Matematica, o limbă străină?

Chiar dacă nu este ușor să recunoaștem, ni s-a întâmplat să ne aflăm în situația de a citi plictisul pe fețele elevilor noștri. Este  adevărat că plictiseala este un simptom obișnuit perioadei adolescenței și se manifestă printr-o stare de inerție, oboseală și lipsă de interes față de tot ceea ce-l înconjoară pe tânăr, persoane, orele de școală, cărți, filme, jocuri. Nu putem da vina doar pe schimbările din funcționarea mentală a adolescentului, s-ar putea să fie și vina modului de predare şi învăţare a matematicii în şcolile din România. Mă refer aici doar la matematică  acesta fiind domeniul meu de activitate.

„Matematica este o limbă şi o ştiinţă.” (Lucian Blaga, 1895-1961)

Matematica este o limbă cu alfabet, vocabular și gramatică proprie.

Manualele după care se studiază în școala românească sunt mai mult ghiduri pentru profesor.  Singur, elevul nu se poate descurca în hățișul de simboluri, termeni, teorii. Termenii, conceptele nu sunt, de cele mai multe ori, prezentate adaptat particularităților psihologice și capacităților intelectuale diferite ale elevilor. Manualele sunt concepute mai mult ca niște culegeri de probleme, aplicațiile nu sunt adaptate nivelului elevilor astfel încât aceștia să poată acumula competențe, abilități și înțelegeri.

Studiul matematicii ar trebui făcut prin analogie cu studiul unei limbi.

„Matematica este un mod de exprimare a legilor naturale, este cel mai simplu şi cel mai potrivit chip de a înfăţişa o lege generală sau curgerea unui fenomen, este cea mai perfectă limbă în care se poate povesti un fenomen natural.” Gheorghe Ţiţeica (1873-1939)

Studiul limbajului matematicii ar trebui să înceapă cu familiarizarea cu simbolurile specifice, cu tehnicile folosite în aritmetică, algebra, geometrie, analiză matematică.

Prezentând elevilor  principalele repere istorice ale disciplinei, fixăm matematica în context. Numărarea elementelor unei mulțimi reprezintă punctul zero al noțiunilor matematice. Se pare că abilitatea de a număra nu e specifică speciei umane, o au și unele animale. În Egiptul antic au apărut primele ecuații, în Grecia elemente de geometrie și numerologie, în Persia elemente de algebra. Pentru numărul zero trebuie să le mulțumim indienilor. În timpul Renașterii s-au făcut primele notații matematice.  Cu o astfel de abordare din punct de vedere istoric a matematicii am stârnit interesul elevilor și deja am creat premiza unor teme pentru referatele, pe care știu din proprie experiență, le tratează cu mai mult interes decât o ”temă plictisitoare”.

Întrebarea pe care o pun elevii profesorului atunci când înțelegerea unei noțiuni, a unei teoreme le pune probleme este: ”La ce îmi folosește?”

În epoca modernă cele două ramuri ale Matematicii, Matematica teoretică și Matematica aplicată încep să se contureze evident. Aplicațiile în Fizica teoretică, modelarea moleculară la Chimie, Biomatematica utilă în studiul evoluției speciilor ar putea fi răspunsuri la această întrebare. Matematica a fost folosită în inginerie încă de la construcțiile bătrânilor egipteni și babilonieni. Aproximările simple sau sofisticate din Analiza numerică, studiile statistice, calculele finanțiștilor, Teoria jocurilor și Teoria probabilităților nu ar fi posibile fără matematică. Cum ar face cea mai bună alegere din mai multe variante specialiștii în optimizări, cum ar scrie crpitografii cel mai greu de spart coduri fără ajutorul matematicii, și mai ales cum am trăi fără computere? Toate aceste domenii se regăsesc în Matematica aplicată.

Așa cum studiul unei limbi începe de la cuvinte, părți de propoziție, reguli gramaticale la Matematică numerele, variabilele, regulile de calcul, algoritmii sunt folosite pentru a rezolva exerciții și probleme cu grad scăzut de dificultate.

Următorul pas îl reprezintă dezvoltarea capacității de analiză a limbajului folosit în operele literare. Modelarea matematică prin care elevul este condus la descoperirea adevărului cu ajutorul modelului, raţionând prin analogie este modalitatea prin care i se dezvoltă capacități de analiză a informațiilor cantitative din domeniul științelor naturale, ingineriei industriale și economice.

Folosirea în mod creativ a instrumentelor matematicii pentru a înțelege legi după care funcționează natura, societatea sau doar pentru a rezolva o problemă financiară cu care se confruntă elevul la un momentdat este similară utilizării unei limbi în scopul scrierii unui eseu, a unei povestiri sau a unui referat.

Acest mod de abordare al matematicii o face mai familiară și prietenoasă pentru elev care astfel poate fi convins de utilitatea acesteia în viața de zi cu zi și de faptul că știința și tehnică se  bazează pe rezultatele  matematice.

Bibliografie selectivă:
• Ardelean L., Secelean N., Didactica matematicii-noţiuni generale, comunicare didactică specifică matematicii, Editura Universităţii ″Lucian Blaga″, Sibiu, 2007.
• Clerget Stephane, Criza adolescenței. Căi de a o depăși cu succes, Editura Trei, București, 2012
• Vlada Marin, Matematica pentru elevi, abstractă sau utilă?, Universitatea din Bucureşti, vlada[at]fmi.unibuc.ro
• https://www.facebook.com/IloveMathematics91/videos/562204654265730/?t=9

 

Accesări: 54

Articole asemănătoare