Într-un context educațional în care tot mai mulți elevi întreabă, direct sau indirect, „La ce ne folosește acest text?”, profesorul de limba română este provocat să regândească modul în care literatura poate deveni relevantă pentru viața reală. Studiul nuvelei „Popa Tanda”, de Ioan Slavici, oferă un exemplu convingător despre cum o operă clasică poate fi transformată într-un cadru autentic de formare a competențelor, printr-o abordare interdisciplinară care îmbină literatura cu educația financiară.
Textul lui Slavici prezintă satul Sărăceni ca pe o comunitate aflată într-o stare de stagnare, dominată de sărăcie, lipsă de inițiativă și resemnare. Transformarea produsă prin intervenția preotului Trandafir nu este doar una morală, ci și una economică și socială. Din această perspectivă, nuvela devine mai mult decât un simplu text narativ analizat prin prisma temei, a conflictului sau a caracterizării personajelor; ea poate fi citită ca un studiu de caz despre dezvoltarea unei comunități, despre administrarea resurselor și despre rolul inițiativei individuale în progresul colectiv.
Pornind de la această idee, elevii de clasa a VII-a au fost invitați să privească satul Sărăceni nu doar ca pe un spațiu ficțional, ci ca pe o comunitate reală, cu probleme concrete ce necesitau soluții viabile. Activitatea nu s-a limitat la identificarea trăsăturilor personajului principal sau la comentarea mesajului moral, ci a presupus formularea unor planuri de dezvoltare economică, construirea unor bugete ipotetice și argumentarea unor decizii financiare. Elevii au lucrat în echipe, asumându-și rolul unui „consiliu local” responsabil de revitalizarea satului.
Acest demers a avut un impact semnificativ asupra dezvoltării competențelor de limba română. Pentru a propune soluții coerente, elevii au fost nevoiți să înțeleagă în profunzime textul literar, să identifice cauzele sărăciei din sat și să analizeze comportamentele personajelor. Lectura a devenit astfel activă și orientată spre problematizare. În loc să reproducă informații, elevii au interpretat, au selectat argumente relevante și le-au integrat în propriile discursuri. Redactarea planurilor de dezvoltare a presupus organizarea logică a ideilor, utilizarea conectorilor adecvați, formularea unor enunțuri clare și coerente, precum și adaptarea limbajului la un context formal.
De asemenea, prezentarea orală a proiectelor a contribuit la consolidarea competențelor de comunicare. Elevii au trebuit să își susțină punctul de vedere în fața colegilor, să răspundă la întrebări și să își apere ideile cu argumente extrase din text. În acest proces, limbajul a devenit instrument de convingere, iar exprimarea corectă și nuanțată a fost percepută ca o necesitate reală, nu doar ca o cerință școlară.
Integrarea elementelor de educație financiară a adus un plus de relevanță și aplicabilitate. Realizarea unui buget simplificat pentru sat, estimarea costurilor unor investiții sau prioritizarea cheltuielilor au determinat elevii să gândească pragmatic și anticipativ. Ei au înțeles că orice decizie economică implică responsabilitate și consecințe pe termen lung. În același timp, au exersat gândirea critică, comparând diferite opțiuni și evaluând avantajele și riscurile fiecăreia.
Un alt efect vizibil al acestei abordări interdisciplinare a fost creșterea motivației, în special în rândul elevilor care manifestau o atitudine rezervată față de studiul literaturii clasice. Pentru aceștia, analiza tradițională a unui text putea părea abstractă și deconectată de realitate. În momentul în care au fost puși în situația de a lua decizii concrete pentru „salvarea” satului Sărăceni, implicarea lor a crescut considerabil. Literatura nu a mai fost percepută ca un exercițiu de memorare, ci ca un punct de plecare pentru rezolvarea unor probleme asemănătoare celor din viața reală.
Autonomia acordată elevilor în elaborarea soluțiilor a avut, de asemenea, un rol important. Faptul că nu exista un singur răspuns corect a stimulat creativitatea și inițiativa. Elevii au propus dezvoltarea agriculturii prin diversificarea culturilor, organizarea unor târguri locale sau încurajarea meșteșugurilor tradiționale. Chiar dacă ideile lor au fost ipotetice, procesul de argumentare și justificare a acestora a fost autentic și formativ.
Colaborarea în echipă a contribuit la dezvoltarea competențelor sociale și transversale. Elevii au negociat idei, au împărțit responsabilități și au învățat să asculte opiniile celorlalți. Cei mai timizi au găsit un cadru sigur pentru a se exprima, iar cei mai activi au învățat să își tempereze discursul și să construiască împreună cu grupul. În plus, utilizarea instrumentelor digitale pentru redactarea și prezentarea proiectelor a consolidat competențele digitale, integrate natural în activitate.
Prin această abordare, ora de limba română a depășit granițele unei discipline percepute uneori ca teoretice. Elevii au descoperit că studiul literaturii dezvoltă abilități esențiale pentru viață: capacitatea de a înțelege situații complexe, de a analiza cauze și efecte, de a formula argumente și de a comunica eficient. Înțelegerea profundă a textului a fost o condiție necesară pentru succesul proiectului, ceea ce a demonstrat că interdisciplinaritatea nu diluează conținutul literar, ci îl valorifică la un nivel superior.
Experiența proiectului inspirat din „Popa Tanda” arată că relevanța practică este un factor decisiv în motivarea elevilor. Atunci când învățarea capătă sens și este conectată la realități recognoscibile, elevii devin mai implicați, mai curioși și mai responsabili. Literatura, departe de a fi un domeniu izolat, poate deveni un spațiu de reflecție asupra vieții economice și sociale, un teren fertil pentru dezvoltarea gândirii critice și a spiritului antreprenorial.
În concluzie, lecțiile interdisciplinare care îmbină limba română cu educația financiară demonstrează că formarea competențelor nu trebuie fragmentată pe discipline rigide. Dimpotrivă, atunci când profesorul creează contexte de învățare relevante și provocatoare, elevii redescoperă sensul studiului literaturii și înțeleg că textul nu este doar obiect de analiză, ci sursă de reflecție și acțiune. Astfel, o nuvelă clasică devine un instrument modern de educație, iar ora de română – un spațiu viu, conectat la realitate și la nevoile autentice ale elevilor.