Învăţarea mediată este o modalitate de facilitare şi capacitare a elevului cu ajutorul intervenţiei adultului în structurarea activităţii de învăţare. Strategia işi are originile în teoria dezvoltării inteligenţei a lui Vîgotsky şi practica învăţării mediate a lui Feuerstein (Sternberg, Grigorenko, 1998).
Copilul are o zonă de dezvoltare la care nu are acces decât prin medierea unui adult. Adultul (profesor) facilitează dezvoltarea elevului oferind ajutoare declarative şi procedurale elevului. Dacă elevul învaţă noile abilităţi va fi capabil să transfere această învăţare la situaţii noi, dar similare cu cele învăţate.
Învăţarea mediată este o acţiune de facilitare a dezvoltării cognitive a elevului. Extinzând această teorie la întreg spectrul învăţării, copilul este ajutat să înveţe cum să înveţe, cu alte cuvinte, vorbim de o educaţie metacognitivă. Blocajele copilului au loc, de cele mai multe ori, datorită uneia dintre situaţiile următoare:
- elevul nu cunoaşte conceptele, nu le poate formaliza şi defini. Rolul profesorului este de a clarifica aceste concepte;
- elevul nu cunoaşte procedurile, algoritmii de rezolvare. Rolul profesorului este de a-l învăţa pe elev aceşti algoritmi;
- elevul nu este capabil să planifice, să execute sarcina şi să-şi monitorizeze performanţa. Rolul profesorului este de a-l învăţa abilităţile metacognitive necesare.
Dintre toate strategiile centrate pe elev, învăţarea mediată este cea mai adaptată la capacităţile cognitive ale elevului. Învăţarea mediată permite diagnosticarea exactă a blocajelor cognitive în învăţare, astfel încât profesorul să poată acorda ajutoare ce vizează în mod foarte clar dificultăţile elevului. Ajutoarele oferite sunt informaţii specializate (declarative sau procedurale) menite să elimine blocajele prezente în învăţare.
Necesitatea cunoaşterii psihologice foarte exacte a elevului implică unele restricţii în utilizarea acestei strategii. Diagnosticul formativ este făcut de psihologi pregătiţi în acest sens. în lipsa unui astfel de diagnostic este dificil de apreciat care sunt abilităţile şi operaţiile cognitive deficitare.
EXEMPLU DE UTILIZARE A ÎNVĂŢĂRII MEDIATE
Scopul activităţii: Optimizarea performanţelor matematice (geometrie)
Subiecţii: elevi de ciclu gimnazial
Justificarea temei: Performanţele matematice scăzute pot avea mai mulţi factori, printre care lipsa de abilităţi metacognitive de gândire matematică
Etape:
- Un elev cu performanţe matematice slabe este evaluat printr-o sarcină de rezolvare de probleme de geometrie.
- Se refac problemele împreună cu elevul, scopul fiind cel de depistare şi analizare a erorilor.
- Erorile sunt clasificate în două categorii: lipsa de cunoştinţe declarative (de exemplu: nu identifică elementele problemei în mod corect şi nu cunoaşte teoremele geometrice) şi procedurale (de exemplu: nu cunoaşte etapele rezolvării de probleme sau modul în care se aplică un algoritm de rezolvare).
- Profesorul oferă ajutoare (informaţii) elevului, care sunt în măsură să elimine erorile în rezolvare
- Elevul este reevaluat cu un test analog, dar nu identic, cu cel folosit la evaluarea iniţială
- Se stabileşte modul în care elevul a reuşit să transfere cunoştinţele şi abilităţile nou dezvoltate la o situaţie nouă.
Competenţe dezvoltate: metacognitive, cognitive.
Bibliografie:
– Crăciunoiu, S. – Tratarea diferenţiată a copiilor cu cerinţe educative speciale, www.isj.dj.ro/cjap/main.php?actDir=articole&actFile=diferentiata, 2006
– Creţu, C. – Curriculum diferenţiat şi personalizat, Editura Polirom, Iaşi, 1998
– Cucoş, C. – Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2002
– Dulamă, M. E. – Modele, strategii şi tehnici didactice activizante cu aplicaţii în geografie, Editura Clusium, Cluj-Napoca, 2002
– Păcurari, O., Ciohodaru, E., Marcinschi, M., Constantin, T. – Să ne cunoaştem elevii, Educaţia 2000+, Bucureşti, 2005.