Inteligenţa emoţională este abilitatea de a recunoaşte, de a înţelege şi de a direcţiona emoţiile în noi înşine şi în ceilalţi. Numeroase controverse au fost stârnite încă de la apariția conceptului de inteligență emoțională. Revendicările asupra acestei sintagme s-au intensificat în mod marcant cu Goleman care, la fel ca mulţi alţi oameni de ştiinţă, consideră inteligenţa emoţională mai importantă decât IQ-ul pentru garantarea succesului în viaţă.
De ce este Inteligenţa Emoţională importantă?
Potrivit lui Goleman, aceasta determină „potenţialul nostru de a ne însuşi abilităţile practice bazate pe cele cinci elemente ale sale: conştienţa şi stăpânirea de sine, motivaţia, empatia şi abilităţile în relaţiile interpersonale. Competenţa noastră emoţională demonstrează cât din acel potenţial am reuşit să traducem în capacităţi reale gata de a fi puse în practică” (D. Goleman, 2000).
Datorită faptului că în perioada preșcolară copilul recunoaște și denumește emoțiile proprii dar și a celor din jur îi permite să răspundă adecvat la propriile trăiri emoționale, cât și la ale celor din jur. La vârsta fragedă de trei ani, copilul recunoaște și denumește emoții precum bucuria, tristețea, frica, ajungând ca la vârsta de șase ani această varietate de emoții să fie mult mai amplă, recunoscând vinovăția, jena sau rușinea.
În perioada preșcolară copilul își dezvoltă rapid limbajul emoțiilor. Datorită faptului că poate să recunoască și să denumească emoțiile, preșcolarii ajung să-și înțeleagă propriile emoții și să asculte ceea ce spun ceilalți despre emoțiile lor. În dezvoltarea emoțională a copiilor limbajul emoțional are o implicație semnificativă.
Datorită dorinței de a-și înțelege propriile emoții, copiii încep să asocieze diferitele sentimente cu diferite situații, ca de exemplu pierderea a ceva drag te va face trist. Ei realizează așadar asocierea între emoții, pe de o parte, și gânduri și așteptări cu privire la evenimente, pe de altă parte.
Alfabetizarea emoţională este un proces similar celui de alfabetizare în sensul clasic al termenului. Aşa cum scriu Dan Kindlon şi Michael Thompson în cartea lor Inteligenţa Emoţională pentru copilul care va deveni om, „Predarea alfabetului emoţiilor ajută copiii să devină tineri oameni echilibraţi şi relaxaţi… îi ajută să deprindă capacitatea de a citi şi de a înţelege propriile emoţii, precum şi pe ale celorlalţi. Acest proces este foarte asemănător celui în cursul căruia se învaţă citirea… În mod analog, alfabetizarea emoţională implică recunoaşterea aspectului şi senzaţiilor asociate emoţiilor noastre şi, ulterior, utilizarea acestor abilităţi pentru a ne înţelege mai bine pe noi înşine şi pe cei din jurul nostru. Învăţăm astfel să apreciem complexitatea vieţii emoţionale, iar acest lucru ne îmbunătăţeşte relaţiile personale şi profesionale, ajutându-ne să întărim legăturile ce ne îmbogăţesc viaţa.” (Dan Kindlon & Michael Thompson, 2000)
Copilăria este una dintre cele mai importante etape ale vieții omenești; aceasta cuprinde primii pași în viața cotidiană. În această perioadă, toate influențele educative sunt hotărâtoare pentru dezvoltarea ulterioară a copilului.
Educația trebuie să intervină cât mai devreme în viața copilului, deoarece vârstele mici constituie baza dezvoltării personalității. Grădinița constituie locul ideal pentru întocmirea acestui scop. Aici, copilul intră într-un mediu de basm, un tărâm al poveștilor, al naturii, al muzicii, al artei, un tărâm protector și stimulativ pentru preșcolari.
Se produc schimbări însemnate în viața copilului la vârsta preșcolarității. În această perioadă îndelungată, sentimentele și emoțiile preșcolarului însoțesc toate manifestările lui. Inteligența inimii sau inteligența emoțională reprezintă capacitatea de a-ți cunoaște emoțiile în condiții specifice sau în viața de zi cu zi. Inteligența emoționala reprezintă capacitatea noastră de a ne recunoaște emoțiile și felul în care acestea se exprimă în exterior, să-ți controlezi emoțiile, să știi să iei decizii, chiar și în situații limită, să-ți asumi responsabilitatea faptelor tale, să știi să comunici cu cei din jurul tău atât despre emoțiile proprii cât și despre emoțiile celorlalți,să-ți canalizezi emoțiile,sentimentele și trăirile astfel încât să devii motivat pentru atingerea scopurilor proprii.
Datoria cadrelor didactice și a școlii ca sistem de învățământ este de a le dezvolta copiilor capacitatea de a-și înțelege emoțiile, de a le descrie. În urma educației copiii trebuie să știe să recunoască asemănările și deosebirile dintre stările emoționale, să-și dezvolte capacitatea de recunoaștere a emoțiilor în opere de artă, în limbajul trupului, în povești, în cotidian, în alte persoane etc.
Bibliografie
Dan Kindlon si Michael Thompson – „Crescându-l pe Cain- Să ocrotim viața emoțională a băieților”, 2000, Editura Herald