EDICT

Copilăria se caracterizează prin joc. Ceea ce pentru adult este munca, activitatea de bază pentru un copil este jocul. Jucându-se, copilul descoperă și cunoaște lumea înconjurătoare. Dacă la vârsta preșcolară jocul reprezintă activitatea principală a copilului, la vârsta școlară mică jocul didactic este o formă accesibilă și plăcută de învățare activă, participativă, stimulând în același timp inițiativa și creativitatea elevilor.

Pentru vârsta școlară mică, jocul didactic are valențe formative din cele mai bogate. Astfel, prin joc se formează deprinderile de muncă independentă, perseverența și ambiția, pentru învingerea dificultăților, atitudinea disciplinată, de respect față de coleg și coechipier. Cooperarea în realizarea sarcinilor jocului conduce la formarea spiritului colectiv, iar competitivitatea angajează la efort toate capacitățile elevului, fără a produce oboseală.

Acesta este motivul pentru care jocul nu trebuie să lipsească din programul zilnic și săptămânal al elevilor, în special al celor din clasa pregătitoare și clasa I. Prin jocul didactic matematic elevii învață, cu ajutorul învățătorului, să folosească treptat: inducția, analiza și sinteza, să emită ipoteze, să le verifice, să facă generalizări și să se convingă de anumite adevăruri.

Educația prin joc trebuie să fie o sursă atât de efort fizic cât și de bucurie morală. De aceea este bine ca jocurile alese să conțină obstacole pe care elevii să le poată învinge.

Învățarea matematicii dispune de o gamă largă de jocuri didactice cunoscute și practicate de învățători.

I. Pentru a-i deprinde pe elevi cu „Succesiunea numerelor de la 0 la 10”, se pot utiliza la clasă următoarele jocuri didactice matematice:

1. „Ce numere lipsesc?”
– Sarcina didactică: consolidarea numerației 0-10
– Cerința jocului: Ce numere lipsesc din șirul … și care este regula numărării?
a) 1, 2, 4, ….
b) 1, 3, 6, ….

2. „Ce numere au fugit?”
– Sarcina didactică: consolidarea numărării crescător și descrescător, cunoașterea vecinilor.
– Cerința jocului: să completeze numerele lipsă dintr-un șir dat.
a) 0,…4,…8,… 12
b) 10,…7,…4,….0

3. „Caută vecinii”
– Sarcina didactică: recunoașterea vecinilor numerelor naturale.
a)  [  ]  4  [  ]
b) 9    [  ]     7

4. „Vreau în căsuța mea!”
– Sarcina didactică: formarea unor șiruri de numere și consolidarea numerației 0-10
Elevii primesc tabele din care lipsesc anumite numere și cartonașe separate cu aceste numere pe care le vor așeza pe fiecare în căsuța lor.

Activitățile matematice îmbinate cu cele de colorare asigură nu numai interdisciplinaritatea ci și fixarea cunoștințelor însușite într-un mod plăcut și recreativ:

1. Colorează trei petale din următoarea floare.

2. Colorează în verde 4 frunzulițe, iar în galben 7 frunzulițe de pe rămurică.

3. Așează în fiecare vază câte 3 flori:

II. Jocuri cu operații cu numere naturale:

1. „Care este semnul?”
– Sarcina didactică: consolidarea operațiilor
– Cerința: Completați căsuțele goale cu semnele corespunzătoare, astfel ca relația să fie adevărată.
4     [  ]    2 = 6                     9   [  ]    3 = 6
3     [  ]    4 = 7                     8   [  ]    2 = 6

2. „Robotul socotește.”
– Sarcina didactică: Consolidarea operațiilor matematice
– Cerința: Calculează și completează spațiile libere.

III. Ghicitorile și versurile pentru fiecare număr și cifră, cu o notă de umor, uneori, fac activitățile mai plăcute și cunoștințele mai ușor de asimilat.

1. Din ogradă au plecat,
Către lac agale
Două rațe mac, ,mac, mac!
Dar s-au întâlnit în cale
Cu cinci boboci rătăciți!
Câți acum vor fi pe apă?
Veți afla de socotiți! (7)

 

2. 2 se îndoaie ușor
Pe un picior.
Gâtul vezi, e cam așa
Cum îl are lebăda. (cifra 2)

3. Cinci copiii pe-o sănioară
De pe deal ca vântul zboară,
Ajungând în jos, râzând,
Doi în sanie mai sunt!
Socotiți, câți în zăpadă
Au căzut pe drum, grămadă? (3)

4. Ah, ce mândră-i cloșca mea!
Nimeni n-are pui ca ea.
Opt sunt mici și unul mare
Spuneți-mi câți pui ea are? (9)

5. Pe poteca din pădure
Au plecat s-adune mure
Cinci băieți și trei fetițe
Cu găleți și coșulețe.
De un urs s-au speriat,
Patru-n vale-au alergat.
Socotiți dacă mai știți
Câți la mure vor mai fi? (4)

Jocurile didactice se înscriu, între modelele activ-participative, cu rezultate dintre cele mai interesante. Ele trebuie folosite în așa fel încât să corespundă cerințelor instructiv-educative, exigențelor programelor școlare și să respecte minunata lume a copilăriei.

„Ghicirea unui număr”- este o excelentă formă de joc didactic, în cadrul căreia elevii sunt antrenați în efectuarea unor calcule mintale rapide. Întrecerea în ghicirea unui număr devine un stimul motivațional performant atât pe plan instructiv, cât și pe plan formativ și afectiv. Dacă la clasele mici această formă de joc este doar pretextul exersării unor deprinderi de calcul, la clasele mari poate fi element de problematizare în descoperirea unor reguli ce aflarea numărului.

Bine intrat în activitatea instructiv-educativă, jocul didactic îmbină ineditul cu utilul și utilul cu plăcutul. El satisface nevoia de diversitate, de mișcare, de noutate a școlarilor mici. Cu cât copiii sunt mai activi, în sensul participării conștiente la activitate, cu atât șansele reușitei în învățare sunt mai mari.

De la joc la învățare nu e decât un pas: când te joci înveți ceva. Pentru copil, jocul este rațiunea de a fi, de a căuta, de a afla, de a învăța. Pentru el, jocul e un lucru serios, îl interesează, îl preocupă. Când se joacă, elevul se simte liber, uită de lecție, se implică activ, e inventiv, iar această stare de spirit este ideală pentru învățare.

În concluzie, jocul didactic folosit la momentul adecvat are valențe formative incontestabile, el contribuind la îmbunătățirea procesului instructiv-educativ, la cultivarea dorințelor exploratorii ale elevilor de a înțelege, de a-și explica și de a descifra mecanismele problematizării.