Învățare sincronă sau asincronă?

Sunt învățătoare titulară la Școala Primară Nr. 2 din Sadina, Roata de Jos, Giurgiu, de 22 de ani. Experiența acumulată la catedră nu este niciodată suficientă, atunci când educația evoluează, iar noile tehnici didactice impun o autoinstruire sau o formare continuă a noastră, a cadrelor didactice.
Anul școlar 2019-2020 a adus atât pentru mine, cât și pentru alți dascăli, provocarea metodică prin care am învățat să transmitem și altfel elevilor cunoștințele, să formăm deprinderile și să perfecționăm aptitudinile.

Pe fondul apariției pandemiei de COVID-19, sistemul educațional a trebuit sa se adapteze, punându-se acum accent pe necesitatea investițiilor în  resurse, tehnologie, formare, astfel încât fiecare copil să aibă acces la educație. În timp ce, în spitale, doctorii și asistentele medicale luptau în prima linie împotriva pandemiei de COVID-19, noi, cadrele didactice, trăiam o altă urgență importantă, cu consecințe, probabil, mai puțin vizibile imediat: cum să asigurăm continuarea accesului la educație pentru toți copiii.

Dacă în mediul urban realitatea ajută la crearea unui alt tip de abordare educativă, în mediul rural copiii sunt dezavantajați, deoarece locuiesc în condiții foarte diferite, pornind de la distanțarea naturală, ce determină  o lipsa a conexiunii în absenta programului zilnic de mers la școală, până la a trăi în locuințe supraaglomerate, unde le este foarte dificil să se concentreze la lecții. Iată de ce am considerat esențială încă de la început alternarea unei predări sincrone cu cea asincronă. Respectând un alt fel de orar, am inițiat lecțiile în mediul virtual, utilizând aplicația Zoom, dar am partajat și materiale, scheme ale conținuturilor ce trebuiau transmise pe platforma Google Classroom. Tot aici se realiza și un feedback concret, elevii încărcându-și temele și așteptând rezultatele obținute. După aproape un an realizat în mediul online, pot spune că învățarea asincronă și sincronă se completează reciproc.

Deși la început am avut suspiciuni, acestea au fost repede spulberate, întrucât am realizat ca școlarii sunt de fapt „nativi digitali”. Aceștia au experiența în utilizarea dispozitivelor digitale, posedă unele cunoștințe despre noutățile din domeniu si se pot descurca mai bine în spațiul online decât majoritatea profesorilor.

Din  experiența pe care am acumulat-o în acele luni de predare în mediul online, pot concepe unele sfaturi pentru colegii mei, cadrele didactice care continuă educația la nivelul optim, într-o altfel de realitate.

Sugestii  pentru educația realizată digital

1.  În cadrul sesiunilor online trebuie sa se pună accent pe conversație, căutând să se afle informații si despre problemele sau starea elevilor. Trebuie acordat timp si conversațiilor informale, întrucât in aceste situații speciale e necesar sa ne sprijinim unii pe alții si in scop social. În condițiile actuale distanțarea sociala se referă strict la distanța fizica, nu si la cea emoțională, afectivă.

2. Cadrele didactice să aibă un schimb reciproc și continuu de experiență, atât între ele, cât și cu elevii, deoarece aceștia pot oferi, la rândul lor, sfaturi utile celor din generația mai în vârstă.

3. Sarcinile de lucru trebuie formulate cât mai clar și mai simplu, astfel încât elevul să le poată înțelege și singur, după realizarea activităților sincron din online. Trebuie evitate situațiile în care se pot înțelege greșit instrucțiunile legate de sarcinile de lucru.

4. În activitățile  desfășurate online, interacțiunea dintre  profesor și elev este mai bine antrenată.

5. Elevii pot fi încurajați  să lucreze în echipe, chiar și atunci când se dau temele, ca sarcini individualizate. Se poate cere ocazional un raport asupra modului în care au rezolvat sarcina.

6. Se recomandă ca profesorii să discute, de asemenea, atât cu părinții, cât și cu elevii despre dificultățile pe care le întâmpină  în rezolvarea sarcinilor de lucru. Realizarea unui feedback este mai mult decât esențial pentru întocmirea unei planificări eficiente și pentru a evita suprasolicitarea elevilor.

7. Este necesar ca între cadrele didactice sa existe o buna comunicare, pentru a se evita riscul suprasolicitării, atât în rândul lor, cât și in rândul elevilor.

8. Odată cu ivirea pandemiei, școala s-a văzut nevoită „să-și dea un update”, astfel încât a trebuit să funcționeze în rândul acesteia o nouă modalitate de predare-învățare-evaluare. Strategiile sunt stabilite de către cadrele didactice, ținându-se cont de fiecare resursa materială disponibilă în unitățile de învățământ.

9. Limita de timp petrecut în online trebuie sa respecte principiul accesibilității, atât din punct de vedere al vârstei, cât și din punct de vedere al gradului de dificultate al sarcinilor transmise. Copilul nu trebuie să stea în fața calculatorului toată ziua, așa că durata va fi mai scurtă la cei mici și mai extinsă la cei mari.

10. Orarul va fi prestabilit, iar sarcinile/ exercițiile/ proiectele vor avea un termen concret; doar așa se poate planifica activitatea de învățare, munca, dar și viața privată și de familie.

11. Se recomandă ca toate sarcinile disciplinelor de învățare să se regăsească pe aceeași platformă, iar comunicarea să se desfășoare în același loc, întrucât este mai ușor să organizezi, să urmărești și să coordonezi activitățile.

12. Aș dori ca profesorii să considere educația digitală ca o alternativă modernă și atractivă, al cărei scop nu este doar acela de a înlocui prezența fizică din sala de clasă, ci este acela de a valorifica posibilitățile complementare de educație.

 

prof. Gabriela Cracan

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/gabriela.cracan

Articole asemănătoare