Sentimentele de adâncă frustrare pe care le simte o persoană atunci când, în mod constant, greşeşte în rezolvarea unei situaţii, se pot amplifica în cazul unui copil. Fără ajutor corespunzător, acesta ajunge să renunţe, considerând fiecare greşeală ca pe o faptă rea. Fără sprijin, din partea părinţilor şi a profesorilor, el nu poate să realizeze că, de fapt, atunci când ai greşit ceva, ai făcut un pas către reuşită, ai micşorat distanţa şi eşti cât mai aproape de a face bine.
Cel mai adesea, copiii simt frustrarea în cazul matematicii. „Frica” de matematică, de multe ori moştenită chiar de la părinţii care îşi amintesc ce „bătăi de cap” le provoca această disciplină sau generată de teama de a nu greşi, transformă această disciplină într-un „bau-bau” mare, fioros, puternic şi de neîmblânzit.
Ce putem face noi, adulţii, părinţi şi profesori deopotrivă? Cum putem preschimba acest balaur cu atâtea necunoscute într-o prinţesă?
Prin metode de predare eficiente, îi vom determina pe copii să înţeleagă că, a rezolva probleme de matematică este ca și cum ai găsi calea de ieșire dintr-un labirint. Te poţi rătăci, dar, cu răbdare şi perseverenţă, luând-o de la capăt şi evitând cărările greşite pe care ai pornit la primele încercări, vei reuşi, cu siguranţă, să găsești calea de ieșire.
Aşadar, încurajând copiii atunci când fac erori, concomitent cu asigurarea că ei înţeleg aceste greșeli, îi ajutăm să ajungă la raţionamente corecte de rezolvare a problemelor.
De asemenea, vom crea o conexiune între matematică şi viaţa reală, explicându-le şi, mai ales, demonstrându-le cum se aplică matematica în situații din lumea reală.
Părinţii pot da exemple de aplicații ale conceptelor matematice în scenarii din activităţi cotidiene. Cerându-le ajutor, atunci când pregătesc / măsoară ingredientele pentru o reţetă, când fac cumpărături, când sortează anumite obiecte după culori, forme, mărimi etc., îi determină pe copii să observe cât de importante sunt abilitățile matematice în viața de zi cu zi și cât de des sunt folosite. Sub formă de joc, pot iniţia întreceri de genul: „Cine găseşte mai multe maşini roşii în parcare?”; „În cât timp se coace o prăjitură?”; „Câţi morcovi a pus mama pentru a prepara supa?” „Câte litere are numele tău?”; „Cu câte căni de apă poţi umple o sticlă?” etc.
Şi, pentru că matematica nu se rezumă doar la numere, tot prin joc, pot lărgi limitele matematicii prin:
- observarea unor modele („Prima steluţă este albastră, a doua este galbenă, iar a treia este tot albastră. Ce culoare va urma?”)
- identificarea formelor („Câte triunghiuri vezi în imaginea care reprezintă castelul prinţesei?”)
- apelul la comparații („Este pantoful cel roşu mai mare sau mai mic decât cel negru?”)
Formând şi dezvoltând de timpuriu aceste abilități, copilul va avea la dispoziţie un timp mai mare pentru a înţelege geometria și conceptele numerice mai complexe pe care le va studia peste câțiva ani.
La rândul lor, încă din clasele primare, profesorii vor continua acest demers de realizare a unor conexiuni între activitățile din lumea reală și matematică, oferindu-le exemple concrete de modalităţi prin care această disciplină îi poate ajuta să înțeleagă alte materii precum limba şi literatura română, geografia, istoria, muzica, arte vizuale şi abilităţi practice etc., determinându-i astfel pe elevii care, de multe ori, apelează la memorie (memorarea de formule, definiţii, teoreme etc) să înţeleagă cu adevărat utilizarea și importanța matematicii.
De asemenea, curiozitatea, caracteristică dominantă a copilăriei, poate deveni un aliat puternic în acet înţelegerea şi îndrăgirea acestei materii.
Încurajând copiii să pună întrebări, aceştia pot fi dirijaţi şi ajutaţi să descopere ei înşişi soluţionarea unei probleme şi nu să folosească anumite reţete memorate de rezolvare a acesteia. Mai mult, elevii trebuie să cunoască faptul că, atunci când nu reuşesc să rezolve o problemă de matematică într-un fel, o pot rezolva în alte moduri, deoarece întotdeauna există mai multe modalități de a găsi o soluție.
Având în vedere că fiecare elev are propriul său mod de a învăţa, deşi este destul de dificilă, îmbinarea mai multor stiluri de predare este deosebit de importantă şi necesară. Pentru copiii al cărui stil de învăţare predominant este cel auditiv, un rol important îl joacă videoclipurile, desenele, tabelele, graficele, hărţile mentale sau alte reprezentări vizuale ale informațiilor. Alţi copii au nevoie să audă explicaţiile şi chiar să îşi verbalizeze etapele, paşii de rezolvare, pentru a-şi consolida conceptele matematice. În acest caz, instrucţiunile verbale, explicaţiile, răspunsurile orale, cântecele, poeziile, ghicitorile matematice pot fi folosite cu succes. Pentru elevii care au un stil tactil-kinestezic este eficientă utilizarea jocurilor de construcţii, de puzzle, realizarea de machete, modelare, şotron matematic, experimente sau alte activităţi care implică mişcare.
O altă strategie de a-i atrage pe copii în „mrejele” matematicii o reprezintă activităţile în grup. Acestea le oferă oportunităţi de comunicare, relaţionare şi raţionare, de formare a abilităților de rezolvare a problemelor. Munca în echipă le permite, în acelaşi timp, să socializeze, să colaboreze, să lege prietenii.
Foarte importante în alungarea „plictiselii” la orele de matematică şi transformarea acestora în momente interesante şi captivante sunt jocurile. Sudoku, bingo matematic, tangramul, cuvinte încrucişate, jocul înmulţirilor, geometria fracţiilor, puzzle etc, reprezintă o modalitate excelentă de a menţine treaz interesul şi atenţia elevilor, de provocare a gândirii critice şi logice şi îi ajută pe copii să înțeleagă mai uşor conceptele matematice.
Nu în ultimul rând, matematica devine distractivă atunci când elevii sunt încurajaţi să conceapă ei înşişi poveşti-probleme: povești de adunare și scădere, poveşti cu figuri geometrice, „La brutărie”, „La magazin” etc., poveşti în care eroii pot fi chiar ei, familiile sau prietenii lor.
Aşadar, cu răbdare şi tact pedagogic, un profesor îi poate determina pe copii să îndrăgească această disciplină, matematica, pe care o vor folosi pentru tot restul vieții.