Incursiunile culturale la ora de limba modernă pot fi cu siguranță oportunități de formare a gândirii critice și de extindere a orizontului de gândire în general. Este o oportunitate de ieși din zona de confort și a intra în contact cu alte moduri de a privi și a înțelege lumea. Iar odată experimentate, noile lentile culturale (purtate la ora de engleză), oferă o perspectivă ce va depăși ora de curs.
Fundația pe care se poate construi această incursiune culturală este metoda întrebărilor, a dialogului deschis, la care elevii înșiși apelează atunci când sunt interesați să afle informații noi. Este o modalitate care, aplicată cu discernământ și măiestrie, încurajează participanții să contribuie în ritm propriu. Profesorul este veriga cheie a succesului acestei metode și are rolul să motiveze elevii pentru a participa la o lecție ce îi provoacă să gândească deschis. Pe măsura întrebărilor, entuziasmul și curiozitatea elevilor pot fi ghidate, nu aplicând un scenariu memorat, ci mai degrabă înaintând strategic pe teren necunoscut cu instrumente potrivite pentru a găsi soluțiile de depășire a unor obstacole bine disimulate atât de teren cât mai ales de mintea noastră.
Punctul de pornire poate explora tendința pe care o au majoritatea elevilor de a crede că știu deja multe lucruri și că au un nivel de „cunoștințe” care îi face stăpâni pe aproape orice situație. Încrederea în sine este valoroasă în această punere în scenă în care profesorul se află în situația unui Socrate modern, a cărui aparență de ”ignoranță” (Dewey 33) schimbă rolurile și pune elevii în rolul de explorare, îi așează în cercul discuțiilor, prin care, gândind critic, să testeze toate posibilitățile pentru a o găsi pe cea cu valoare de adevăr.
Poate fi, de exemplu, o incursiune culturală cu elevii de clasa a opta: ”Across cultures”. Marea dezbatere socratică este anunțată și pregătită anterior, prin lectura a patru texte studiate în clasă despre Marea Britanie, articole din bloguri și reviste de specialitate, nu doar despre Anglia, dar și despre Țara Galilor, Scoția și Irlanda. Baza piramidei procesului cognitiv începe să fie construită prin temele familiare, dar de interes pentru copii, care aprofundează și intersectează ”Stilul de viață sănătos”, ”Adolescenții și mâncarea” și ”În vacanță”. Fișele de lucru organizează învățarea pe baza unor categorii clare la care elevii să se poată raporta în timpul dialogului: 1. Feluri de mâncare; 2. Sporturi; 3. Destinații turistice cu scopul de a clasifica, a compara, a explica și a interpreta de-a lungul a trei dimensiuni A. Tradițional/Specific B. Popular/Cunoscut C. Internațional.
În etapa premergătoare lecției, profesorul pregătește o listă de afirmații scurte, des întâlnite, dar surprinzătoare pentru copii, despre britanici și obiceiurile lor: „Mâncarea britanică este teribilă. / Scoțienii mănâncă haggis zilnic./ Mâncarea irlandeză este monotonă (și invariabil bazată pe cartofi). / Galezii nu au o bucătărie decentă.”
În designul acestei lecții, poate cel mai important element este tonalitatea, poziționarea celui care pune întrebările, astfel încât în niciun moment să nu inspire confruntarea ci mai degrabă să conducă prin întrebările puse spre descoperirea slăbiciunilor în argumentația celuilalt. Pentru început, profesorul pune întrebările, pentru a stabili care este problema, punctul de plecare, dar și pentru a structura conversația în jurul unei probleme reale (Wilberding 37), relevante pentru toți participanții. Discuția care angajează întreaga clasă, analizează corectitudinea sau valoarea de adevăr a afirmațiilor din cât mai multe unghiuri de vedere care să îi ajute pe elevi să ajungă la o concluzie motivată, argumentata (Haber 62-63). O primă întrebare ar putea parafraza faimoasa întrebare socratică din Dialoguri:
Sunt adevărate aceste afirmații? Dacă sunt adevărate:
– De unde știm că sunt adevărate?
– Daca nu suntem noi cei care am experimentat (acest adevăr), ce motiv avem să îi credem pe cei care spun asta?
– Dacă nu sunt adevărate, de ce nu au fost corectate pana acum?
– Nu sunt adevărate?
Pot urma alte tipuri de întrebări socratice:
Întrebări de clarificare:
– Ce înseamnă această afirmație?
– Cine a spus asta?
– Care crezi că este principala problemă ?
– Ce se întâmplă dacă schimbăm unele elemente sau adăugăm altele? Dacă fiecare afirmație este reformulata:
* prin semnul întrebării ”Bucătăria britanică este teribilă?”;
* prin adăugarea cuvântului ”toți” (sau formele sale) ” Toată bucătăria britanică este teribilă?
* Cum ar putea fi dezvoltată afirmația “Bucătăria britanica este teribilă … în comparație cu / din cauza … .”
Întrebări legate de întrebarea/ tema inițială:
– De ce crezi că este important faptul că “ Mâncarea irlandeză este monotonă”?
– E dificil sau ușor de răspuns la întrebarea “Scoțienii mănâncă haggis zilnic?”
– Aceasta întrebare ne poate conduce la descoperiri importante?
Întrebări de chestionare a presupunerilor:
– Ce presupuneri sunt în această afirmație?
– Ce presupuneri stau la baza afirmatiei: “Doar irlandezii au o bucătărie monotonă”?
– Ce altceva am putea presupune în loc?/ Se pare că presupui că ai gustat din toate tipurile de bucătărie existente în lume?
Întrebări legate de dovezi și motivare:
– Poți să dovedești că este adevărată afirmația?
– Ai toate informațiile necesare ca să crezi că este adevarat acest lucru?
– De ce alte informații mai ai nevoie?
– Există vreun motiv să nu credem această afirmație?
Întrebări legate de sursa de origine :
– Ce te face să crezi că mâncarea britianică este teribilă?
– Este ideea ta sau doar ai preluat-o din altă parte?
– Ai crezut mereu că mâncarea bazată pe cartofi este monotonă?
– Opinia ta a fost influențată de faptul că mâncarea irlandeză este monotonă (și invariabil bazată pe cartofi)?
Întrebări pentru găsirea punctelor de vedere alternative:
– Sunt și alte puncte de vedere? Ce ar spune un britanic despre afirmațiile acestea? Dar toți britanicii?
– Cum ai putea răspunde la obiecția că și în bucătăria românească se mănâncă foarte mulți cartofi?
– Ce ar putea să creadă cineva care era de părere că e mai bine să fii gras și frumos?
– În ce fel sunt ideile despre bucătăria italiană/ britanică/ irlandeză diferite? Dar care sunt asemănările ?
Întrebări de găsire a implicațiilor și consecințelor:
– Cum îi afectează această afirmație pe britanici? Dar pe cei care vor să viziteze Marea Britanie?
– S-ar putea să se întâmple asta sau este probabil să se întâmple?
– Ce implică asta? Sunt efecte pe termen lung?
– Există o consecință a faptului că se va întâmpla acest efect?
Întrebări de provocare a întrebării:
– Credeți că întrebarea era importantă? Cum ar fi trebuit să întrebăm mai bine?
Astfel, prin această tehnică a întrebărilor orientate spre analiză și evaluare elevii explorează treptat afirmațiile stereotipe și efectul acestora pe termen scurt și lung: de la liste, dovezi clare, la explicare, analogii, exemple și contraexemple, aplicare, aprecierea valorii de adevăr și imaginare de situații în care ei înșiși ar putea fi judecați stereotip sau ar judeca pe alții. Designul final poate aduce propriile lor soluții la problemă: cum pot fi combătute stereotipurile negative care reprezintă prejudecăți și discriminează.
O posibilitate interesantă este aceea în care elevii înșiși formulează întrebările, desigur în situația în care profesorul în mod obișnuit aplică la clasă tehnica întrebărilor socratice pentru a dezvolta gândirea critică a elevilor. Odată însușită această tehnică elevii o vor aplica firesc, în viața de zi cu zi, practicând o gândire independentă care merge până în miezul lucrurilor având și satisfacția de a descoperi mai multe despre sine și ceilalți. E important ca întrebările să stimuleze discuția, creativitatea, să aibă o gradare a dificultății. În exemplul de mai sus, după o prima fază a dialogului, clasa poate fi împărțită în 2 grupe mari, așezate față în față la masa dialogului, elevii înșiși intervenind în discuție cu întrebări, corect adaptate evoluției argumentării, fără a mai ridica mâna, intervenind într-o ordine pe care și-o pot descoperi singuri, prin abilitatea de a chestiona situația.
Tema dezbaterii „Sterotipurile”, ca scurtături care selectează anumite trăsături care în mod greșit sunt considerate caracteristice oamenilor și locurilor, aduce în prim plan pentru elevi importanța conștientizării tendinței de a îi judeca pe alții prin prejudecăți, dar și modalitățile conștient alese de a controla și evita această tendință prin aplicarea tehnicilor de gândire critică.
Bibliografie
Dewey, John. (2011). How We Think.
Haber, Jonathan. (2020). Critical Thinking. Cambridge, Massachusets, London, England: The MIT Press Essential Knowledge series.
Platon. (2015). Dialoguri Socratice Lahes, Lysis, Charmides, Hippias Minor, Euthyphron, Apărarea lui Socrate, Criton. București: Humanitas.
Wilberding, Erick. (2019). Socratic Methods in the Classroom: Encouraging Critical Thinking and Problem Solving Through Dialogue. Prufrock.