EDICT

În lucrarea de față, ne propunem să arătăm rolul covârșitor pe care îl au sursele istorice în cadrul orei de istorie. Sursa istorică este cea care permitea intrarea de către elev în „laboratorul științific”. Prin intermediul acesteia, elevul intră în contact direct cu informația științifică.

„Cu cât vei citi mai mult, cu atât vei ști mai mult. Cu cât vei învăța mai mult despre lume, cu atât vei călători mai mult…” – Dr Seuss

Pe baza sursei istorice, capătă deprinderi de muncă intelectuală și organizată. Pornind de la această premisă, vă propunem un demers didactic la Istorie, clasa a VI-a, pentru domeniul de conținut Napoleon. Am gândit activitatea să se desfășoare atât pe grupe de lucru cât și individual. Metodele pe care le-am utilizat au fost: cubul, explozia stelară, lucrul cu sursele istorice și jocul de rol. Am împărțit elevilor fișele de lucru care cuprindeau atât cerințele, cât si informațiile istorice. Mai jos, prezentăm fișele de lucru pe care le-am utilizat aplicând metoda cubului.

Fișele de lucru

„Napoleon Bonaparte, născut în1769, beneficiază de această accelerare a istoriei care-i permite să fie general de brigadă la douăzeci și patru de ani, după succesele obținute cu ocazia asedierii Toulonului, în 1793. Dar campania din Italia (1796-1797) e cea care-l transformă pe general în erou. Pe soldații „goi” ai armatei sale îi ademenește cu „cele mai roditoare câmpii din lume”. Piemontul, mai întâi, e învins, izolat, jefuit, după care Bonaparte îi alungă pe austrieci din Milano, angajându-se în Italia centrală în fructuoase incursiuni de pradă: își însușește bani și opere de artă. În octombrie 1797, generalul armatei italiene negociază din proprie inițiativă, la Campoformio, cu austriecii, care trebuie să recunoască “Republica Cisalpină” și ocuparea franceză a Belgiei, cedarea către Franța a malului stâng al Rinului e subordonată însă unei hotărâri a dietei și, spre indignarea patrioților italieni, Veneția e cedată Austriei.(…)

Bonaparte e în această perioadă în Egipt (1798- 1799), unde actele sale capătă dimensiuni onirice. Expediția vizează dușmanul cel mai important și dintotdeauna al Republicii, Anglia, căreia ar vrea să-i mineze puterea maritimă în Mediterana. În același timp, la expediție participă Europa savantă, care-și trimite în Orient învățații și artiștii. Totul evocă în aceeași măsură Europa cruciadelor și, dincolo de aceasta, amintirea lui Alexandru. Campania constituie pentru Franța un eșec total. E nevoie de geniul lui Bonaparte ca să-i confere aura gloriei și să adauge piramidele la propria legendă. (…)

Bonaparte pune, prin instituțiile pe care le regândește, bazele noii societăți apărute ca urmare a Revoluției. În fruntea departamentelor create de Adunarea Constituantă numește prefecții …codul Civil, din 1804. Consacră libertatea individuală, garantează proprietatea și ordinea. Națiunea se poate identifica într-un om, dușman înverșunat al facțiunilor, organizator al statului. (…) Ungerea, la 2 decembrie 1804, în cadrul căreia papa, reprezentant al lui Dumnezeu, nu e decât un instrument supus, nu restaurează un suveran. încoronându-se pe el însuși, Napoleon încoronează principiile lui 1789. Împăratul este un despot luminat, despot ce a edificat un aparat de stat de o redutabilă eficacitate, națiunea devine o anexă a persoanei sale, națiunea domesticită, pe care știe s-o seducă și s-o înflăcăreze. Paradoxul acestei puteri este că ea suprimă libertățile din 1789, care constituie baza instituțiilor pe care le-a realizat.”

(Jean Carpentier/Francois Lebrun, “Istoria Europei”, Editura Humanitas, București, 1999, p.272-273)

Lecturați sursa istorică și apoi răspundeți cerințelor utilizând metoda cubului.

Elevii au rezolvat fără dificultate sarcinile de lucru pe care le-am solicitat. Au putut să descrie evoluția politică și militară a lui Napoleon. Au realizat comparațiile între campania din Italia și cea din Egipt , au realizat o analiză a Codului Civil, au identificat fără dificultate evenimentele solicitate ,au putut să argumenteze dorința lui Napoleon de a ajunge împărat. În cadrul grupelor elevii au interacționat iar între grupe s-a creat competiție fiecare grupă încercând să rezolve cât mai bine și repede sarcinile de lucru.

Fiind conștientă că în cadrul grupelor de lucru apare de multe ori și lenea socială, am propus ca fiecare elev să rezolve singur următoarea sarcină de lucru care se baza pe o sursă istorică și se aplica metoda exploziei stelare. Elevii au rezolvat rapid sarcina de lucru, fără a întâmpina dificultate.

Sursa istorică este cea care îi permite elevului să-și însușească informații științifice, îi permite să acumuleze singur cunoștințe pe terme lung. În acest fel învăța să „vehiculeze” noțiunile/ cunoștințele în urma lecturii sursei istorice. Fișa de lucru a fost aplicată individual . Sarcinile de lucru nu au pus dificultăți elevilor.

Lecturează sursa istorică:

„În 1799, Napoleon Bonaparte, ambițiosul general, de origine corsicană, al armatei franceze din Egipt, revine la Paris. Înlătură de la putere Directoratul, un comitet de cinci persoane care conducea Franța, începând să guverneze el. timp de 2 ani, Bonaparte este cel mai puternic dintre cei trei consuli aflați în fruntea țării. În 1802, este proclamat consul pe viață, iar în 1804, împărat al francezilor. Între 1804- 1812, armatele lui Napoleon I mărșăluiesc prin Europa, din Portugalia, în vest, până departe, în est, la granița cu Rusia. Unele puteri se prăbușesc, altele rezistă. Încercarea de a conduce Spania este stopată de gherila locală Cel mai mare succes militar înregistrat de Napoleon este victoria sa din 1809, de la Wagram, asupra austriecilor. („Atlasul Lumii”, Editura Vox, București, 1998, p. 260)

1. Enumeră funcțiile deținute de Napoleon
…………………………………………………………………………………………………………………………..

2. Precizează pe baza sursei istorice spațiile pe unde au “mărșăluit “armatele franceze
…………………………………………………………………………………………………………………………………
3. Transcrie din sursa istorică numele localității, unde Napoleon a obținut o victorie …………………………………………………………………………………………………………………………..

Am propus, pe baza unei sursei istorice și prin aplicare metodei jocului de rol, să-și imagineze că sunt soldați în armata lui Napoleon și descriu ceea s-a întâmplat în campania militară din Rusia.

Lecturează sursa istorică:

„Napoleon a adunat șase sute de mii de oameni, recrutați din toate țările imperiului, cifră nemaiatinsă încă pentru o armată în istoria lumii. Cu această armată enormă a plecat în campanie împotriva Rusiei, în anul 1812. A intrat din ce în ce mai mult în interiorul țării, fără să dea vreo bătălie. Pe măsură ce înainta, rușii se retrăgeau, așa cum făcuseră și în fața trupelor lui Carol al XII-lea al Suediei. Ajuns la porțile Moscovei, Napoleon a dat în sfârșit piept cu puternica armată rusă și a câștigat bătălia. Era gata să spun “normal “pentru că, pentru Napoleon, arta bătăliei părea la fel de simplă ca dezlegarea enigmelor pentru mintea obișnuită cu un astfel de exercițiu. După ce a studiat dispunerea trupelor inamice ,a înțeles imediat unde trebuia să le trimită pe ale sale ca să le încercuiască și să le învingă. Apoi a intrat în Moscova, dar a găsit un oraș aproape pustiu. Cei mai mulți locuitori fugiseră. Era sfârșitul toanei, Napoleon s-a instalat la Kremlin, vechiul castel imperial, așteptând să-și poată dicta condițiile. Într-o zi, i-a venit vestea că periferiile Moscovei erau cuprinse de flăcări. În acea perioadă ,multe case erau din lemn. Incendiul, propagându-se, mistuise deja trei sferturi din oraș. După toate probabilitățile, focul fusese pus chiar de ruși ca să-i pună pe francezi în dificultate, toate eforturile pentru stingerea lui au fost zadarnice.

Rușii avuseseră dreptate. Cum putea inamicul să adăpostească șase sute de mii de oameni și unde să găsească aprovizionare, dacă Moscova era în întregime distrusă? Napoleon a fost nevoit să se retragă. Dar venise iarna, iar frigul era de-a dreptul îngrozitor. În plus, întrând în Rusia, armata napoleoniană jefuise sau distrusese în drumul ei toate mijloacele de subzistență, astfel încât drumul de întoarcere prin imensitatea înghețată și deportată a vastei câmpii ruse s-a transformat în coșmar. Numărul de soldați morți de frig și de foame, abandonați pe marginea drumului, creștea de la o zi la alta. pieriseră mii de cai. Atunci și-a făcut apariția cavaleria rusă, cazacii. Au atacat armata lui Napoleon în spate și pe flancuri. Soldații francezi s-au apărat cu forța disperării. Aceștia chiar au reușit să treacă un mare fluviu, brezina, în timp ce se dezlănțuise o furtună de zăpadă și erau încercuiți de cazaci. Totuși, treptat, ultimele lor forțe s-au epuizat și s-a instalat disperarea. abia vreo douăzeci de mii de soldați au supraviețuit acestei cumplite înfrângeri și au reușit, epuizați și bolnavi, să ajungă la frontiera germană. Fără să aștepte sfârșitul retragerii, Napoleon a părăsit armata cu haine de împrumut și s-a întors în grabă la Paris cu sania unui țăran.”

(Ernest H. Gombricht, ”Istoria Lumii”, editura Pro Editură și Tipografie, București, 2006, p. 228)

Utilizează informațiile din sursa istorică pentru a realiza următorul joc de rol. Imaginează-ți că ești un soldat din armata lui Napoleon și povestește cum s-a desfășurat campania din 1812 la Moscova, și mai ales modul în care l-ai ajutat pe împărat să se reîntoarcă la Paris.

Elevii au rezolvat sarcinile de lucru.

Pledez pentru utilizarea surselor istorice în activitățile de predare-învățare-evaluare la disciplina istorie, căci sursele istorice sunt cele care îi permit elevului să acumuleze informații. Să nu uităm că în momentul de față foarte puțini elevi mai lecturează. Iar sursa istorică este cea care îi determină să lectureze, să gândească critic și nu în ultimul rând îi termină să caute informații suplimentare, să citească mai mult. Sursa istorică este un izvor de informație științifică, este o resursă deosebită căci pe baza ei prin utilizarea diferitelor metode de învățare – elevii acumulează informație istorică, învață să aibă deprinderi de lucru intelectuale. În concluzie sursa istorică este o necesitate în activitățile de predare-învățare-evaluare a istorie, căci facilitează legătura cu evenimentele, faptele, întâmplările iar elevii fac singuri raționamente de gândire și critice.

Bibliografie
Căpiţă, Laura, Căpiţă, Carol, – „Tendinţe în didactica istoriei”, Bucureşti, 2005, Editura Paralela 45
Cerghit, Ioan, – “Metode de învăţământ”, Editura Poliorom, Iaşi, 2006 Pânişoară, Ion-Ovidiu – “Comunicarea Eficientă”, Editura Polirom, Iaşi 2006
Manea, Mihai, Palade, Eugen, Sasu, Nicoleta – „Predarea istoriei şi educaţiei pentru cetăţenie democratică: demersuri didactice inovative”, Editura Educaţia 2000+, Bucureşti, 2006
Stan, Magda – „Manual pentru clasa a VI-a”, Editura Didactică și pedagogică , București, 2018
* * * Programa Şcolară pentru disciplina Istorie clasele a V-a – a VIII-a , Bucureşti, 2017
Țintea, Aurelia – „Auxiliar Didactic .Istorie pentru clasa a VI a . Unitatea I Călători și Călătorii Europa și lumea nouă ,, Editura Revers , Craiova, 2021.