„Legenda Ghiocelului”, între adevăr şi provocare (Proiect)

Învățarea integrată, bazată pe nevoia de cunoaștere și investigare pe demersuri unde curiozitatea copiilor capătă semnificație prin roluri asumate aduce beneficii de necontestat procesului de formare a competentelor și de cunoaștere a valorilor.
Legenda este un pretext care prin conținutul său îi atragem, să îi orientăm pe copii spre lectura citită sau audiată într-un moment cu grijă ales și integrat în tipuri de activități diferite, în momente neașteptate de copii.
Astfel că, în perioada 9-13 martie 2019 am desfășurat proiectul cu tema „Legenda Ghiocelului”  – adevăr și provocare.

„Lectura joacă un rol important în viaţa copiilor, un rol mai mare decât în viaţa celor vârstnici. Cartea citită în copilărie rămâne prezentă în amintire aproape toată viaţa şi influenţează dezvoltarea ulterioară a copiilor. Din cărţile pe care le citesc, copiii îşi formează o anumită concepţie asupra lumii, cărţile formează la ei anumite norme de conduită.” N. Iorga

Activitatea îşi propune să investigheze relaţia dintre legenda si realitatea contemporană, legenda fiind un subiect de provocare  pentru  înţelegerea  relaţiilor, diverselor situatii luate prin comparatie.

Scopul acestui proiect este de a învăta lecţii de viaţă din situaţiile problematice trăite de personajele legendelor: neascultarea, luarea deciziilor de unul singur  şi consecinţele ei, copilul orfan, generozitatea, excesul de iubire, de bogăţie sau de sărăcie, de a defini personalităţi, caractere,  a le descoperi  prin analize comparative, provocate de o strategie interactivă

Semnificaţia studiului este subliniata de urmatoarele idei:
DE CE este important studiul?
-pentru continut, strategiile utilizate si finalitatile obtinute;
PENTRU CINE?
– pentru cadre didactice, parinti, prescolari;
CARE vor fi implicaţiile poztive ale realizării studiului?
-această studiu reflecta  viziunea noua asupra legendei in curriculum actual si in randul factorilor educationali, respectiv, familie, gradinita.

Despre floarea ghiocel, copiii:
Ştiu Voi afla
-este numit ,,vestitorul primăverii”
-înfloreşte primăvara, foarte devreme
-este o floare firavă, gingaşă
-Pentru a putea străbate solul rece acoperit cu zăpadă sau gheaţă sucul celulelor din tesutul ghiocelului apasă cu o forţă de până la 100 atmosfere (comparată cu cele mai puternice locomotive)
-este  prima „porţie” de nectar şi polen pe care o oferă albinelor
-este plantă medicinală (tratează paraliziile, afecţiuni ale inimii, poliomielita, regenerează fibrele musculare
-sucul are proprietăţi cosmetice (înlătură pistruii şi petele de pe mâini şi faţă)
-se foloseşte la vopsirea lânii – culoarea galben-pal şi verde-crud
– exista superstiţii despre ghiocei

Întrebări tip  cercetare. Întrebările care stau la baza activitatii in cadrul studiului:
Care sunt atitudinile adultilor  în legătură cu intamplarile traite de personajul principal?
Există o diferenţă semnificativă între viata reala si legenda?
Ce tip de relaţie există între personajele din legenda si ce tip de relatie intre persoanele reale?
Învaţă copiii  noi roluri sociale?
Se dezvoltă un comportament pozitiv , de viata în rândul subiectilor  ca urmare a participarii la studiu?

Exemple de bună practică: Culorile ghiocelului
Copiii învaţă experimentând ce culori se obţin din planta ghiocel prin separarea florilor  de frunze şi tulpina şi vopsirea  firelor  de lână, bumbac, vată  într-un vas cu apă  fiartă. La sfârşit observă că din florile ghiocelului a ieşit culoare galben deschis, pal – surprinzător, dar au  găsit repede explicaţia (mijlocul florii este de culoare galben-portocaliu) şi din tulpină şi frunze a ieşit culoarea verde crud, deschis. Astfel ei descoperă că cea mai bună vopsea, este cea naturală obţinută din plante.

Dincolo de acest experiment, accentul a căzut pe reacţia părinţilor. Ei trebuie să înţeleagă că la gradiniţă formăm valori, că nu e ste îndeajuns să descopere preşcolarii anumite lucruri, să prezinte interes pentru ele, dacă părinţii nu stiu ce sa facă cu aceste descoperiri. Tot ceea ce este natural  este bun si, deşi părinţii ştiu acest aspect, din comoditate,  încă folosesc lucruri sintetice, utilizează substante chimice în acţiunea de vopsire, chiar dacă sunt constienţi de toxicitatea vopselelor.

Ce înseamnă o familie fericită?
Sarcina de lucru: „Desenează familia ghiocelului şi familia ta. Găseşte asemănări şi deosebiri”. Evaluarea desenului se face prin  metoda  bula dublă care i-a  ajutat pe copii să identifice asemănările şi deosebirile între personajul din legendă şi viata copiilor în familie.

Pentru copii, o familie fericită înseamnă: „când suntem veseli, facem curat  in cameră, ajutăm părinţii la diverse treburi, ne culcăm la ora potrivită, nu ii supărăm pe părinţi, suntem ascultători, îi facem fericiţi, ne distrăm împreună, mergem in parc, la bunici.”

După analiza făcută,  din discuţiile cu părinţii si copiii iti dai seama de trăirile din familie, poti sa-ti dai seama când este o familie fericită şi cum arată o astfel de familie. Nu se intervine în relatia părinte – copil , ci observaţiile doar le interpretezi şi găseşti soluţii pentru copil la nivel de subiect, grup /clasă de subiecţi.

Redaţi prin desen  drumul lui Ghiocel în cautarea tatălui.
La început am folosit metoda diagramă cauză-efect pentru a stabili elementele principale şi a înţelege ce l-a determinat pe Ghiocel să plece de-acasă.  A procedat corect Ghiocel că a plecat de acasă sau nu a procedat corect?
Copiii au adus argumente pro şi contra, însă concluzia lor  a fost ca nu trebuie să plece de unul singur de acasă (este frig, nu are ce mânca, se poate întâlni cu un animal, nu are unde dormi, se poate întâlni cu cineva care îi arată un drum greşit  – fie că nu  ştie sau nu vrea – se rătăceşte, nu îl mai găseşte nimeni).

CÂND?                     UNDE?                         CINE?

EFECTUL – PLECAREA DE-ACASĂ ÎN CĂUTAREA TATĂLUI

DE CE ?                       CE?                            CUM?

Diagrama CAUZĂ-EFECT

Apoi, copiii au desenat, având ca suport conţinutul legendei, drumul lui Ghiocel în căutarea tatălui după ce Ghiocel a plecat de acasă, fără să ţină cont de vreme, vrând să spună adevărul despre mama vitregă. Ei au lucrat în perechi prin metoda partenerul de sprijin . Sprijinul a fost reciproc. Cel care a desenat mai bine a redat pe baza  comunicării cu partenerul de sprijin care are abilităţi de comunicare.  De data aceasta sprijinul este reciproc. Rolul de partener de sprijin era schimbat cu uşurinţă.

Copiii si părintii trebuie să se întâlnească toţi,  să comunice împreună, să trăiască în armonie, să aibă o familie unită. Neascultarea şi luarea unei decizii de unul singur  poate deveni o lecţie de viaţă de mare valoare dacă îi vom acorda mare atenţie şi vom extrage esenţialul din comportamentele copiilor şi din consecinţele neascultării.

Evaluarea întâmplărilor trăite de Ghiocel s-a realizat prin metoda acvariul .Copiii au fost împărţiţi în două cercuri concetrice. Cei care au alcătuit cercul interior (peştii), au avut următoarea sarcină: „Formulează un sfat pentru familia ta!”. Observatorii din cercul exterior au avut sarcina de a retine ceea ce a spus/ evaluat/ exprimat partenerul său din cercul interior. Răspunsurile au fost: ”Să zâmbim în fiecare dimineată! Să facem mişcare în fiecare zi!Să ne ferim de tot ce e rău! Ajutaţi bunicii! Să trăim în armonie! Păstrează familia unită! Faceţi cadouri copiilor săraci, bolnavi! Fiţi fericiţi! Iubiţi copiii! Să vin zilnic la grădiniţă!”

O altă variantă  a metodei, copiii au fost impărţiţi în două acvarii şi fiecare acvariu a avut una din sarcinile : „Formulează un sfat pentru un tată care isi creşte singur copilul!” ori „Ce sfaturi putem da unei mame care a intrat în viaţa unui copil orfan de mamă?

În concluzie, valorile familiei, se formează ca urmare a unei bune înţelegeri, o unei tolerante reciproce în limite normale. Acest studiu de cercetare a urmărit tocmai implicarea familiei în lecturarea legendelor, dar mai ales formarea unor capacităţi de înţelegere, de colaborare, cooperare în diferite momente ale zilei/ etape ale vieţii. Doar închegată şi aşezată la locul ei dintotdeauna, atât din punct de vedere social, dar mai ales moral, familia îşi poate, şi trebuie să-şi menţină şi perpetua valorile,  putând astfel a rezista şi a înfrunta toate „intemperiile” societăţii, care pot la un moment dat s-o bulverseze.

Am încheiat proiectul cu „Festivalul ghiocelului”,  subliniind înca o dată armonia şi echilibrul în familie. Fiecare copil, în colaborare cu mama, tata, fratele, sora, unchiul mătuşa, bunicul sau bunica au confecţionat un costum de ghiocel. Atunci când şi-a prezentat costumul au răpuns la întrebări din conţinutul legendei.

Copiii cât și părinții au descoperit faptul că, riscuri au fost și vor fi, că viața noastră este presărată cu obstacole, dar învată cum să le prevină sau să le învingă cu voința și dorința ca lor să nu li se întâmple. „Omul face, omul trage”, spune un proverb romanesc. Copiii au învăţat că orice regulă încălcată este urmată de consecinţe: fizice, emoţionale  iar părinţii vor conştientiza pericolele plecării de acasă, cea mai îngrijorătoare consecinţă a încrederii excesive în copil, a libertăţii depline la vârstă fragedă, a lipsei unor reguli clare,  precise,  din viaţa copiilor ce trebuie urmărite pas cu pas pentru a nu fi încălcate.

 

prof. Mariana Bîrsan

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/mariana.birsan

Articole asemănătoare