Cum evaluăm elevii practicanți?

A fi mentor de practică pedagogică înseamnă a avea o responsabilitate enormă pe umeri. În zilele noastre, un mentor de practică pedagogică este un agent al schimbării în educație.

„Pentru a fi educatori perfecți trebuie să fim într-una conștienți nu numai de ceea ce se petrece înlăuntrul nostru, ci și de ceea ce simt cei cărora ne adresăm.” (André Berge)

Mentorul este cel care oferă un model de acțiune pedagogică, care formează la rândul ei aptitudinile pedagogice ale viitorului cadru didactic/ debutantului. Pentru a realiza toate acestea, profesorul mentor trebuie să știe că trebuie să fie flexibil, să se adapteze nevoilor formabilului.
Activitatea de mentorat trebuie făcută realistic, nu doar formal. Mentorul trebuie să fie „prezent” în permanență în activitatea practică a elevului/ studentului/ debutantului și să se asigure că îl „vede” pentru a-l putea conduce pe drumul corect, pentru a-l putea ajuta, pentru  a-l putea sfătui.

Rolul mentorul nu este de a vâna greșeli, ci de a le îndrepta, de a-l conduce pe mentorabil către soluția corectă, de a-l ajuta să se descopere și să descopere potențialul pe care îl are. Pentru asta, mentorul trebuie să fie pregătit în permanență să conducă mentorabilul spre soluția corectă și să se asigure că acesta a înțeles și știe cum să răspundă fiecărei provocări.

Este foarte simplu ca din poziția de mentor să notăm, să evaluăm, să oferim soluții, în loc să oferim sprijin în descoperirea acestora, dar cu siguranță acest lucru nu este eficient.

Desigur că în activitatea de evaluare,  mentorul nu întâlnește doar elevi bine pregătiți. Există situații în care elevii întâmpină anumite probleme, iar cadrul didactic îndrumător trebuie să fie deschis, flexibil și atent la nevoile acestuia.

„O bună educație cere ca educatorul să inspire elevului stimă și respect, și nu se poate ajunge la aceasta prin nimicirea individualității elevilor și prin asuprirea stimei de sine.” (Samuel Smiles)

Voi descrie în cele ce urmează câteva situații ipotetice cu care profesorul mentor se poate întâlni și voi exemplifica câteva soluții pe care acesta le poate utiliza.

1. Practicantul nu se simte încrezător în capacitatea sa de îndeplinire a sarcinilor profesionale:
• Ai încredere în tine, eu am.
• Suntem parteneri în această activitate, nu ești singur/ă.
• Te poți baza pe mine. Sunt aici pentru tine.

2. Practicantul nu le dă elevilor feedback sau transmite mesaje de feedback neadecvate:
• Cum apreciezi activitatea ta de astăzi?
• Ca să înțelegi unde te afli, ca să înțelegi dacă ceea ce faci este bine, ai nevoie de feedback permanent.
• Lipsa unui feedback permanent, duce la scăderea motivaţiei. Dacă nimeni nu îți oferă feedback atunci când predai, cum te simți? Care este motivația ta să mai proiectezi lecţii de calitate, dacă pare că munca ta a trecut neobservată?
• Un feedback formativ, real, adecvat aduce mereu îmbunățiri majore.

3. Practicantul nu e interesat de ceea ce elevii știu deja despre tema ce se predă și nu ține cont de cunoștințele și abilitățile elevilor:
• De ce crezi că activitățile pe care ți le-ai propus nu au avut un grad ridicat de rezolvare?
• Ce crezi că ai putea schimba astfel încât lecția ta să fie o reușită?
• Imaginează-ți situația următoare: Profesorul de matematică vă anunță că mâine veți da un test la matematică din ultimul capitol învățat, iar la momentul testului observați că exercițiile sunt dintr-un capitol pe care nu l-ați parcurs, sau l-aí parcurs cu mult timp în urmă. Cum crezi că te vei descurca? Ce e de făcut? Care e soluția corectă?
• Este important să ținem cont de nivelul fiecărui elev, de cunoștințele și abilitățile pe care un elev le deține, dacă dorim ca lecțiile noastre să fie cu sens.
• Ar fi bine ca înainte de a preda efectiv o lecție să îți propui un moment de recapitulare, de muncă independentă, pentru a vedea de unde „pleci”.

4. Practicantul nu e capabil să selecteze și să esențializeze conținuturile învățării și se pierde în detalii și aspecte irelevante pentru elevi:
• Hai să găsim un mod mai interactiv de a prezenta acest conținut.
• Care crezi că sunt nevoile reale ale elevilor? Cum am putea să adaptăm această lecție la nevoile lor?
• Antrenează elevii în rezolvarea unor sarcini didactice variate, introduse gradual.
• Ce strategie am putea aplica astfel încât elevii să se implice activ în desfășurarea activităților?
• Găsește 10 idei principale ale acestui conținut, apoi renunță la 5 din ele. În final, lasă-le pe cele trei care crezi că sunt mai relevante.

5. Practicantul nu valorifică adecvat/ suficient materialele didactice utilizate la lecție (mesaje, dimensiuni, simbolistică, funcții ale mijloacelor de învățământ):
• Care sunt resursele pe care le deții? Cum le-ai utilizat? Ce ai putea face în plus?
• Ce soluții ai putea utiliza ca lucrurile să funcționeze mai bine?
• O să îți ofer o listă cu materiale didactice din care va trebui să utilizezi cel puțin două în realizarea activității viitoare.

Dragi colegi mentori (și nu numai), atunci când veţi evalua activitatea unui student/ elev nu uitați ce spunea Jack Welch: „Adevăratul leadership vine din calitatea viziunii tale şi din abilitatea de a aprinde în alţii scânteia performanţelor lor.”

 

prof. Mihaela-Ramona Florea

Școala Gimnazială Andrei Șaguna, Deva (Hunedoara) , România
Profil iTeach: iteach.ro/profesor/mihaela.florea3

Articole asemănătoare