Evaluarea în învăţământul primar stă la baza modelării şcolarului, a direcţionării acestuia spre atingerea scopurilor propuse şi este mai mult decât o acţiune sau un procedeu, este o operaţie complexă, un tot unitar format din intervenţii, acţiuni, atitudini, stări afective.
Acestea conduc spre identificarea unor aspecte variate:
a) conţinuturile şi obiectivele ce trebuie evaluate;
b) care este menirea şi din ce perspectivă se efectuează evaluarea;
c) momentul propice pentru a realiza evaluarea (la început, pe parcurs, la final
d) modalitatea concretă de înfăptuire a evaluării(cu ce instrumente, probe);
e) în ce fel se prelucrează datele şi cum se valorifică informațiile;
f) pe baza căror criterii se evaluează.
Astfel, la începutul anului şcolar se realizează, în primele două săptămâni, evaluarea iniţială a copiilor, în scopul cunoaşterii acestora, pentru a şti care este nivelul şi ritmul lor de dezvoltare, gradul în care stăpânesc cunoştinţe, abilităţi, competenţe necesare învăţării.
Evaluarea iniţială vizează observarea capacităţîi de integrare în grup, de relaţionare cu ceilalţi copii şi cadrele didactice implicate, dar şi de stabilire a nivelului de dezvoltare intelectuală, fizică, artistică, socio-emoţională.
Pentru a adună cât mai multe informaţîi despre copii, evaluarea se poate desfăşura pe două paliere: informaţîi culese de la părinţi despre copii (chestionare, discuţîi individuale) şi aşteptările pe care le au părinţîi de la mediul educaţional şi probe aplicate copiilor. Astfel, selectarea probelor de evaluare/conceperea lor e făcută cu multă responsabilitate.
Probele aplicate copiilor pot constă în :
- fişe individuale
- probe practice
- probe orale, desfăşurate pe baza diferitelor jocuri
- observare sistemică
- analiză produselor activităţii.
Analizând datele în urmă centralizării rezultatelor, se poate constată că majoritatea au un comportament în dezvoltare, încadrându-se cerinţelor impuse pe parcursul activităţilor, în general având abilităţi specifice vârstei lor. Uneori, când apar mici dificultăţi, pentru a maximiza dezvoltarea programelor educaţionale şi a experienţelor educaţionale ale copiilor, se recomandă luarea unor mășuri pedagogice ameliorative.
Materialul didactic folosit în cadrul evaluării inițiale este primordial. Pe copii îi fascinează să lucreze cu materiale din natură (exp. numărare/ sortare castane, conuri, frunze etc.) sau chiar confecționate de către ei, să asculte sau să vizioneze povești/desene animate cu caracter educativ. Accentul trebuie să se pună pe activităti aplicativ- practice, acestea stimulându-i și punându-le în valoare creativitatea. Tipurile de activități trebuie să fie diverse, principale fiind cele bazate pe joc. Astfel de activități recreative vor satisface copilului și nevoia de mișcare, specifică vârstei școlarului mic.
Indiferent de metodele și tehnicile folosite în scopul evaluărilor inițiale, cadrul didactic trebuie să sprijine elevul, să îl încurajeze, să-i fie călăuză pe drumul cunoașterii. Trebuie avut în vedere faptul că rezultatele unei evaluări inițiale nu trebuie privite că performanțe, catalogate prin calificative, ci acestea constituie punctul de plecare pentru activitatea ce urmează să se desfășoare.
Elevul trebuie determinat să înțeleagă faptul că evaluarea inițială nu trebuie privită cu trac, ci presupune concentrarea liberă asupra rezolvării itemilor propuși. Astfel, rezultatele pot reflectă obiectiv dacă aceștia sunt pregătiți sau dacă e necesar să fie luate mășuri de ameliorare . Referitor la importanța evaluării inițiale, Ausubel preciza ”ceea ce influențează cel mai mult învățarea sunt cunoștințele pe care elevul le posedă la plecare. Asigurați-vă de ceea ce el știe și instruiți-l în consecință”.
De menționat este faptul că nu trebuie neglijată evaluarea continuă, după evaluarea inițială, totul desfășurându-se în beneficiul școlarului. Un adevărat succes îl constituie momentul în care elevul colaborează cu dascălul, înțelege importantă evaluării și nu o consideră frustrantă. Dascălul trebuie să caute permanent soluții să se apropie de școlar, de trebuințele sale afective, să îi fie aliat în procesul de dezvoltare, să-i cultive încredere și responsabilitate.
Bibliografie:
– Constantin Cucoş, “Pedagogie”, Editura “Polirom”, Bucureşti, 2006;
– Radu, I.T., Evaluarea în procesul didactic, EDP, Bucureşti, 2004.