Integrarea elevilor cu Nevoi Educaționale Speciale (CES), în special a celor cu deficiențe grave de vedere, în cadrul orelor de matematică din gimnaziu și liceu, reprezintă unul dintre cele mai complexe teste de maturitate pentru sistemul educațional actual. Matematica, prin natura sa profund vizuală și simbolică, impune bariere cognitive semnificative în absența unor strategii de mediere adecvate. Opinia mea este că sistemul actual din România, deși a făcut pași importanți la nivel legislativ, rămâne deficitar în planul implementării practice, oferind o incluziune adesea formală, dar lipsită de instrumentele tehnologice și metodologice care să asigure o egalitate de șanse reală.
Strategii didactice pentru deficiențe grave de vedere
Pentru elevii cu deficiențe de vedere, abstractizarea matematică trebuie să treacă din sfera vizualului în cea tactilă și auditivă. Utilizarea diagramelor în relief, a planșelor termoformate și a dispozitivelor precum tableta grafică tactilă sau imprimanta Braille pentru geometrie este vitală. În predarea funcțiilor sau a geometriei în spațiu, profesorul trebuie să utilizeze o descriere narativă extrem de riguroasă, transformând reprezentarea grafică într-un set de coordonate logice și spațiale explorabile prin atingere.
Analiză Comparativă: deficiența de vedere vs. dislexia
Deși ambele categorii de elevi necesită adaptări, barierele lor sunt de natură diferită. Elevul cu deficiențe de vedere se confruntă cu o barieră de acces la informație, în timp ce elevul dislexic se confruntă cu o barieră de procesare a simbolurilor. În timp ce pentru dislexici soluția rezidă în simplificarea vizuală, utilizarea fonturilor specifice (OpenDyslexic) și evitarea aglomerării de semne, pentru nevăzători, provocarea este reconstrucția mentală a întregului spațiu matematic. Totuși, ambele grupuri beneficiază de trecerea de la „textul scris” la „explicația verbală” și modelarea interactivă.
Sistemul actual: o critică necesară
În prezent, facilitarea învățării pentru acești elevi se sprijină excesiv pe efortul individual al profesorului și mai puțin pe o infrastructură națională coerentă. Lipsa manualelor de matematică în format Braille actualizate sau a software-urilor de tip „screen reader” care să poată citi corect formule matematice complexe (MathML) plasează acești elevi într-un dezavantaj competitiv. Evaluarea Națională și Bacalaureatul rămân probe rigide, unde timpul prelungit și prezența unui însoțitor scriitor sunt paliative, nu soluții de fond care să vizeze autonomia elevului.
Modele europene și bune practici
În țări precum Franța sau țările nordice, utilizarea tehnologiei de asistență este integrată nativ. De exemplu, utilizarea sistemului Lambda (Linear Access to Mathematics for Braille Device and Audio-synthesis) permite elevilor să scrie și să rezolve ecuații în timp real, oferind un feedback sonor instantaneu. Adoptarea unor astfel de platforme în România ar transforma radical procesul de învățare, permițând elevului nevăzător să colaboreze direct cu profesorul, fără a fi dependent de un intermediar care să îi citească sau să îi scrie rezolvările.
Evaluarea națională: între adaptare și reformă
Pentru ca un elev cu deficiențe grave de vedere să facă față Evaluării Naționale, nu este suficientă mărirea caracterelor sau dictarea subiectelor. Este necesară regândirea itemilor de geometrie, care să poată fi rezolvați prin raționament logic aplicat pe modele tactile furnizate în timpul examenului. Schimbarea ar trebui să vizeze validarea competenței, nu a capacității de a desena; dacă un elev poate descrie analitic o proprietate geometrică pe care o „simte” tactil, obiectivul educațional este atins.
Soluții pentru viitor: digitalizare și formare
O soluție imediată ar fi crearea unei biblioteci naționale de resurse educaționale digitale accesibilizate, unde materialele să fie prelucrate pentru a fi compatibile cu sinteza vocală și afișajele Braille. De asemenea, formarea continuă a profesorilor de matematică în domeniul tiflopedagogiei (pedagogia nevăzătorilor) este crucială. Profesorul de la masa de clasă trebuie să știe să utilizeze software-uri de geometrie dinamică ce permit redarea sonoră a pantelor sau a intersecțiilor de curbe.
Concluzie: Matematica drept „Drept fundamental”
Închei prin a sublinia că accesul la matematică este un drept fundamental, nu un privilegiu pentru cei cu simțuri intacte. Schimbarea de paradigmă în sistemul românesc trebuie să pornească de la premisa că deficiența de vedere nu anulează capacitatea de abstractizare. Prin adoptarea tehnologiilor europene, adaptarea subiectelor de examen la realitatea tactilă și sprijinirea cadrelor didactice, putem transforma Evaluarea Națională dintr-un moment de excludere într-o confirmare a potențialului intelectual nelimitat al acestor elevi.