Lectura, privitǎ în sens larg, presupune activitatea de a citi sau de a parcurge orice tip de text în scopul pregǎtirii pentru un anumit domeniu de cunoaştere sau în scopul culegerii de informații. În articolul prezent, doresc sǎ urmǎresc sensul particular al acestei activitǎți şi modul în care ea se manifestǎ în rândul elevilor de liceu și gimnaziu, într-o epocǎ a tehnologizǎrii în care multe dintre activitǎțile oamenilor se depǎrteazǎ de modul clasic de desfǎşurare.
Există o mare îngrijorare atât în rândul părinților, al profesorilor, cât și în rândul bibliotecarilor cu privire la faptul că elevii, atât copiii, cât și adolescenții, citesc din ce în ce mai puțin. Este important să definim și să înțelegem actul de a citi. Acesta presupune atenție, concentrare, implicare, răbdare de a culege aspecte, informații, noțiuni, viziuni despre lume și de a integra mental cele expuse în cuvinte. Din acest punct de vedere, rapiditatea cu care viața se desfășoară în zilele de astăzi produce efecte vizibile asupra modului în care elevii desfășoară procesul cititului. Internetul a devenit un prieten indispensabil, practic și accesibil tuturor. El este la îndemâna oricui indiferent de categoria de vârstă. Este evident că acest lucru vine cu o serie de beneficii, dar totodată el poate afecta, în special în rândul elevilor, procesul educațional. De aceea este important să identificăm care sunt provocările în ceea ce privește cititul în era digitală, dar și care sunt oportunitățile pe care accesul la internet le oferă lecturii și cum pot fi acestea valorificate în sensul în care cititul să nu își piardă finalitatea.
Paul Cornea afirmă: „În ultimă instanță, lectura e un mod de a fi cu ceilalți, este un randez-vous, un apel captat din nenumăratele care brăzdează eterul, o voință de empatie, de smulgere din egocentrism și insularitate. Ea începe, preluând o excelentă formulă a lui Piaget, prin a fi o acomodare la alteritatea textului, a cărui ființă interioară ni se dezvăluie printr-un proces treptat de apropiere și se încheie printr-o asimilare benefică de substanță, printr-un proces îmbogățitor de apropiere.’’ Definiția criticului literar Paul Cornea traseazǎ şi concentreazǎ într-un mod inedit particularitǎțile lecturii, din care putem înțelege faptul cǎ ,,a citi’’ presupune dezvoltarea abilitǎții de a ne contopi cu universul din interiorul lecturii, de a ne integra mental în substanța literalǎ a textului şi de a vrea, printr-un proces cognitiv conştient, sǎ accesǎm empatia care scoate ființa umanǎ din sfera propriilor viziuni, tipare şi interese. Toate aceste abilitǎți şi voințe enunțate mai sus se situeazǎ într-o opoziție evidentǎ cu eficiența, rapiditatea şi confortul care ne sunt astǎzi oferite de cǎtre marile dezvoltǎri din rândul tehnologiei. În mod cert, lectura presupune o atitudine empaticǎ pentru desǎvârşirea unui proces temeinic, profund prin care cititul devine o activitate ce se individualizeazǎ prin însǎşi complexitatea sa.
Astfel, una dintre marile provocǎri ale erei tehnologizate o reprezintǎ întocmirea acestui proces rǎbdǎtor, ca decizie conştientǎ şi asumatǎ. Rǎsfoitul foilor îngǎlbenite, praful bibliotecilor, mirosul antic al cǎrților sunt cele care definesc actul de ,,a citi’’ şi care deschid portalul lumii ficționale a unei cǎrți de beletristicǎ. Din perspectivǎ simbolicǎ, putem vorbi despre un ritual prin care cititorul oferǎ acces elementelor universului sǎ se prezinte şi sǎ se lase descoperite. Aceste practici ale cititului sunt considerate astǎzi perimate. Laptoplul, PC-ul, telefonul şi orice alt gadget vin cu o nouǎ viziune: accesul la orice tip de lecturǎ printr-un singur click. Fǎrǎ a sta sǎ cauți cartea în bibliotecǎ, fǎrǎ a da paginǎ dupǎ paginǎ, fǎrǎ a simți mirosul vechi al aurului literar. Este foarte eficient sǎ te aşezi confortabil în fața ecranului, ingurgitând un volum mare de informație, gata pregǎtite, fǎrǎ a fi nevoit sǎ citeşti cartea. Rezumatele, comentariile, recenziile sunt acolo permanent, ca un produs finit prin care legǎtura cititorului cu esența cǎrții este imposbil de înfǎptuit. Ritualul contopirii cu substanța textului este înlocuit de un „click”. El transformǎ acest proces tainic într-o culegere impersonalǎ şi superficialǎ de informații care, din punctul meu de vedere, schimbǎ finalitatea actului de a citi, depǎrtându-se astfel de menirea teoreticǎ a lecturii: aceea de a sensibiliza, emoționa cititorului (referindu-mǎ la textele literare). În acest context, lectura devine un proces rigid de absorbție mentalǎ a informațiilor, cu un scop practic şi obscur, care pericliteazǎ rolul spiritual al lecturii şi conexiunea ființei cu tainele cunoașterii.
Acestea fiind spune, trebuie sǎ conştientizǎm provocarea realǎ la care secolul vitezei supune actul lecturii. În acest sens, se remarcǎ şi o scǎdere semnificativǎ a elevilor în biblioteci, atât pentru împrumutul cǎrților, cât şi pentru cititul acestora într-un cadru ambiental ce faciliteazǎ apetitul literar. Declinul este remarcabil şi conduce atât cǎtre constatarea lipsei de lecturǎ în rândul elevilor, cât şi cǎtre conştientizarea faptului cǎ aceştia s-au depǎrtat semnificativ de ceea ce înseamnǎ, în sensul ei clasic şi nemuritor, lectura. Prezența telefoanelor este nelipsitǎ, iar sala de lecturǎ nu mai este doar „de lecturǎ”. Internetul este folosit în mod constant, iar cǎrțile nu mai sunt principalele generatoare de emoții şi sentimente. Lecturile obligatorii din programa examenelor sunt parcurse, în unele cazuri, direct de pe telefon, în format electronic sau chiar ascultate, în formǎ de audiobook. Prin toate aceste metode alternative, cartea pierde teren.
Cu toate acestea, este esențial sǎ pǎstrǎm o atitudine pozitivǎ şi sǎ nu ne pierdem speranța în forța condeiului. Noi, ca reprezentanți ai instituțiilor şcolare, avem datoria sǎ motivǎm şi sǎ inspirǎm elevii, ghidându-i în spiritul lecturii. Din acest punct de vedere, este bine sǎ folosim tehnologia ca o oportunitate de a atrage copiii spre citit, iar metodele didactice sǎ corespundǎ modernitǎții pentru a le capta atenția, pǎstrând esența şi încurajând descoperirea clasicǎ a unui text. Elevii trebuie sǎ ia contact cu plǎcerea de a desluşi, de a dezvǎlui, de a se întâlni cu oameni, cu idei, cu locuri, cu vieți. Ei trebuie atrași cǎtre acest proces într-un mod unic, care mai apoi sǎ le permitǎ sǎ vadǎ frumusețea şi abundența pe care le are lectura. Îmbogǎțirea spiritualǎ şi mentalǎ a copiilor poate deveni, chiar pentru ei înşişi, un proces satisfǎcǎtor, iar gustul reuşitei poate fi dezvoltat odatǎ ce aceştia înțeleg valoarea ce se ascunde în spatele fiecǎrui mesaj din interiorul unui text. Dupǎ cum afirmǎ psihologul american Howard Gardner, ,,fǎrǎ muzicǎ în mediul de viațǎ, inteligența muzicală este imposibil să se dezvolte; fără potențialul inteligenței muzicale este improbabil că oamenii vor crea muzică”. Astfel, la un simplu transfer semantic, elevii pot fi ghidați cǎtre puterea muzicii literare, o muzicǎ a sufletului care are menirea de a impresiona prin puterea artisticǎ a cuvintelor, iar melodia finalǎ este mesajul desprins din fiecare rând sau paginǎ parcurse cu mǎiestrie şi devotament.
În final, Anibalector, personajul lui Rui Zink, este o întruchipare a cititorului dependent de magia cǎrții, o manifestare a nevoii de a descoperi lumea din spatele cuvintelor, de a accesa frumusețea şi misterul existențial prin puterea minții şi a sufletului. Pentru el, conexiunea cu realitatea exterioarǎ este o formǎ de îngrǎdire care limiteazǎ şi încǎtuşeazǎ sufletul. Eliberarea se produce prin crearea unei lumi proprii pe care Anibalector o exploreazǎ permanent, cǎlǎtorind în timp, în lumi necunoscute, în generații trecute, imaginația fiind principalul cǎlǎuzitor. El subliniazǎ şi beneficiile majore ale lecturii în discuția pe care o are cu bǎiețelul care îi ține companie în peşterǎ, subliniind adevǎrata valoare a cǎrților, umbritǎ de existența dispozitivelor actuale, care înlocuiesc, fǎrǎ o relație de echivalențǎ, mirajul lecturii: ,,Asta-i viața, aşa-s lucrurile bune din viațǎ. Noi trebuie sǎ facem un pas, lucrurile nu vin la noi de la sine, la nimic nu foloseşte telecomanda, oricâte butoane ar avea’’. Era digitalǎ conduce lectura exact în punctul în care Anibalector refuzǎ sǎ trǎiascǎ, fiind izolat fizic, dar liber şi fericit lǎuntric. Este conştient de elementele concrete care creeazǎ acest declin şi le expune într-un mod clar, de care toți trebuie sǎ fim conştienți: „Cartea ne obligă să călătorim, televiziunea să rămânem gură-cască’’.
Bibliografie
1,,Didactica limbii şi literaturii române’’, Emanuela Ilie, ed. Polirom, 2020, Ediția a II-a revǎzutǎ şi adǎugitǎ
2. „Metodicǎ şi evaluare pentru examenele de titularizare şi definitivare în învǎțǎmânt’’. Cristina Vasile, Denisa Ene, ed. Rovidem Publishers, 2027, Ediția a III-a revizuitǎ şi adǎugitǎ
3. „Cititorul din peşterǎ’’, Rui Zink, ed. Humanitas Fiction, 2025, Ediția a V-a.