În ultimele decenii, contextele sociale generate de noi și noi paradigme educaționale au creat premise suficient de concluzive pentru multe școli de a integra inteligența emoțională în strategii de învățare și în oferte educaționale proprii, respectiv în programe educaționale, pentru a facilita elevilor un comportament mai bun în sălile de clasă, prin accesarea unor baze de date noi și a unor componente psihopedagogice moderne, specifice educație sec. XXI, net superioare învățământului tradițional.
Coeficientul de inteligență (IQ), reprezintă un scor derivat din unul dintre mai multe teste standardizate diferite pentru a măsura inteligența. A fost folosit pentru a evalua talentul și, uneori, pentru a sprijini recrutarea. Mulți au susținut că inteligența convențională este prea îngustă: unii oameni sunt geniali din punct de vedere școlar, dar inepți social și interpersonal. Știm că succesul nu îi urmează în mod automat pe cei care au un coeficient de inteligență ridicat (Serrat, 2017).
Inteligența emoțională, sau Coeficientul emoțional (EQ), seamănă foarte mult cu IQ-ul, dar în loc să se evalueze inteligența, se evaluează emoțiile; practic, inteligența emoțională indică cât de bine îți poți recunoaște și folosi emoțiile. O modalitate de a face acest lucru, în cazul artei sunetelor, este și aceea de a încorpora studiile referitoare la muzică în curriculum, deoarece cercetările elevă evident o relație foarte strânsă între inteligența emoțională și muzică.
Inteligența emoțională descrie capacitatea, abilitatea sau capacitatea auto-percepută de a identifica, evalua și gestiona emoțiile proprii, ale celorlalți și ale grupurilor (Serrat, 2017). Inteligența emoțională se referă la capacitatea ta de a percepe emoțiile și de a le evalua. Aceasta include capacitatea ta de a înțelege emoțiile, de a citi emoțiile altora și de a-ți regla propria trăire.
Cu toate acestea, majoritatea oamenilor nu au luat în serios conceptul de inteligență emoțională până în 1995, când psihologul american Daniel Goleman a lansat cartea sa, „Emotional Intelligence”; autorul menționează că inteligența emoțională implică conștiința de sine, auto-disciplină și empatie. Deși unii oameni se nasc cu o capacitate naturală de a se înțelege cu alții, nu trebuie neapărat să fii născut cu aceste abilități pentru a avea un EQ ridicat, inteligența emoțională poate fi învățată. Învățarea emoțională permite elevilor să câștige încredere, să învețe cum să se motiveze, să înțeleagă cum să-și influențeze propriile emoții și să învețe cum să empatizeze cu ceilalți. Cercetătorii din domeniul EQ au descoperit că inteligența emoțională ne ajută de fapt să gândim.
Abilitățile emoționale puternice ne permit să luăm decizii mai bune și să devenim conștienți de împrejurimile noastre. Toate acestea duc la relații de prietenie mai puternice, la realizări educaționale sporite și la reducerea comportamentelor riscante. Nu numai că inteligența emoțională este benefică pentru elevii tineri, ci „se lipește de ei” pe măsură ce îmbătrânesc, permițându-le să-și crească cariera, să construiască relații puternice și să rămână sănătoși (Imberty, 1999).
Mulți oameni, inclusiv părinții și profesorii, se întreabă dacă predarea abilităților emoționale au cu adevărat un loc în școală. Când ne gândim la emoții și empatie, cel mai probabil că asociem aceste abilități cu interacțiunea cu ceilalți și putem avea astfel prieteni, dar aceasta este doar o mică parte din imagine.
Un alt aspect al EQ este conștientizarea de noi înșine a propriilor emoții și de a le putea controla pentru a favoriza succesul. Cercetările au arătat că elevii care învață abilități sociale și emoționale se comportă mai bine în clasă, având o prezență și o interacțiune mai bună cu colegii și profesori lor.
Conform cercetărilor, profesorii consideră că auto-știința – studiul științific al sinelui – crește cooperarea și îmbunătățește relațiile în clasă. Cei mai mulți spun, de asemenea, că aceste tipuri de programe sporesc concentrarea elevilor, atenția, învățarea, munca de colaborare în grup și comunicări verbale pozitive.
Dar nu este vorba doar de performanța școlară. Aceste programe de auto-știință (sau inteligență emoțională) s-au dovedit, de asemenea, că scad agresivitatea, crește acceptarea colegilor și scade problemele de disciplină. Studiile au arătat că elevii care practică muzica performează mai bine din punct de vedere școlar, elevii care studiază un instrument muzical răspund mai bine la testele de limbaj și cele social-emoționale, de asemenea, ei sunt mai eficienți în evaluările motorii și cognitive (Imberty, 1999).
Această conexiune este probabilă deoarece muzica se leagă de inteligența emoțională. Muzica poate avea un impact direct asupra sentimentelor. Te poate excita, te poate face să te simți fericit sau trist și te poate ajuta să te relaxezi. Ascultarea muzicii are, de asemenea, un impact direct asupra respirației, ritmului cardiac și tensiunii arteriale. Muzica este mult mai puternică decât limbajul, deoarece se extinde dincolo de diferențele noastre culturale sau fizice. În timp ce învățarea cântării muzicale poate părea similară cu învățarea unei limbi străine, „muzica este mai înrădăcinată în structurile creierului primitive care sunt implicate în motivație, recompensă și emoție.” Chiar și elevii care încă nu își pot dezvolta abilitățile de limbaj pot folosi muzica pentru a afla despre propriile emoții, pentru a-și calma starea de spirit și pentru a-și intensifica atenția (Imberty, 1999).
Din cauza modului în care muzica afectează emoțiile, elevii sunt capabili „să audă” sentimentele din jurul lor; ei pot afla ce tipuri de muzică evocă anumite emoții, permițându-le să ia legătura cu propriile lor sentimente. Jurnalul online Nature Reviews Neuroscience prezintă un studiu din 2014 care a arătat că „ascultarea unei melodii preferate modifică conectivitatea dintre zonele auditive ale creierului și hipocamp, o regiune responsabilă de consolidarea memoriei și a emoțiilor sociale.” (Stefan, 2014), cu alte cuvinte, ascultarea melodiilor preferate te poate ajuta să te concentrezi asupra propriilor gânduri și emoții. Acest lucru se poate aplica atât la ascultarea cât și la redarea muzicii; al studii găsesc, de asemenea, o legătură între muzică și memorie. De exemplu, persoanele care au suferit leziuni cerebrale traumatice (TBI) au folosit muzică cu care erau cunoscute cândva pentru a readuce cu succes amintirile care li s-au părut pierdute.
Aceste descoperiri explică de ce elevii pot folosi muzica pentru a învăța și a-și aminti mai ușor conceptele teoretice – cântând melodii legate de știință, matematică sau limbă. Muzica este deseori învățată, cântată sau practicată într-un mediu social, permițând elevilor să-și perfecționeze abilitățile interpersonale și emoționale. Aptitudinile sau interesele muzicale comune pot reuni elevi care anterior nu și-au dat seama că au ceva în comun; cercetările arată că învățarea muzicii ajută la insuflarea sentimentului de încredere atunci când elevii dansează sau cântă la un instrument, oferă o ieșire emoțională și permit auto-exprimarea.
De asemenea, muzica poate expune elevii în diferențele dintre generații sau din alte perioade și culturi facilitând capacitatea acestora de a aprecia aceste diferențe, ceea ce poate duce la niveluri mai mari de empatie, legând direct înapoi la inteligența emoțională și conștiința de sine. Inteligența emoțională este, fără îndoială, importantă pentru creșterea și dezvoltarea armonioasă a elevului, iar multe din școlile de astăzi, recunosc acest lucru (Imberty, 1999). Este foarte important ca elevii să învețe cum să-și recunoască și să influențeze propriile emoții și emoțiile celorlalți, iar muzica este un mod distractiv și accesibil de a încuraja aceste abilități la elevi.
Majoritatea profesorilor moderni ar trebui să ia în considerare utilizarea muzicii în activitățile didactice, indiferent dacă o ascultă, sau o cântă, pentru a crește inteligența emoțională a elevilor, și, prin aceasta, favorizând inteligența și creșterea intelectuală și în toate domeniile curriculare.
Miliarde de neuroni se dezlănțuie când experimentăm un eveniment important sau repetăm ceva suficient de des, pentru a semnaliza creierul nostru pentru a „aminti acest lucru!”; cu cât acești neuroni se aprind mai mult, cu atât conexiunea se face mai puternică și, în timp, devine permanentă. Rezultatul este, de fapt, că creierul se concretizează literalmente prin experiențele noastre.
Muzica a fost considerată multă vreme o activitate care promovează dezvoltarea și funcționarea sănătoasă a creierului. Devenind mai consacrate în literatura de specialitate, experiențele muzicale sunt simțite pentru că, accentuează capacitatea creierului de a „codifica”, care este o abilitate folosită în ascultare, limbaj și citire, acționează ca un factor de protecție pentru realizarea demersurilor educaționale propuse, gestionând cu succes multe din riscurile educaționale.
Spre exemplu, participarea/ implicarea, auto-eficacitatea și comportamentele școlare a multor elevi din mediul urban, ajută indivizii să își navigheze lumile sociale îmbunătățind motivația, percepția de sine, respectul de sine, conștientizarea de sine, creativitatea, abilitățile sociale și prietenii (Stefan, 2014).
Cercetări relativ recente din domeniul sociologiei și al biologici au descoperit o legătură specifică între muzică și sensibilitatea emoțională, care poate parcurge un drum lung pentru a explica conexiunea de dezvoltare socială și emoțională.
În unul dintre aceste studii, participanții adulți au finalizat două teste (Carolina & Roberto, 2020). Primul a fost un test de inteligență emoțională standardizat în care au răspuns în scris despre emoțiile implicate în scenarii ipotetice, cotidiene. Al doilea test a cerut participanților să asculte muzică clasică interpretată la pian și să încerce să identifice emoțiile pe care muzica intenționează să le evoce. Interesant este că, atunci când au fost analizate rezultatele celor două teste, cercetătorii au descoperit că inteligența emoțională și recunoașterea emoțională în muzică au fost semnificativ corelate. Această constatare sugerează că abilitatea de a identifica, înțelege, raționa și gestiona emoțiile în viață folosește aceleași tipuri de mecanisme ca fiind sensibili la emoțiile din muzică.
Muzica poate stârni de la răspunsuri foarte simple, primitive, la judecăți complexe la nivel înalt, inclusiv emoții de bază precum bucuria, tristețea și mânia, dar și cele mai complexe, cum ar fi nostalgia. Putem experimenta emoții mixte, sentimente contradictorii și ceea ce numesc „sentimente estetice”, pe baza evaluării estetice. Simțim admirație pentru un muzician sau suntem fascinați de frumusețea muzicii. Există o serie de mecanisme psihologice la diferite niveluri ale creierului care pot stârni emoții, individual sau în combinație. Toate au o origine evolutivă unică, iar unele sunt străvechi. Majoritatea acestor mecanisme au evoluat cu mult înainte de apariția muzicii.
Avem mai multe dintre mecanismele în comun cu alte mamifere sociale, care existau de 200 de milioane de ani, în timp ce muzica este de aproximativ 40.000 de ani, judecând după cele mai vechi instrumente găsite. Deci pentru a înțelege de ce facem muzica pe care o facem, trebuie să adoptăm o perspectivă evolutivă asupra acestor mecanisme. Ne putem întreba, ce se întâmplă atunci când evaluările estetice la un nivel conștient și înalt se ciocnesc cu emoții primitive de nivel scăzut, care sunt automate și inconștiente! Atunci putem reacționa cu sentimente pozitive chiar și la muzica pe care o considerăm extrem de săracă din punct de vedere estetic.
Deci, chiar dacă considerăm că muzica este banală sau rea, condiționarea funcționează în continuare. Atunci apare situația penibilă din care ne gândim că muzica este proastă, dar în același timp obținem plăcere din ea (Stefan, 2014).
Referințe bibliografice
1. Carolina, B., & Roberto, N. (2020, octombrie 15). Learning strategies on musical expression in higher education and emotional intelligence. International Journal of Music Education, 43-51. https://doi.org/10.1177/2307484120956515
2. Imberty, M. (1999). The question of innate competencies in musical communication. În B. Steven, M. Björn, & W. Christina, The origins of music (pg. 449–462). The MIT Press. https://doi.org/10.7551/mitpress/5190.003.0031
3. Serrat, O. (2017, mai 23). Understanding and Developing Emotional Intelligence. Springer. Preluat pe ianuarie 25, 2022, de pe https://link.springer.com/chapter/10.1007/978-981-10-0983-9_37
4. Stefan, K. (2014, februarie 20). Brain correlates of music-evoked emotions. Nature Reviews Neuroscience(15), 170-180. https://doi.org/10.1038/nrn3666