Literatura de specialitate ne oferă o viziune de ansamblu, prin scrierile unor teoreticieni şi practicieni de renume, privind modul în care educația își poate exercita atât rolul de factor favorizant pentru apariția manifestărilor agresive, cât și cel de mijloc eficient de prevenire şi limitare ale acestora.
Renumitul pedagog J. Locke este de părere că formarea gentlemenului (raţional şi practic) ar putea reprezenta un ideal educativ. Pe acestă cale el se declară împotriva pedepselor corporale, deoarece nu pot conduce decât spre ura faţă de învăţătură, chiar revoltă faţă de norme (pe care le-ar respecta doar sub constrângere) și în cele din urmă s-ar ajunge la dominarea simţurilor faţă de raţiune.
J. J. Rousseau revoltându-se împotriva sistemului de educaţie specific sistemului feudal – bazat pe dresaj – îi îndeamnă pe profesori să-şi cunoască mai bine elevii, iar în abordarea lor să respecte particularităţile de vârstă ale acestora,.
L. N. Tolstoi, pornind de la principiul nonviolenţei, accentuează şi mai mult importanţa educaţiei libere.
Datorită efectelor secundare precum şi datorită lipsei eficienţei acestora în timp, specialiștii condamnă tot mai mult pedepsele, mai ales cele corporale. De menționat este faptul că efectele pedepselor precum și eficiența/ ineficiența lor depind de o serie de variabile cum ar fi – personalitatea copilului precum și relaţia acestuia cu persoana care aplică pedeapsa, consecvenţa/ inconsecvenţa aplicării pedepsei, gravitatea faptei comise, vârsta copilului etc.
În timp ce unii consideră că recompensele ar trebui folosite ca și modalitate de combatere a comportamentelor indezirabile, deoarece au efecte mai bune decât pedepsele, alţii consideră că recompensele aplicate ineficient, inconsecvent pot avea aceleaşi efecte negative în ceea ce privește comportamentului copilului (E. Stan, 2004). Ca și factori inhibitori ai comportamentului agresiv menționăm sentimentul de vină, autocontrolul conştient și empatia.
Deoarece fenomenul agresivității în rândul tinerilor reprezintă o preocupare socială importantă, profesorii reprezintă piloni importanți în prevenirea şi combaterea comportamentelor agresive.
În acest sens, o modalitate eficientă de intervenţie ar fi implementarea unor programe de educaţie raţional emotiv-comportamentală în instituțiile de învățământ. Acestea sunt vazute drept programe de sănătate mentală care au ca și scop formarea și dezvoltarea unor deprinderi de gândire raţională, în rândul elevilor, și utilizarea acestor deprinderi în viaţa de zi cu zi. (C.H. Bora, 2010).
Hooper şi Layne (1985), Trip (2006), David (2006), Bernard (2008) – susțin că programele elaborate şi implementate de către Knaus (1974), Vernon (1989, 1998) şi Bernard (1987) sunt benefice. Mediul şcolar este unul propice pentru implementarea acestor programe, iar eficienţa lor s-a dovedit în studiile realizate ( S. Trip, C. H. Bora, 2014). Se pare că aceste programe cognitiv – comportamentale au un puternic impact asupra comportamentelor și atitudinilor deoarece oferă orientare în direcţia perspectivei sociale, generarează și implementează soluţii alternative, contribuie la dezvoltarea stimei de sine, la exersarea deprinderilor de rezolvare de probleme şi managementul furiei, la achiziționarea/ dezvoltarea deprinderilor de negociere.
Programele de intervenție, fiind complexe sunt structurate multidimensional – vizează dimensiunea cognitivă și emoțională. Dacă dimensiunea cognitivă are în vedere identificarea și modificarea cognițiilor de tip inferențial pe care le dețin agresorii, dimensiunea emoțională vizează în mod specific reducerea și controlul furiei.
Sukhodolsky, Kassinove și Gorman (2004) au examinat 40 de studii de eficacitate asupra programelor de educaţie raţional emotiv-comportamentală adresate tinerilor cu vârste cuprinse între 7 și 17 ani. Concluziile rezultate au arătat că programele au avut eficiență în reducerea manifestărilor de furie și agresivitate și în ameliorarea abilităților de gestionare a furiei, mai ales în cazul celor care manifestau probleme comportamentale de externalizare.
Eficiența intervențiilor raţional-emotive şi comportamentale a fost evidențiată și de către Robinson, Smith, Miller și Brownell (1999). Rezultatele obținute de către aceștia au indicat faptul că efectele mai puternice obținute în urma intervențiilor au fost semnalate în cazul elevilor de gimnaziu și în cazul adolescenților, ceea ce ar putea însemna că eficacitatea intervențiilor s-ar putea să crească odată cu progresele înregistrate la nivelul dezvoltării cognitive ale copiilor.
Totodată, McCart, Priester, Davies și Azen (2006) au constatat la rândul lor, înregistrarea unor efecte mai puternice în rândul adolescenților decât la copiii mai mici. Copiii cu vârste mai mari și adolescenții par să obțină beneficii mai accentuate, iar tratamentul este eficient mai ales când este aplicat în instituțiile de învățămînt, în format de grup și într-un interval de timp realativ scurt.
Programele de intervenţie desfăşurate în şcoli duc la îmbunătăţirea competenţei prosociale, la dezvoltarea inteligenței emoționale şi la combaterea comportamentelor de risc. Elevii, profesorii și părintii participă la lecţii planificate în care sub îndrumarea unui lider îşi descoperă emoţiile, comportamentele, cogniţiile disfuncţionale, constientizează relaţia dintre ele şi învaţă să practice variantele alternative (Trip și Bora, 2014).
Bibliografie
Bandura, A., – ,,Social Foundation of Thought and Action: A Social-Cognitive Theory, Englewood Cliffs, NJ: Prentice Hall, 1986.
Bandura A. (1973). ”Aggression: a social learning analysis”, N-Y: Prentice-Hall, Englewood Cliffs.
Benga. O, Băban A., Opre A., (2015). ,, Strategii de prevenție a problemelor de comportament”, Edituta ASCR, Cluj –Napoca.
Bora H.C., (2011). „Educație rațional emotivă și comportamentală pentru cadre didactice”, Editura Universității din Oradea, Oradea.
Borș, V. (2023). „Modelul cognitiv comportamental Educația rațional emotivă și comportamentală”, În: EDICT- Revista educației, nr. 5/2023, Editura Agata. Online: https://edict.ro/modelul-cognitiv-comportamental-educatia-rational-emotiva-si-comportamentala/
Borș, V. (2023). „Transpunerea educației rațional-emotivă și comportamentală în cadru terapeutic”, În: Revista Profesorului, nr. 5/2023, Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București. Online: https://revistaprofesorului.ro/transpunerea-educatiei-rational-emotiva-si-comportamentala-in-cadru-terapeutic/