Astăzi, când tehnologia digitală pare să concureze cu tradiționalele forme de cultură, problema lecturii în școală capătă noi valențe și impune o reflecție profundă asupra metodelor pedagogice contemporane. Dezbaterea privind pretinsa „moarte a lecturii” în rândul tinerilor generații nu trebuie să ne conducă spre pesimism, ci să ne determine să căutăm soluții inovatoare care să reconcilieze elevii cu actul lecturii. Experiența pedagogică pe care o prezentăm în continuare pornește de la premisa că lectura de plăcere poate fi cultivată prin strategii educaționale care respectă particularitățile psihologice ale elevilor și care integrează elementele de modernitate în procesul de formare a competențelor de lectură. Prin implementarea unor proiecte școlare sistematice și prin crearea unui parteneriat educațional eficient între copil, părinte și educator, am demonstrat că lectura poate deveni nu doar o obligație curriculară, ci o adevărată pasiune care influențează pozitiv întregul parcurs academic al elevilor.
Aș putea porni de la pesimismul unora, care cred încă, în „moartea lecturii”. Eu sunt mai mult decât optimistă. Vă pot spune că noua generație chiar citește. Unii ar putea întreba… „Ce citește?”. I-aș întreba: „Este atât de important?”. Într-un fel, poate fi, dar există și altă variantă.
Să presupunem că mulți dintre copii nu vor să citească lectura recomandată. Ce facem? Renunțăm? Spunem că… nu citesc, că… nu vor să citească? Nu este o soluție.
În acest sens, am hotărât să inițiez proiecte diverse având ca temă principală cultivarea dragostei pentru lectură, la nivelul școlii. Pentru că ne-apropiem de finalul anului școlar, putem spune… „Am reușit!”. Demersul inițiat a avut succes.
Am considerat întotdeauna că lectura poate fi un act de comunicare important, un exercițiu de descoperire a sensului căutat, iar „modernul” nu vine s-o amenințe în vreun fel, dacă omul, în cazul nostru echipa „copil-părinte-educator” știe să păstreze un echilibru. Nu a fost ușor, dar am trecut peste toate etapele, cu bine. Fiecare actor implicat a înțeles importanța, rolul lecturii în procesul instructiv-educativ, în formarea unei culturi proprii, în modelarea spiritului. Lectura s-a născut, în cazul nostru, din mirare, din îndoială, din întrebări și răspunsuri, din plăcere, în final. A presupus un șir infinit de enigme, ore petrecute în discuții interminabile, decisive, care au adus rezolvarea mult dorită.
Nu se poate spune că citim din obligație. Există, poate, un moment de tensiune, creat din necunoaștere, dar drumul parcurs pas cu pas, în joacă, învăluit în mister uneori, realizând conexiuni, aduc informația cea mult dorită și trezesc curiozitatea viitoare; îți spune parcă… „Nu te opri! Continuă!”.
Am descoperit că cei mici nu mai lecturează ca noi, nu mai citesc ce citeam noi, dar citesc, participă la dezbatere, sunt selectivi, motivează, se implică.
Nu în ultimul rând, participarea la multitudinea de activități extracurriculare din proiect a dus la îmbunătățirea generală a rezultatelor la învățătură. Activitățile desfășurate au presupus multe activități nonformale. Acum, toți copiii citesc și o fac foarte bine. Citim și analizăm în cadrul fiecărei ore de curs, pentru că… am format deprinderea. Toți copiii împrumută cărți de la biblioteca Școlii sau de la Biblioteca Județeană. Tot mai mulți dintre ei și-au achiziționat cărți, pe care le-au organizat într-o minibibliotecă nouă și modernă, doar a lor, acasă, dar și la școală.
În lumina rezultatelor obținute prin demersul nostru pedagogic, putem afirma cu certitudine că lectura de plăcere nu reprezintă o utopie educațională, ci o realitate tangibilă care poate fi cultivată prin strategii metodologice adecvate și printr-o abordare integrată a procesului instructiv-educativ. Experimentul nostru demonstrează că atunci când se creează un mediu propice, când se respectă ritmul natural de învățare al copilului și când se valorifică dimensiunea ludică a descoperirii, lectura devine nu doar un instrument de formare intelectuală, ci și o sursă de satisfacție personală. Transformarea atitudinii elevilor față de lectură, de la reticență la entuziasm, confirmă că nu metodele tradiționale de predare sunt cele care trebuie abandonate, ci rigiditatea cu care acestea sunt uneori aplicate.
„Sunt o parte a tot ceea ce citesc.” – Theodore Roosevelt
Succes? Da. Este un succes, care se va manifesta vădit în pregătirea lor viitoare în cadrul școlii, pe parcursul anilor, și nu numai. Pentru noi, lectura rămâne o provocare continuă, mână în mână cu educația continuă, un transfer de cunoștințe, o abordare integrată a informației, transdisciplinaritate. Să mai adăugăm că rezultatele la evaluarea națională de clasa a II-a au fost foarte bune. Lectura a avut un rol decisiv.