi unele intervenţii, dezvoltându-le aici şi gândirea critică.

Explozia stelară se bazează pe înţelegerea textului pornind de la  mai multe întrebări. Poate fi folosită atât imediat după lectura textului pentru a vedea ce şi cât au înţeles elevii, dar şi la o lecţie de recapitulare. Metoda constă în analizarea unei probleme, cercetând-o cu ajutorul a mai multe seturi de întrebări.

Dintre  avantajele  metodei, amintim:

• este uşor de aplicat, indiferent de vârstă sau de nivelul de pregătire al elevilor;
• stimulează spiritul de cooperare, dar şi de competiţie (dacă elevii sunt grupaţi sau individual);
• dezvoltă spontaneitatea;
• îi ajută pe elevi să vadă problema din mai multe puncte de vedere; -îi încurajează să adreseze întrebări.

Dezavantaje:

• limitează elevii la a vedea problema din doar cinci perspective;
• le îngrădeşte exprimarea, fiind nevoiţi să alcătuiască întrebări formulate precum în exemplul de mai sus.

Jurnalul cu dublă intrare. Metoda constă în împărţirea de către elevi a unei pagini în două; în timpul lecturii, în partea din stânga vor scrie idei, paragrafe, cuvinte ce le-au atras atenţia, ce le-a amintit de o experienţă asemănătoare, ce i-a surprins etc., iar în partea din dreapta vor nota comentarii, întrebări, reflecţii. ,,Li se poate cere să selecteze 4-6 pasaje – cele care li se par cele mai importante, impresionante sau confuze” (Perspective, 2009, p. 17). Elevii se pot grupa apoi pentru a discuta despre ceea ce a ales fiecare.

Avantaje:

• lectură aprofundată;
• corelarea ideilor personale cu fragmente de text;
• exprimarea opiniei chiar în momentul lecturii.

Dezavantaje:

• profesorul nu poate controla acest proces, iar unii elevi pot extrage la întâmplare fragmentele;
• elevii îşi pot forma un automatism şi pot scrie de fiecare dată aceleaşi idei, fără a se mai gândi.

Hărţi conceptuale – pânza de păianjen. Această metodă are rolul de a sintetiza informaţia primită, de a o ordona, schematiza. În centru se plasează tema ce urmează a fi studiată, după care de aceasta se leagă celelalte idei secundare:

Avantaje:

• o privire mai bună de ansamblu asupra temei de discutat;
• clasificarea şi sistematizarea ideilor;
• conştientizarea procesului de învăţare.

Dezavantaje:

• schematizare excesivă;
• elevii se pot obişnui să comunice în acest fel, lucru ce îi dezavantajează în condiţii de examen.

Diagrama Venn este o metodă folosită pentru a reliefa asemănările şi deosebirile unui concept. Constă în alăturarea a două cercuri ce sunt unite într-un punct pentru a evidenţia asemănările. În părţile din stânga şi din dreapta se vor nota deosebirile dintre concepte, iar în mijloc se scriu asemănările.

Avantaje:

• sintetizarea informaţiei;
• legături între concepte;
• vizualizarea asemănărilor şi a deosebirilor în acelaşi document.

Dezavantaje:

• se consemnează doar plusurile şi minusurile ideilor, fără a intra în detalii;
• schematizare.

Cubul este o metodă ce presupune analiza şi discutarea unui concept prin prisma celor şase faţete ale unui cub, fiecare dintre ele presupunând alte tipuri de operaţii mentale. Pe fiecare faţă a cubului se vor scrie următoarele:

1. Descrie – Cum arată?
2. Compară – Cu ce se aseamănă şi prin ce se diferenţiază?
3. Asociază – La ce te face să te gândeşti?
4. Analizează – Din ce e făcut?
5. Aplică – Cum poate fi folosit?
6. Argumentează – E bun sau rău? De ce? (Ilie, 2014)

Elevii pot răspunde frontal sau în grupuri mai mici, după care fiecare grupă să audă răspunsurile celorlalte.

Avantaje:

• metodă flexibilă, putând fi utilizată la marea majoritate a orelor;
• se pot studia atât elemente de limbă, cât şi de teoria literaturii;
• elevii învaţă treptat conceptul respectiv.

Dezavantaje:

• constituiţi în grupuri, elevii pot să nu fie atenţi la răspunsurile celorlalţi;

Cvintetul constă în elaborarea unei poezii de cinci versuri despre un concept-cheie. Această metodă poate fi folosită în etapa de reflecţie, iar profesorul poate să observe dacă elevii au înţeles sau nu ceea ce s-a discutat. Cerinţele cvintetului sunt următoarele:
-versul 1: un substantiv (de cele mai multe ori, conceptul-cheie)
-versul 2: două adjective pentru a descrie substantivul de mai sus
-versul 3: trei verbe la gerunziu referitoare la acţiunile substantivului
-versul 4: patru cuvinte care să exprime o stare faţă de subiect
-versul 5: un cuvânt care să arate esenţa subiectului

Avantaje:

• atmosferă plăcută de evaluare (autoevaluare);
• se stimulează creativitatea;
• se fixează mai uşor noţiunile dificile;
• metodă de evaluare rapidă.

Dezavantaje:

• îngrădiţi de numărul de cuvinte, elevii nu pot surprinde esenţa noţiunii;
• se pot concentra mai mult pe identificarea părţilor de vorbire decât pe noţiunea în sine.

Jocul de rol – dramatizarea. Prin intermediul acestei metode, elevul se poate identifica cu un personaj sau îi poate înţelege mai bine evoluţia. Metoda constă în alegerea unui subiect sau a unui text citit şi votat de către elevi şi interpretarea lui. Elevii se pot ocupa de pregătirea scenariului, a costumelor şi a decorului.

Avantaje:

• elevii sunt motivaţi să comunice;
• pot înţelege mai bine modul de a acţiona al unui personaj;
• modalitate de afirmare a elevilor;
• implicarea elevilor în activitate îi poate responsabiliza.

Dezavantaje:

• implicaţi prea mult, unii elevi pot aduce rolul în realitate şi se pot isca anumite conflicte;
• neimplicarea tuturor elevilor;
• elevii timizi nu vor dori să participe.

Bibliografie

1. Ilie, Emanuela, (2014). Didactica limbii și literaturii române: Editura Polirom.
2. Oprea, Crenguța, (2009). Strategii didactice interactive: Editura didactică și pedagogică.
3. Revista Perspective (2009).