Învățarea cititului în clasa I reprezintă un moment de referință în parcursul educațional al copilului. Este etapa în care elevul face trecerea de la limbajul oral la cel scris și începe să descopere sensul și utilitatea lecturii. Din experiența directă la clasă, pot afirma că acest proces este complex, solicitant și profund influențat de particularitățile fiecărui copil.
Contextul clasei
Clasa I la care îmi desfășor activitatea este din mediul rural, alcătuită dintr-un număr de 16 elevi cu niveluri diferite de pregătire la intrarea în școală. Unii copii au frecventat grădinița în mod constant în timp ce alții au întâmpinat pentru prima dată cerințele sistematice ale învățării formale.
Clasa pregătitoare a constituit puntea dintre învățarea preșcolară și cea școlară. În această perioadă, cunoașterea literelor nu urmărește performanța, ci familiarizarea treptată a copilului cu limbajul scris, într-un mod natural, accesibil și adaptat nivelului său de dezvoltare.
În urma evaluărilor și a observației sistematice, am constatat că, deși majoritatea elevilor recunoșteau o mare parte dintre litere, existau dificultăți evidente în: realizarea corespondenței sunet–literă, formarea și citirea silabelor, menținerea atenției pe durata actului de citire, înțelegerea mesajului textului citit. La unii elevi, dificultățile de citire erau însoțite de nesiguranță, evitare a cititului cu voce tare și scăderea încrederii în sine.
Dificultăți și cauze
Analizând situația fiecărui elev, am constatat că dificultățile întâmpinate aveau cauze diverse: dezvoltarea insuficientă a limbajului oral, vocabularul redus, lipsa exercițiului sistematic, dificultăți de concentrare sau emoții negative asociate eșecului. În unele cazuri, ritmul mai lent de maturizare cognitivă impunea adaptarea cerințelor și a metodelor utilizate.
Conștientizarea acestor aspecte a fost esențială pentru planificarea unor activități diferențiate și eficiente.
Strategii utilizate în activitatea la clasă
Pentru a sprijini elevii în depășirea dificultăților de citire, am pus accent pe metode activ-participative și pe învățarea prin joc. Activitățile de recunoaștere a literelor au fost realizate cu ajutorul cartonașelor, al materialelor vizuale și al jocurilor de asociere literă–imagine–cuvânt.
Un rol important l-au avut exercițiile de dezvoltare a auzului fonematic, prin identificarea sunetelor la începutul, mijlocul sau sfârșitul cuvintelor. De asemenea, am utilizat frecvent activități de formare a silabelor cu ajutorul literelor mobile, ceea ce a facilitat înțelegerea structurii cuvintelor.
Citirea textelor scurte, adaptate nivelului clasei, a fost realizată progresiv: mai întâi silabisit, apoi cursiv. Citirea în perechi și în grupuri mici a redus teama de greșeală și a încurajat sprijinul reciproc între elevi. Fiecare lecție de citire a fost însoțită de discuții despre conținutul textului, pentru a dezvolta înțelegerea și exprimarea orală.
În activitatea desfășurată la clasă, am utilizat o serie de metode și exerciții practice care au contribuit la formarea și consolidarea deprinderilor de citire:
1. Jocuri de recunoaștere a literelor și sunetelor, pentru consolidarea corespondenței sunet–literă:
– „Găsește litera” – elevii identifică litera cerută dintre mai multe cartonașe;
– „Ce sunet auzi?” – recunoașterea sunetului inițial sau final al unor cuvinte cunoscute;
– „Vânătoarea de litere” – identificarea literelor în texte scurte, afișe sau materiale din clasă.
Aceste activități au fost integrate în rutina zilnică, sub formă de joc, pentru a menține interesul elevilor.
2. Formarea și citirea silabelor, pentru a facilita trecerea de la literă la cuvânt:
– combinarea literelor cu ajutorul literelor mobile;
– citirea silabisită pe baza unor planșe vizuale;
– completarea de silabe lipsă în cuvinte simple.
Activitățile au fost realizate frontal, dar și diferențiat, în funcție de nivelul elevilor.
3. Citirea în perechi și în grupuri mici
Pentru reducerea anxietății și creșterea încrederii în sine, am introdus citirea în perechi. Elevii au citit alternativ, sprijinindu-se reciproc, iar eu am oferit feedback individualizat. Citirea în grupuri mici a încurajat colaborarea și a transformat cititul într-o activitate mai puțin stresantă.
4. Citirea repetată a textelor scurte
Textele scurte, adaptate nivelului clasei, au fost citite în mod repetat, cu scopul dezvoltării fluenței. Primele citiri au fost realizate silabisit, urmate de citire cursivă și expresivă. Ulterior, elevii au răspuns la întrebări simple pentru verificarea înțelegerii mesajului.
Aceste activități au contribuit la dezvoltarea vocabularului și a capacității de înțelegere a textului.
5. Exerciții de consolidare prin joc
Jocuri precum „Roata cuvintelor”, „Bingo cu litere” sau „Alcătuiește propoziția” au fost utilizate pentru consolidarea deprinderilor de citire într-un mod atractiv. Jocul a stimulat participarea activă și a menținut motivația elevilor.
Crearea unui climat educațional pozitiv
Un aspect esențial în activitatea desfășurată a fost crearea unui climat bazat pe încredere, siguranță și încurajare. Greșelile au fost tratate ca oportunități de învățare, iar progresul fiecărui elev a fost valorizat constant. Laudele verbale, încurajările și evidențierea reușitelor au contribuit la creșterea motivației pentru citit.
Colaborarea cu familia
Pentru consolidarea deprinderilor formate la școală, colaborarea cu familia a avut un rol decisiv. Părinții au fost informați periodic cu privire la progresul copiilor și au fost îndrumați să susțină cititul zilnic acasă. Am recomandat activități simple, desfășurate într-un cadru relaxat, fără presiunea performanței, punând accent pe plăcerea lecturii.
Rezultate obținute și reflecții finale
În timp, strategiile aplicate au condus la îmbunătățirea fluenței citirii, la reducerea erorilor și la creșterea încrederii elevilor în propriile capacități. Elevii care inițial evitau cititul au început să participe activ, iar cititul a devenit o activitate mai accesibilă și mai atractivă.
Experiența la clasă confirmă faptul că dificultățile în învățarea cititului la clasa I pot fi depășite printr-o abordare diferențiată, dar mai ales prin răbdare și printr-o colaborare eficientă între școală și familie.
Cititul reprezintă baza succesului școlar, iar formarea acestei competențe în primii ani de școală este o investiție esențială în viitorul fiecărui copil.
Bibliografie
• Programa școlară pentru disciplina Comunicare în limba română – clasa pregătitoare, clasa I și clasa a II-a. București, 2013;
• Angelica Hobjila, Limbă și comunicare. Perspective didactice. Aplicații pentru învățământul primar, Editura Polirom, Iași, 2024;
• Bocoș Musata-Dacia, Ionescu Miron., Tratat de didactică modernă. Pitești: Editura Paralela 45, 2017.