Dezvoltarea socială a preșcolarului se bazează pe dezvoltarea capacității de a interacționa cu adulții, cu copiii de vârstă apropiată, cultivarea răbdării, respectarea regulilor, dezvoltarea comportamentelor prosociale, acceptarea diversității. Deși domeniul estetic și creativ din grădiniță, în sfera căruia sunt incluse activitățile artistico-plastice, nu are ca finalitate concretă dezvoltarea socială a preșcolarului, considerăm că desfășurarea acestor tipuri de activități implică în mod direct dezvoltarea socială a preșcolarului.
În cadrul activităților artistico-plastice, copilul este pus în nenumărate rânduri în situații care pot dovedi în ce măsură sunt formate și dezvoltate comportamentele sociale ale acestuia. Un exemplu care poate sugera simplitate, dar în esență dovedește cele spuse anterior, este implicarea preșcolarului într-o activitate care îi solicită ca în cazul în care a finalizat mai repede și într-un mod optim activitatea de pictură, desen sau modelaj, să ofere ajutorul său colegilor aflați în dificultate. Există posibilitatea ca anumiți copii să nu dorească să-și ajute colegii. Acest lucru denotă slaba interacțiune pe care acești copii o inițiază cu colegii, lipsa de comunicare socială și de implicare în activitățile de întrajutorare.
Activitățile artistico-plastice participă la procesul de cultivare a răbdării și a perseverenței, în sensul în care copilul trebuie să-și termine lucrul început, chiar dacă efortul pe care trebuie să-l depună este mai mare decât în cadrul altor activități. Astfel copilul este învățat ca o dată ce ne propunem un scop, trebuie să antrenăm toată voința ca obiectivele care îl purced să fie atinse. (Băluță, 2012)
Atenția este o altă abilitate socială care poate fi exploatată și dezvoltată în cadrul activităților artistico-plastice. Organizarea unei activități de desen, pictură sau modelaj se bazează pe focalizarea preșcolarului în totalitate asupra modelului pe care educatoarea îl expune, să urmărească explicațiile pe care ea le oferă și să le pună în aplicare prin executarea propriului produs. Toate aceste mecanisme sunt premergătoare formării abilităților sociale ale preșcolarului, deoarece viața cotidiană îl pot transpune în situații asemănătoare în care să dea dovadă că acestea îi sunt însușite.
În cadrul activităților artistico-plastice se realizează de către copii aprecieri asupra propriilor lucrări și ale colegilor. Un aspect important care derivă este faptul că preșcolarii învață să observe în mod obiectiv calitățile și defectele lucrărilor, în raport cu anumite criterii prestabilite. Putem observa o aplicabilitate imediată a acestor procese în viața cotidiană, deoarece ei învață în această manieră să nu se supraaprecieze, să nu fie invidioși pe lucrările colegilor, să fie modești, să se bucure împreună cu colegii de produsele realizate, comportamente care se vor reflecta și în activitățile de socializare din afara grădiniței. (Nuță, 2012)
Capacitatea de a interacționa cu colegii în cadrul realizării unor produse artistice este o aptitudine care poate fi formată prin intermediul activităților artistico-plastice. Preșcolarul poate fi pus în diverse situații în care trebuie să comunice cu ceilalți copii, să-și împărtășească ideile, să respecte ideile celorlalți colegi, să împartă materialele de lucru, să-și aștepte rândul în cazul în care un alt coleg lucrează cu materialul de care el are nevoie. Se pot realiza activități pe grupe mai mari, 7-8 copii, mai restânse, 3-4 copii, sau în perechi. În cadrul acestor tipuri de activități, fie că e vorba de desen, pictură sau modelaj, cadrul didactic poate urmări gradul de implicare a preșcolarilor în activitate, dacă se respectă între ei și doresc să coopereze. Totodată, se realizează coeziunea grupului, adică copiii nu vor învăța să lucreze numai individual și să se dezvolte doar ca personalități individuale, ci vor învăța să se dezvolte în raport cu ceilalți indivizi și li se va dezvolta ideea conform căreia orice activitate care fi realizată în relație cu alte persoane poate aduce după sine crearea unui produs mai valoros prin interferarea mai multor idei, decât prin punerea în practică a uneia singure.
Un alt aspect important este faptul că acele grupele pot fi alcătuite din copii care nu interacționează în mod obișnuit între ei, tocmai cu scopul de a le crea contextul potrivit prin care să se cunoască și să se descopere unii pe alții.
Chiar și copiii retrași, timizi sau anxioși pot să se integreze mult mai ușor și să-și reprime toate refulările comportamentale prin realizarea unor astfel de activități. Ei sunt puși în situația de a realiza o parte a produsului artistic în conformitate cu cerințele pe care ei și le-au stabilit în cadrul grupului și astfel sunt nevoiți să comunice cu ceilalți colegi pentru a putea cădea de comun acord asupra modului de desfășurare a activității.
În concluzie, putem spune că realizarea activităților artistico-plastice poate pune baza formării unor atitudini și însușiri sociale care transcend granițele grădiniței, deci îi pregătește pe copii în ceea ce privește stabilirea și menținerea unor relații benefice cu alte persoane și integrarea în societatea extinsă, în care problemele cu care se vor confrunta le va cere ca abilitățile sociale de bază să fie însușite pentru a le putea face față.
Bibliografie
1. Băluță, M. (2012). Educația estetică la vârsta preșcolară. Râmnicu Vâlcea: Editura Proșcoalar
2. Nuță, M. (2012). Evaluare prin activități artistico-plastice. Buzău: Editura Grapho
3. Kallay, E., Ștefan, C.A. (2007). Dezvoltarea competențelor emoționale și sociale la preșcolari. Ghid didactic pentru educatori. Cluj-Napoca: Editura ASCR
4. Osterrieth, P.A. (1976). Introducere în psihologia copilului. București: Editura didactică și pedagogică