Perioada preșcolară reprezintă una dintre cele mai importante etape ale dezvoltării copilului, deoarece în acești ani se formează și se consolidează numeroase capacități intelectuale, afective și sociale care vor sta la baza evoluției ulterioare. Activitatea desfășurată în grădiniță trebuie să răspundă particularităților de vârstă ale copilului și să creeze situații de învățare atractive, accesibile și stimulative. La această vârstă, copilul nu învață doar prin ascultare și reproducere, ci mai ales prin acțiune, explorare, observare și joc.
În cadrul activităților instructiv-educative, activitățile matematice ocupă un loc important, contribuind la dezvoltarea proceselor cognitive și la formarea unor deprinderi necesare raportării copilului la realitatea înconjurătoare. Prin contactul direct cu obiectele și prin rezolvarea unor situații concrete, copilul începe să înțeleagă relații de cantitate, mărime, formă, poziție și ordine. El învață treptat să numere, să compare, să grupeze, să clasifice și să ordoneze, pregătindu-se astfel pentru achizițiile matematice ulterioare.
Matematica poate deveni dificilă atunci când este prezentată exclusiv sub forma unor exerciții abstracte. La vârsta preșcolară, noțiunile matematice trebuie apropiate de experiența copilului și integrate în activități care îi trezesc curiozitatea. În acest sens, jocul reprezintă un mijloc educativ deosebit de valoros, deoarece îi permite copilului să învețe într-un mod natural și plăcut. Prin joc, copilul este motivat să participe, să observe, să descopere și să găsească soluții.
Jocul reprezintă o modalitate firească de cunoaștere pentru copilul preșcolar. Prin joc, acesta explorează mediul, își exprimă ideile, comunică și învață să relaționeze cu ceilalți. Atunci când jocul este valorificat în scop educativ, el poate deveni un instrument eficient pentru formarea și consolidarea unor achiziții.
Jocul didactic se deosebește de jocul liber prin faptul că urmărește realizarea unor obiective educaționale și presupune o sarcină, reguli și materiale adecvate. Cu toate acestea, își păstrează caracterul atractiv și plăcut, ceea ce contribuie la implicarea copilului și la menținerea interesului pentru activitate.
În cazul activităților matematice, jocul are avantajul de a porni de la concret. Copilul poate număra obiecte pe care le poate vedea și atinge, poate compara două grupe de elemente, poate așeza obiecte în ordine sau poate identifica forme geometrice în lucrurile din jurul său. Noțiunea matematică este astfel asociată cu o experiență directă, ceea ce facilitează înțelegerea și consolidarea acesteia. Un alt avantaj îl constituie caracterul motivant al jocului. O sarcină care ar putea părea dificilă dacă ar fi prezentată sub forma unui exercițiu poate deveni atractivă atunci când este integrată într-o poveste, într-o provocare sau într-o situație de joc. Copilul este încurajat să participe pentru a descoperi ce urmează și pentru a găsi soluția.
Activitățile matematice oferă numeroase situații în care copilul trebuie să observe, să compare și să ia decizii. Atunci când trebuie să grupeze obiectele după o anumită caracteristică, copilul identifică proprietatea comună și stabilește apartenența fiecărui element la grupă.
Ordonarea obiectelor presupune o altă formă de organizare a informației. Copilul poate așeza obiectele de la mic la mare, de la scurt la lung sau de la scund la înalt. Prin asemenea sarcini, el învață să stabilească relații și să utilizeze criterii de comparație.
Rezolvarea unor situații-problemă simple stimulează, la rândul ei, gândirea logică. Dacă într-un coș se află un anumit număr de obiecte și mai sunt adăugate câteva, copilul poate reprezenta situația cu materiale concrete și poate descoperi rezultatul prin acțiune. În acest mod, operația matematică este legată de o situație pe care copilul o poate înțelege și reprezenta.
Jocul matematic contribuie și la dezvoltarea atenției și memoriei. Copilul trebuie să urmărească cerința, să rețină regulile, să observe modificările și să reacționeze în funcție de acestea. În activitățile în care un element este ascuns sau schimbat, copilul este determinat să compare situația inițială cu cea actuală și să identifice diferența.
Limbajul este, de asemenea, implicat în activitatea matematică. Copilul este încurajat să explice ceea ce a observat și să folosească termeni referitori la cantitate, poziție, ordine și mărime. Expresii precum „mai mult”, „mai puțin”, „tot atâtea”, „primul”, „ultimul”, „înainte”, „după”, „deasupra” sau „dedesubt” capătă un sens mai clar atunci când sunt utilizate în situații concrete.
Un joc simplu, dar eficient pentru consolidarea ordinii numerice poate fi „Trenul numerelor”. Fiecare copil primește un cartonaș cu o cifră, iar sarcina grupului este să formeze un tren în ordinea corectă. După realizarea șirului, educatoarea poate modifica un element și îi poate provoca pe copii să descopere ce s-a schimbat. Pentru copiii mai mari pot fi introduse cerințe referitoare la vecinii unui număr sau la completarea unui șir incomplet.
Pentru asocierea cifrei cu o cantitate poate fi propus jocul „Căsuțele numerelor”. Pe fiecare căsuță este reprezentată o cifră, iar copiii trebuie să așeze în interior numărul corespunzător de obiecte. Activitatea poate fi extinsă prin compararea căsuțelor: unde sunt mai multe obiecte, unde sunt mai puține sau unde sunt tot atâtea.
Un context apropiat de universul copilului poate fi creat prin jocul „Hrănim animăluțele”. Fiecare animal primește o cantitate diferită de hrană, iar copilul trebuie să numere și să ofere exact numărul solicitat. Prin această activitate pot fi exersate numărarea, corespondența dintre număr și cantitate și compararea mulțimilor.
Pentru recunoașterea formelor geometrice poate fi organizată activitatea „Detectivii formelor”. Copiii primesc misiunea de a identifica în sala de grupă obiecte care au forme asemănătoare cu cercul, pătratul, triunghiul sau dreptunghiul. Activitatea poate fi realizată individual sau în echipe, iar la final fiecare copil poate explica ce obiect a descoperit și de ce consideră că acesta corespunde unei anumite forme.
Un alt joc poate fi „Ce lipsește?”. Educatoarea așează într-o anumită ordine mai multe obiecte sau cifre, apoi ascunde unul dintre elemente. Copiii trebuie să observe modificarea și să identifice elementul lipsă. Activitatea solicită atenția, memoria vizuală și capacitatea de a utiliza informațiile reținute.
Pentru consolidarea mai multor deprinderi poate fi folosită „Roata matematică”, pe care sunt înscrise sarcini diferite: numărare, comparare, recunoașterea unei forme, continuarea unui șir sau identificarea unei cifre. Copilul învârte roata și rezolvă cerința indicată. Avantajul acestei activități constă în diversitatea sarcinilor și în elementul de surpriză.
Aceste jocuri nu trebuie aplicate în mod rigid. Ele pot fi modificate în funcție de vârsta copiilor, de nivelul grupei și de obiectivele urmărite. Pentru copiii care întâmpină dificultăți pot fi folosite mai puține elemente și cerințe mai simple, în timp ce pentru copiii care au un nivel mai ridicat de pregătire pot fi introduse sarcini cu mai multe etape.
Eficiența jocului matematic depinde într-o mare măsură de modul în care acesta este proiectat și condus. Educatoarea trebuie să stabilească mai întâi ce dorește să formeze sau să consolideze, iar apoi să aleagă jocul și materialele potrivite.
Sarcina trebuie să fie suficient de clară pentru ca preșcolarul să înțeleagă ce are de făcut, dar și suficient de stimulativă pentru a-i trezi curiozitatea. Regulile trebuie prezentate într-o formă accesibilă și respectate pe parcursul activității.
Materialele concrete au o importanță deosebită. Jetoanele, cuburile, obiectele din sala de grupă, figurile geometrice, imaginile sau materialele naturale pot transforma o noțiune abstractă într-o experiență ușor de înțeles. Copilul poate astfel să acționeze asupra obiectelor și să verifice rezultatul propriilor acțiuni.
Educatoarea trebuie să aibă și rolul unui observator atent. În timpul jocului, ea poate identifica dificultățile întâmpinate de copii, modul în care aceștia rezolvă sarcina și nivelul lor de independență. Informațiile obținute pot fi utilizate ulterior pentru diferențierea activităților.
În acest sens, jocul matematic poate deveni și o formă de evaluare formativă. Evaluarea realizată într-un context ludic este mai puțin rigidă, iar copilul are posibilitatea de a demonstra ceea ce știe prin acțiune. Educatoarea poate observa dacă acesta numără corect, asociază numărul cu cantitatea, recunoaște formele, compară obiecte sau poate explica modul în care a ajuns la un răspuns.
Jocul matematic nu contribuie doar la dezvoltarea proceselor cognitive. Activitățile desfășurate în grup creează situații în care copiii învață să comunice, să coopereze și să respecte reguli comune. Copilul învață să aștepte, să asculte cerința, să respecte rândul și să accepte faptul că și ceilalți au dreptul să participe. În activitățile de echipă, reușita poate depinde de contribuția mai multor copii, ceea ce favorizează comportamentele de cooperare. Este important și modul în care este tratată greșeala. Într-o activitate destinată preșcolarilor, răspunsul incorect nu trebuie să fie asociat cu eșecul, ci cu posibilitatea de a încerca din nou. Un climat pozitiv îi oferă copilului siguranța necesară pentru a răspunde, a formula ipoteze și a-și corecta propriile erori.
De asemenea, competiția trebuie utilizată cu măsură. Scopul jocului matematic este dezvoltarea copilului, nu obținerea unui câștig cu orice preț. Aprecierea efortului, a progresului și a participării poate fi mai importantă decât stabilirea unui singur câștigător.
Jocul didactic matematic reprezintă un mijloc valoros prin care activitățile matematice din grădiniță pot deveni mai accesibile și mai atractive pentru copii. Prin manipularea obiectelor, observare, comparație, numărare și rezolvarea unor situații concrete, copilul își construiește treptat propriile reprezentări matematice.
În același timp, jocul stimulează gândirea logică, atenția, memoria, limbajul și capacitatea de rezolvare a problemelor. Activitățile de grup contribuie la dezvoltarea cooperării, a autocontrolului și a respectării regulilor, iar caracterul ludic favorizează o atitudine pozitivă față de învățare.
Pentru a-și îndeplini rolul formativ, jocul trebuie ales și adaptat cu atenție. Nu este suficient ca o activitate să fie distractivă; sarcina ludică trebuie să susțină obiectivul educațional și să ofere copilului ocazia de a gândi, de a acționa și de a descoperi.
Prin valorificarea creativă a jocului, matematica poate fi transformată într-un domeniu apropiat de experiența copilului. O cifră poate deveni o parte a unui trenuleț, numărarea poate fi legată de hrănirea unui animăluț, formele geometrice pot fi descoperite în obiectele din sala de grupă, iar o situație-problemă poate deveni o provocare pe care copilul este curios să o rezolve.
Astfel, jocul didactic matematic nu reprezintă doar o modalitate plăcută de exersare a unor cunoștințe, ci un context complex în care copilul observă, acționează, comunică, compară, formulează răspunsuri și își dezvoltă treptat capacitatea de a gândi și de a găsi soluții.
Bibliografie
• Cristea, S. (1998). Dicționar de termeni pedagogici. București: Editura Didactică și Pedagogică.
• Dumitrana, M. (2002). Activitățile matematice în grădiniță. Ghid practic, însoțit de 105 sugestii de activități. București: Editura Compania.
• Gherghina, D., Oprescu, N., Dănilă, I., Moroianu, M., Modoran, M. (2007). Metodica activităților instructiv-educative în învățământul preprimar. Craiova: Editura Didactica Nova.
• Magdaș, I., Vălcan, D. (2007). Didactica matematicii în învățământul primar și preșcolar. Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință.