Importanța relației grădiniță-familie

Primul pas spre grădiniță este și primul pas spre independența personală, un pas greu ținând cont că la varsta de 3 ani copilul încă este mic și nu are dezvoltate toate deprinderile. În primele etape ale vieții educația copilului revine părinților după care aceasta este împărțită între grădiniță, familie, școală, comunitate, media etc.

Grădinița este un important mediu de socializare unde copiii interacționează cu alți copii dar și cu adulții într-un cadru plăcut adecvat nevoilor individuale ale acestora. Copilul preșcolar începe să-și definească treptat începutul personalității sale. În cadrul grupei el trăiește prima experiență a vieții în colectivitate, a vieții sociale. Integrarea trebuie făcută treptat cu ajutorul familiei, astfel se recomandă părinților următoarele:

  • Să discute cu copiii cu mult timp înainte despre grădiniță.
  • Să informeze copilul că la grădiniță va sta cu alți copii și cu educatoarea dar asta nu inseamna ca mama îl va abandona acolo ci că după un anumit timp va veni să-l ia acasă.
  • Să nu mintă copilul că pleacă să „ia dulciuri și vine imediat”.
  • Să prezinte grădinița ca pe un loc unde copiii se joacă cu alți copii, nu ca pe un bau bau – „lasă că vezi tu când te duci la grădiniță”.
  • Să nu vorbească urât despre cadrele didactice în fața copilului.
  • Să discute cu cadrele didactice despre copilul lor înștiințându-le despre diverse probleme ale copiilor și să ceară sfaturi.

Reușita actului educațional este asigurată de fixarea unor reguli comune, aplicate și respectate atât  în grădiniță cât și acasă, valabile atât pentru părinți cât și pentru copii. Astfel părinții trebuie să respecte intervalul orar în care pot să aducă și să ia copiii, să nu deranjeze cadrul didactic în timpul activităților etc.

După perioada mai puțin plăcută de integrarea în grădiniță , copiii vor fi fericiți să lege prietenii, să descopere varietatea de jocuri și jucării, să realizeze singuri obiective propuse în cadrul activităților (construcții, desene, puzzle, fișe etc.) să împartă lucruri cu alți copii, să-și aștepte rândul, să aibă răbdare, să aibă compasiune pentru cei din jur.

Astfel, educatoarei îi revine sarcina să facă cât mai plăcută integrarea micuților antrenându-i mereu in activități plăcute și distractive specifice nivelului de vârstă și ținând cont de dezvoltarea psiho-fizică a fiecăruia.

Dezvoltarea psiho-fizică a copilului la această vârstă depinde atât de cadrele didactice cât și de părinți. Tocmai de aceea pentru a avea rezultate în desfășurarea actului de educație este foarte importantă colaborarea factorilor importanți din viața copilului și anume grădiniță-familie. Familia educă hărnicia, cinstea, sinceritatea iar grădinița completează educația primită de copii în familie astfel formând un tot unitar care lucrează împreună pentru un scop bine definit.

Sunt multe modalități de colaborare între familie și grădiniță : discuții zilnice, consilierea părinților, serbări, implicarea părinților în diferite proiecte.  Participarea activă a părinților în activitățile din grădiniță creează copiilor sentimente de siguranță și fericire. Copilul  poate demonstra ce știe și se poate mândri cu realizările lui iar părinții pot observa progresele acestora. Aceste activități  aduc bucurie în rândul copiilor și al părinților prin rezultatele obținute din efortul reunit și plăcerea de a petrcece timp împreună.

Cultivarea unei relații de parteneriat între grădiniță și părinți în susținerea educației și creșterii copilului costituie succesul garantat în adaptarea și integrarea școlară și reprezintă un prim pas către o educație transparentă a personalității copilului, viitoru adult al societății noastre.

Bibliografie:
– „Copilul, famila, grădinița” Dumitrana M., Ed. Compania, București, 2000.
– „Copilăria, fundament al personalității” Dima S., Ed.Imprimeria Coresi, 1997.
– „Pro Educația” – revistă de specialitate a învățământului mehedințean, Ed. Stef.Drobeta Turnu-Severin, 2006.

Accesări: 40

Articole asemănătoare