Personalitatea noastră se construiește combinând zestrea genetică a fiecăruia, mediul în care creștem și educația primită. Astfel, personalitatea este o construcție socială constituită prin învățare și interacțiune cu ceilalți, care contează în drumul devenirii noastre atât ca modele, cât și ca termeni de referință. Încrederea în sine este vitală pentru fericirea, sănătatea și succesul viitor al copilului.
Copiii încrezători în sine sunt mai bine pregătiți pentru a face față presiunii, responsabilității, frustrărilor, provocărilor și emoțiilor pozitive și negative. Atunci când vorbim despre încrederea în sine este necesar să clarificăm trei concepte și anume: imaginea de sine, respectul de sine, stima de sine.
Imaginea de sine înseamnă cum ne percepem noi pe noi înșine din punct de vedere fizic, emoțional, spiritual, social și școlar sau altfel spus imaginea noastră mentală. Părerea noastră despre noi înșine ne influențează comportamentele fie într-un mod pozitiv, fie într-un mod negativ. Imaginea de sine este foarte importantă în dezvoltarea copilului (percepția propriei persoane, schema corporală, lateralitatea, motricitatea, independența, autonomia) și stă la baza formării stimei de sine, a încrederii în sine, a funcționalității și dezvoltării abilităților copilului ca viitor adult. Construirea imaginii de sine a copilului începe cu a face distincția între eu și ceilalți, între nevoile mele și lumea înconjurătoare. Conceptul de sine al copiilor preșcolari și școlari mici nu este calitativ diferit de cel al copiilor mai mari sau al adulților.
Copiii se pot gândi la ei înșiși ca având trăsături și abilități și pot să facă raționamente despre respectul de sine. Pe de altă parte, această capacitate ridicată de autoevaluare înseamnă și că cei mici pot să se descurajeze în fața eșecurilor. Atunci când imaginea de sine este bună, copiii au relații armonioase cu cei din jur, se acceptă așa cum sunt, devin entuziaști și motivați să realizeze ceea ce și-au propus. O imagine de sine negativă aduce cu sine comportamente de evitare sau de eșec și o lipsă a motivației.
Respectul de sine reprezintă gradul de mulțumire față de propria persoană, o acceptare a calităților și aspectelor de îmbunătățit proprii. Acesta condiționează încrederea în sine. Bazat pe imaginea pe care fiecare o are despre persoana sa, respectul de sine devine o coordonată importantă a existenței noastre care ne influențează deciziile.
TEXT LITERAR PROPUS PENTRU IMPLEMENTARE LA CLASĂ
Pe Miruna, Luca o îndrăgește din prima zi în care a văzut-o la școală. Adică de peste un an de zile! Sunt acum în clasa a patra și Luca încă se perpelește cum să își exprime admirația față de ea. Dacă l-ar lăsa să o țină de mânuță un singur minut, într-una din pauzele dintre ore, lui i-ar ajunge pentru o viață! Bineînțeles că nu spune nimănui. Toți prietenii lui de la școală preferă să le tragă de păr și să le pună piedică. Dar Luca ar prefera să-și dea viața decât s-o facă pe Miruna să sufere.
Asta până a venit zăpada!
Atunci, parcă au înnebunit toți elevii! Zăpada e așa de albă, de strălucitoare, și le ia mințile tuturor! Vrei s-o îmbrățișezi, să te tăvălești prin ea, să o transformi în bulgări și s-o auzi cum scârțâie sub talpa cizmelor!
Luca și colegii lui de clasă nu-și mai încap în piele de bucurie.
– Propun să chiulim de la ore și să ne batem cu zăpadă! cugetă unul dintre ei.
– Propun să facem oameni de zăpadă în curtea școlii până nu mai putem! zice altul.
– Propun să stăm cuminți la oră! murmură, sfioasă, Miruna.
– Propun să taci și nicio fată să nu-și mai dea cu părerea asupra distracției! E clar că nu știți ce e aia! a decis cel mai bun prieten al lui Luca, Marian.
Luca a sângerat în sinea lui, dar a tăcut. Marian e cu jumătate de an mai mare ca el, are părinți cu bani și o casă de vacanță. Știe el ce zice! Nu?
– De acord, băieți? a strigat Marian.
– De acord! au răspuns toți în cor, inclusiv Luca.
Băieții au ieșit în curtea școlii în toate pauzele dintre ore și s-au jucat cu zăpada. Apoi s-au plictisit. Să te joci de bunăvoie nu e prea distractiv. Dar să te joci cu cineva căruia nu-i place să se joace e superdistractiv.
– Haideți ca mâine să săpunim fetele cu zăpadă! îi trece lui Marian prin cap.
– Oooo!!! Da!!! se entuziasmează mai mulți colegi.
– Fetele? Îndrăznește Luca. Adică ce înțelegeți prin “fete”?
– Înțeleg toate sclifositele alea de colege care preferă să stea în clasă, la căldură, în loc să iasă cu noi afară și să se lase bătute cu bulgări de zăpadă.
– Chiar toate? Toate-toate, adică?
– Până la ultima!!! Începând cu Miruna și terminând cu… Miruna! Crezi că nu știu că îți place de ea?! Rușine să-ți fie, frate! Dar ei nu-i place de tine, ce credeai? E doar o fată! Fii băiat de gașcă! Fii ca noi! Fetele sunt câh! Hai să le săpunim!!!
În Luca se dă o mare luptă. Miruna o fi și ea “câh”, ca toate celelalte colege? E drept că sunt cam sclifosite! Nu vor deloc să se joace în zăpadă! Chiar așa! Doar s-a rugat de ele (și de Miruna) să iasă în pauze, să facă împreună un om de zăpadă. Iar ele (și nici ea) nu au vrut! Da! Merită săpunite cu zăpadă, să le mai treacă de sclifoseală! Luca o privește pe Miruna parcă cu alți ochi. Nu e de gașcă! Parcă nu merită admirația lui. Altfel, ar ieși afară cu el, s-ar juca împreună și s-ar bucura de iarnă. Dacă ea refuză, e clar: e sclifosită!
A doua zi dimineață, începe distracția băieților! Fetele sunt atacate cu zăpadă încă din prima pauză, în curtea școlii. Câteva reușesc cu greu să se strecoare înăuntru și să scape încă nevătămate. Printre ele, și Miruna!
Luca face un bulgăre mare de zăpadă, îl bagă în buzunarul hainei și fuge cu el după Miruna, pe coridoarele școlii. O prinde la un colț, o prinde chiar de mână. Se privesc uluiți. În ochii Mirunei e o implorare fără margini. În ochii lui Luca e doar spaimă amestecată cu dorința de a se dovedi tare. Nu se poate hotărî: să-i dea drumul sau s-o săpunească cu zăpadă pe față?
– Săpunește-o, frate! strigă Marian, apărut de nicăieri. Ce stai? N-o lăsa să scape! E fată și tu ești băiat!
Ochii ei imploră s-o lase în pace. Dar vocea lui Marian e mai puternică. Luca o ține de mână, scoate bulgărele de zăpadă și îi aplică o săpuneală de nota zece. Abia apoi îi dă drumul.
Uite ce de gașcă e el! Când se sună de intrare în clasă, merge la banca lui fără remușcare. Miruna plânge încetișor în banca ei. Luca bagă mâna în bancă după caiet, dar dă peste un bilețel. Îl deschide și citește: “Știu că azi e zi de săpuneală, dar eu te rog pe tine să mă cruți. Port lentile de contact și nu aș vrea să afle toată clasa. Mă ia amețeala numai când văd zăpadă, de frică le-aș putea scăpa și nu le-aș mai găsi niciodată. Au costat o avere. Poate să rămână secretul nostru? Miruna.”
Luca se căiește. Îi scrie Mirunei un bilețel: “Iartă-mă! Abia acum l-am citit!” și-l trimite prin colegii din față. Miruna îl primește, îl deschide și încearcă să-l citească. Dar nu vede nimic. Îl mototolește și îl aruncă în bancă. Și-a pierdut lentilele de contact…
OBIECTIVE:
• să identifice emoții de bază(bucurie, tristețe, frică, furie) prin asociere cu elemente de limbaj nonverbal și paraverbal;
• să descrie situații trăite ce conțin o anumită încărcătură emoțională;
• să-și adapteze comportamentul la diferite situații.
STRATEGIA DIDACTICĂ:
1. Metode și procedee:conversația examinatoare și euristică, povestirea, expunerea, exercițiul, jocul, explicația, problematizarea, pălăriutele gânditoare
2. Mijloace didactice:textul lecturii,tablouri cu personajele și acțiunea principală, creioane colorate.
3. Forme de organizare:pe grupe
4. Evaluare formativă
DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII
Captarea atenției. Se desfășoară jocul „Semănăm pace”
La intrarea în sala de grupă, copiii extrag dintr-un bol „Semințele păcii” pentru a le semăna imaginar în locurile unde se joacă,în relațiile pe care le stabilesc cu colegii.
De exemplu: „Eu semăn pace”. Acesta îi răspunde: – „Și eu semăn pace.”
Pe rând, la intervale de timp diferite, în funcție de prezentarea la grădiniță toți copiii seamănă Pace, încât clasa este liniștită și activitatea devine performantă, este armonie între copii.
Reactualizarea cunoștințelor. Se desfășoară două exerciții, astfel:
1. Cum ai vrea să fie? (preșcolarii vor explica prin cuvinte proprii relația cu cei din jur).
2. Cum ne comportăm cu cei din jurul nostru? (Vor fi citite 2-3 bilețele în care sunt redate comportamente negative cu privire la relațiile de colaborare dintre elevi în clasă,școală).
Preșcolarii vor comenta textele cu referire la prietenie, găsind cât mai multe situații favorabile pentru rezolvarea situațiilor enunțate pe bilețele.
Anunțarea temei.Se comunică tema – ″BULGĂREALĂ CU BUCLUC″, explicându-se titlul în termeni accesibili preșcolarilor.
Dirijarea învățării. Textul va fi citit integral preșcolarilor.
Se vor relua anumite fragmente din text,urmate de discuții în grup, astfel:
″Pe Miruna, Luca o îndrăgește din prima zi în care a văzut-o la școală. Adică de peste un an de zile! Sunt acum în clasa a patra și Luca încă se perpelește cum să își exprime admirația față de ea.″
″Băieții au ieșit în curtea școlii în toate pauzele dintre ore și s-au jucat cu zăpada. Apoi s-au plictisit. Să te joci de bunăvoie nu e prea distractiv. Dar să te joci cu cineva căruia nu-i place să se joace e superdistractiv.″
″ În Luca se dă o mare luptă. Miruna o fi și ea “câh”, ca toate celelalte colege? E drept că sunt cam sclifosite! Nu vor deloc să se joace în zăpadă! Chiar așa! Doar s-a rugat de ele (și de Miruna) să iasă în pauze, să facă împreună un om de zăpadă. Iar ele (și nici ea) nu au vrut! Da! Merită săpunite cu zăpadă, să le mai treacă de sclifoseală! Luca o privește pe Miruna parcă cu alți ochi. Nu e de gașcă! Parcă nu merită admirația lui. Altfel ar ieși afară cu el, s-ar juca împreună și s-ar bucura de iarnă. Dacă ea refuză, e clar: e sclifosită!″
″Luca face un bulgăre mare de zăpadă, îl bagă în buzunarul hainei și fuge cu el după Miruna, pe coridoarele școlii. O prinde la un colț, o prinde chiar de mână. Se privesc uluiți. În ochii Mirunei e o implorare fără margini. În ochii lui Luca e doar spaimă amestecată cu dorința de a se dovedi tare. Nu se poate hotărî: să-i dea drumul sau s-o săpunească cu zăpadă pe față?
– Săpunește-o, frate! Strigă Marian, apărut de nicăieri. Ce stai? N-o lăsa să scape! E fată și tu ești băiat!
Ochii ei imploră s-o lase în pace. Dar vocea lui Marian e mai puternică. Luca o ține de mână, scoate bulgărele de zăpadă și îi aplică o săpuneală de nota zece. Abia apoi îi dă drumul.″
″Uite ce de gașcă e el! Când se sună de intrare în clasă, merge la banca lui fără remușcare. Miruna plânge încetișor în banca ei. Luca bagă mâna în bancă după caiet, dar dă peste un bilețel. Îl deschide și citește: “Știu că azi e zi de săpuneală, dar eu te rog pe tine să mă cruți. Port lentile de contact și nu aș vrea să afle toată clasa. Mă ia amețeala numai când văd zăpadă, de frică să nu le scap și să nu le mai găsesc niciodată. Au costat o avere. Poate rămâne secretul nostru? Miruna.”
Luca se căiește. Îi scrie Mirunei un bilețel:
“Iartă-mă! Abia acum l-am citit!” și-l trimite prin colegii din față. Miruna îl primește, îl deschide și încearcă să-l citească. Dar nu vede nimic. Îl mototolește și îl aruncă în bancă. Și-a pierdut lentilele de contact…″
DISCUȚII:
-În situația dată, există o problemă? Dacă da, care este aceasta?
– Ce fel de agresiune se exercită asupra personajului, sau fetelor din clasă?
– Cine sunt agresorii? Cine este victima? Cine sunt martorii?
– Cu cine ați dori să vorbiți despre această problemă? De ce?
– Care sunt semnele din comportamentul personajului principal( Miruna) care ne dau de înțeles că aceasta are o problemă?
– Voi cum v-ați fi comportat cu Miruna?Ce am învățat din această întâmplare?
Obținerea peformanței.
Joc-exercițiu: ″Calitățile colegilor mei″
Copiii sunt împărțiți în două grupe. Vor fi nominalizați copii din prima grupă care vor enumera calitățile pe care le apreciază la colegii lor. Rolurile se inversează cu cealaltă grupă.
Stabilirea retenției și a transferului.
Joc-exercițiu: ″Te iert- Iartă-mă sau Formula iertării″
Copiii vor exersa Iertarea.
Cei care au greșit față de colegi, educatoare, adulți, părinți, se vor așeza față în față cu mâna dreaptă pe umărul partenerului și partenerul invers și vor rosti pe rând: ″Te iert-Iartă-mă Iartă-mă-Te iert.″ La început este sfială sau mândrie, apoi curaj, urmează bucuria iertării și totul se încheie cu prietenie prin îmbrățișare.
Evaluare: ″Buchetul emoțional al sentimentelor″
Copiii construiesc sau confecționează (pe grupe) din lego sau orice alt joc de construcție un buchet de flori, pot chiar desena o felicitare cu flori însoțită de cuvântul magic ″Iartă-mă″.
Unii copii pot alege și internetul ca formă de comunicare ″altfel″.
BIBLIOGRAFIE:
• Chemarea Credinței, Revista Patriarhiei Române pentru copii și familia creștină,serie nouă, nr 47, ianuarie-februarie 2017, pag.24
• Lelord, F., André, C., Cum să te iubești pe tine pentru a te înțelege mai bine cu ceilalți, Editura Trei, București, 2003.