Datorită schimbărilor rapide la care este supusă societatea actuală, având în vedere progresul tehnologic, calculatorul devine un instrument important și indispensabil în domeniul educației, prin prisma faptului că oferă posibilitatea de a accesa informații de calitate în timp scurt, din orice loc, atâta timp cât există o conexiune la internet. Introducerea și dezvoltarea continuă a tehnologiilor informației în învățământul tradițional a produs ”o schimbare de mentalitate didactică, o depășire a locurilor comune și o permisivitate la nou, ceea ce nu este la îndemâna oricui” (Cucoș, 2006, p.199), însă a favorizat apariția unor modele noi în educație bazate pe mijloacele moderne de predare – învățare. Astfel, predarea unei lecții interactive se poate realiza prin utilizarea tablei inteligente – smartboard, conectată în permanență la rețeaua Internet.
În era digitalizării profesorul are libertatea de a improviza, de a fi creativ și original în același timp, jucând un rol important în definirea specificului unei lecții.
Contextul educațional și mijloacele de realizare a actului educativ, cunosc, în ultima vreme, o modificare fără precedent. Utilizarea computerului a evoluat deci, de la simpla utilizare ca acces la informația disponibilă în spațiul virtual, trecând prin oferta amplă de material didactic care poate fi utilizat în activitatea de predare – cu precizarea necesității actualizării permanente a acestor resurse – la softuri sau aplicații care permit realizarea oricăror proiecte. Astfel, computerul nu mai este doar un mijloc de informare sau de ilustrare a cunoștințelor de predat, ci devine un instrument util în simularea, aplicarea și consolidarea cunoștințelor, exersarea unor abilități de lucru, evaluare și autoevaluare, ceea ce permite elevilor competențe suplimentare – de obținere și gestionare a informațiilor, de explorare, selectare și sistematizare a informațiilor.
Analizând sistemul de management al învățării (Learning Management System – LMS) dintr-o perspectivă mai largă se dovedește că acesta este cunoscut și sub numele de mediu de învățare virtual (Virtual Learning Environment – VLE). Acestea fac referire la o realitate dublă, astfel:
a) vizează ”o infrastructură informatică, ce are în vedere funcțiile de expediere a cursurilor, de sprijinire a colaborării, evaluarea performanței, înregistrarea datelor cursanților, precum și generarea de rapoarte, pentru a maximiza eficiența, întregului act de învățare;
b) un mediu de învățare creat artificial cu sprijinul tehnologiei, care încearcă să simuleze condiții și criterii apropiate de realitate și care să faciliteze procesul de învățare într-o manieră superioară învățării de tip tradițional; acest mediu de învățare include un set de instrumente pentru predare, venite în sprijinul învățării concepute pentru a îmbunătății experiența educațională a cursanților” (Ceobanu, 2016, p. 25).
Dacă avem în vedere e-learningul în sens larg, înțelegem ”totalitatea situațiilor educaționale în care se utilizează semnificativ mijloacele Tehnologiei Informației și Comunicării” (itransfer.space/2018/06/12/e-learning-in-educatia-preuniversitara-din-romania/), mai precis învățarea prin mijloace electronice. Conceptul de învățământ virtual (electronic), cunoscut sub denumirea de „e-learning” sau, „e-education”, reprezintă ”interacţiunea dintre procesul de predare – învăţare si tehnologiile informaţionale. E-learning este în acest moment mai mult decât un concept, este parte din învăţământul actual, tinzând să devină tot mai căutat prin economia de timp pe care o implică. E-learning semnifică, într-o definiţie neconsacrată, şansa omului de a se informa facil, rapid, în orice domeniu, nefiind condiţionat de un suport fizic (cărţile din hârtie) sau de un intermediar (profesorul). Acest concept permite flexibilizarea procesului de învăţământ până la a oferi cea mai largă gamă de cărţi electronice, sfaturi, imagine şi text.” (www.didactform.snsh.ro/campanie-online/invatarea-online-avantaje-si-dezavantaje). Prin urmare E-learningul reprezintă o modalitate de învățare la distanță desfășurată într-un mediu educațional, în care sunt imbinate metode clasice de învățare cu metodele bazate pe utilizarea tehnologiei, desfășurată într-o manieră atractivă, adaptată nevoilor cadrelor didactice și elevilor (cursanților) (Florescu Cristina, 2022).
Învățarea de tip e-learning se poate realiza prin două modalități: sincron și asincron. Învățarea sincron se realizează într-o clasă virtuală, în timp real, fiecare în locația sa, pe platforme precum ZOOM, Google Meet, Microsoft Teams, profesorul poate transmite mesaje verbale şi nonverbale, să primească feedback din partea elevilor şi îşi poate adapta modul de predare în funcţie de acesta, iar elevilor li se permite să adreseze întrebări la care pot să primească răspuns instantaneu, făcând astfel posibilă crearea unei comunităţi reale de învăţare.
Învățarea online desfășurată asincron este o modalitate de a parcurge un curs în ritmul propriu, este o activitate centrată pe elev, pe autoinstruire, utilizând resursele de învățare online. Activităţile didactice derulate asincron pot fi: forumurile de discuţii, monitorizarea activităţii elevilor şi acordarea de feedback, parcurgerea materialului didactic, vizualizare de sesiuni înregistrate, materiale video interactive, audio, rezolvarea de teste grilă.
Ca orice activitate de învățare, e-learningul prezintă o serie de avantaje, în sensul că presupune accesibilitate, flexibilitate, confort, nu este condiționată de spațiu și timp, fără costuri mari, dar și o serie de dezavantaje, observate în planul personal al utilizatorilor care nu mai interacționează în mod direct, real, mult timp petrecut în fața ecranelor, deficit de atenție.
În concluzie, e-learningul, reprezentat de învățarea prin mijloace electronice și realizat sincron într-o clasă virtuală în timp real sau asincron oferind celui instruit posibilitatea să parcurgă un curs în ritmul propriu, a devenit noua modalitate de realizare a procesului instructiv-educativ.
Bibliografie
1. CEOBANU, C., 2016, Învățarea în mediul virtual: ghid de utilizare a calculatorului în educație, Iași: Polirom
2. CUCOȘ, C., (2006), Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării. Iași: Polirom
3. FLORESCU, Maria Cristina, 2022, Curs nr. 2 – Managementul proceselor de elearning, Universitatea din Oradea, DPPD Oradea
4. www.didactform.snsh.ro, accesat 03.04.2023
5. www.itransfer.space , accesat 02.04. 2023