Includerea copiilor cu T.S.A. în școlile de masă

Toți copiii au dreptul la educație, conform constituției țării noastre și a legilor internaționale, oricare ar fi dizabilitatea sau dificultățile de învățare. Educația integrată este un drept al copiilor pentru respectarea căruia este nevoie de o educație bună și de bunul simț social. Educația incluzivă se referă în esență la integrarea în structurile învățământului de masă a copiilor cu cerințe speciale în educație (copii cu deficiențe mentale, fizice, sau de limbaj, copii cu ușoare tulburări psiho-afective și comportamentale etc). Acestora trebuie să li se ofere un climat favorabil dezvoltării armonioase și  echilibrate.

Copilul cu T.S.A. (tulburări din spectrul autismului) a apărut în învățământul din România după anul 2000. Poate că acești copii existau în familii dar nu aveau un diagnostic corespunzător pus. Copilul cu autism trebuie să se simtă integrat, acceptat, să i se ofere posibilități de învățare adaptate.

Eu am avut ocazia să întâlnesc primul elev în anul 2009, pe B.A. Era un copil dornic de socializare, unic în felul lui. Cunoștea literele și citea înainte de a începe școala. Mi-am dat seama că la o școală specială nu ar fi evoluat. L-am acceptat cu drag si l-am integrat. Acum are 20 de ani, a terminat liceu și lucrează sub îndrumarea familiei.

Este bine ca elevul cu T.S.A. să învețe cu ceilalți copii și nu separat de ei, dacă este posibil. Includerea lui în școlile din România se face în urma Orientării școlare date de CJRAE conform metodologiei Ordinului 6552 din 2011.Această orientare se dă după cererea părinților și a Certificatului de încadrare în gradul de handicap al copilului. Noua lege a educației aflată în prezent în dezbatere prevede nivele de la 1 la 5 a gradului de handicap. Doar cei de nivel 5 vor fi în școlile speciale. Ceilalți elevi cu CES vor fi integrați în școlile de masă.
După primirea lor cadrul didactic trebuie să discute cu familia pentru a-l cunoaște. Astfel, el stabilește cât timp va antrena copiii cu T.S.A. în activitate, ce sarcini didactice le va propune pentru ca aceștia să participe alături de ceilalţi în procesul de învăţare. Elevul cu TSA trebuie să fie inclus treptat pe parcursul orei în activitățile frontale, precum şi în activităţile de grup. La anumite etape ale lecţiei, poate primi sarcini individualizate Uneori e nevoie de un sprijin, o indicație în plus dată sau simplificarea sarcinii. În cazul în care copilul cu T.S.A primește doar sarcini pe care trebuie să le rezolve singur sau cu susţinerea unui profesor itinerant sau de sprijin şi nu ia parte la activităţile frontale sau de grup desfăşurate în clasă, incluziunea educaţională şi socială a copilului nu are loc. Integrarea, apoi incluziunea elevului cu CES presupune:

Cadrele didactice trebuie să fie familiarizate cu diagnosticul copilului și cu dificultățile care pot să apară. El trebuie să  pună  accent  pe ceea  ce poate să facă copilul și nu pe ceea ce nu poate. Totuși, eu consider că nu se acordă o pregătire corespunzătoare inițială a profesorilor. Cursurile de perfecționare gratuite care acordă o pregătire utilă pentru abordarea corectă a copiilor cu TSA sunt rare. Am avut ocazia să urmez un astfel de curs foarte bine realizat de Centrul de Formare Profesională a Universității Babeș Bolyai din Cluj. A avut patru module și a cuprins toate aspectele referitoare la copiii cu TSA. A cuprins și aspecte practice cu filmulețe realizate de alte sisteme de educație din lume. A fost cel mai util curs de la care am aflat lucruri utile. Astfel am aflat că un copil cu TSA gândește în imagini. De aceea ca materiale de sprijin la clase sunt utile imaginile, pictogramele și scurtele filmulețe.

Nu  este suficient doar să primim copilul în clasă, să îi asigurăm un loc în bancă! El trebuie integrat în colectiv. De aceea este nevoie de o pregătire corespunzătoare a restului de elevi din clasă și a părinților. Cu părinții se poate realiza o ședință în care se prezintă situația cu măsurile necesare, avantajele și dezavantajele. Contează mult atitudinea cadrului didactic care nu trebuie să treacă în postura de victimă. Vorbim de avantaje ale integrării  unui copil cu TSA într-o clasă obișnuită deoarece ele există. Ceilalți copii devin mult mai toleranți și empatici. Ei află că există diversitate în lume, copii cu diverse probleme. Învăță să fie buni, să se ajute și să se iubească oricare ar fi colegul de clasă.

Modalități prin care cadrul didactic poate să vină în întâmpinarea nevoilor copilului cu tulburări din spectrul autist:

  • Comunicarea cu toți elevii clasei trebuie să fie clară și concretă.
  • Trebuie folosite cuvinte pe care le înțelege copilul, cuvinte din mediul lui familiar. Este recomandabilă utilizarea aceluiași cuvânt pentru descrierea aceleiași situații.
  • Trebuie folosite propoziții scurte și simple. Cuvintele cu sens figurat trebuie limitată.
  • Mimica, gesturile și intonația trebuie supradimensionate.
  • Se recomandă utilizarea suportului vizual în comunicare (imagini, pictograme). De aceea în terapia comportamentală se folosesc pictogramele. Eu am folosit un videoproiector conectat la laptop pe parcursul celor cinci ani școlari. Mi-a fost foarte util mai ales în clasele mici.

Toate aceste lucruri le-am aflat în momentul primului meu elev cu TSA, în 2009. Cei patru ani petrecuți împreună au trecut repede. Primele două luni a stat cu mama. Apoi am rămas cu el și m-am adaptat la micile stereotipuri. Am învățat cum să evit situațiile de criză, să descopăr ce îi declanșează. Colegii l-au ajutat și în clasele gimnaziale. I-au fost alături și gestionau micile lui ieșiri.

Dar anul 2013 avea să îmi aducă marea surpriză – trei elevi cu TSA în clasa mea, clasa pregătitoare. Știam că nu puteam face față, 28 de elevi în clasa pregătitoare, din care trei elevi cu TSA. Aceștia aveau grade de afectare diferită, aveau fiecare cel puțin câte un stereotip și puteau afecta integrarea tuturor copiilor în ore de curs adecvate începutului de an școlar. Soluția găsită de mine a fost următoarea: B.A.M. și U.C.D. au fost însoțiți de o persoană adultă (mama cu primul și un psiholog cu al doilea). Al treilea elev, C.D.A., a rămas să îl urmăresc doar eu deoarece avea un grad de afectare mai mic. Atunci, în 2013, nimeni nu mi-a spus cum pot să îi integrez corect. Era chiar soluția corectă. La scurt timp a apărut și metodologia integrării copiilor cu TSA însoțiți de Shadow (Umbra).

A fost nevoie de adaptare curriculară pentru cei  doi băieți cu TSA care erau însoțiți. Împreună cu profesorul de sprijin am realizat-o pentru fiecare. Conform programei adaptate am adaptat și teste de evaluare. Pentru C.D.A. era nevoie de explicații suplimentare, de atenție în limitarea stereotipurilor și de toleranță și acceptare din partea colegilor. Anul acesta au terminat toți trei clasa a VIII-a. Primul a trecut cu bine de Evaluarea națională, a fost admis la un liceu obișnuit, iar ceilalți doi vor fi la Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă „Albatros”, Constanța. Probabil vor deprinde o meserie.

În prezent, am clasa a IV-a. Și am încă un copil cu TSA, C.A., o fată care este mult îndrăgită de colegi. Din păcate are un grad de afectare ridicat care limitează mult performanțele școlare. Folosesc curriculum adaptat și PIP. Îi realizez fișe de lucru. A învățat să scrie și să citească dar lucrează la un nivel scăzut la matematică.

Probabil că și în seria viitoare voi avea un elev cu TSA. Chiar am o fetiță în clasă care are un frățior afectat de această deficiență. Din experiență știu că pot integra un copil cu TSA, dar e mai dificil cu trei.

Totuși nu toți copiii cu TSA pot fi integrați în învățământul de masă. Am văzut cazuri în școala mea când a eșuat acest proces. E vorba de un copil care nu primise recomandare de la psiholog dar mama insistase. Nu răspundea la nicio comandă iar stereotipul personal îi lua tot timpul. Nu urmase suficientă terapie comportamentală. Nici cei violenți nu sunt integrați. Chiar și cu însoțitori, plecau de la locul lor și îi loveau pe colegi.

Integrarea copiilor cu TSA se poate realiza cu succes dacă ei urmează, în prealabil, terapii comportamentale. Să dăm o șansă fiecărui copil! El nu ia locul unui copil obișnuit. Dar ne învață să fim mai buni!

Bibliografie
1. Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului – Metodologia privind evaluarea, asistenţa psihoeducaţională, orientarea şcolară şi orientarea profesională a copiilor, a elevilor şi a tinerilor cu cerinţe educaţionale speciale din 13.12.2011
2. Popescu, G., Pleșa, O. (coord.), 1998 „Handicap, readaptare, integrare”, București, Pro Humanitate.

 

prof. Drăguța Stroe

Școala Gimnazială Constantin Brâncoveanu, Constanța (Constanţa) , România
Profil iTeach: iteach.ro/profesor/draguta.stroe

Articole asemănătoare