Importanța educației emoționale în grădinițe

Pentru a putea vorbi despre educația emoțională trebuie să definim în primul rând termenul de emoție. Conform definiției din DEX, emoția este: „o stare afectivă de durată mijlocie și de intensitate relativ scurtă, însoțită adesea de modificări în activitățile organismului, oglindind atitudinea individului față de realitate”.

Sintagma „inteligență emoțională” a devenit cunoscută odată cu lucrarea lui Daniel Goleman, Inteligența emoțională, apărută în 1995. Acesta susținea că nu este suficient să fii inteligent doar din punct de vedere cognitiv pentru a avea succes în viață. Succesul vine atunci când ești inteligent și din punct de vedere emoțional. În concepția sa inteligența emoțională cuprinde mai multe laturi: conștiința propriilor emoții, controlul emoțiilor, empatia, motivația, conducerea relațiilor interpersonale. Același autor sublinia importanța recunoașterii propriilor emoții, reglarea lor, dar și să înțelegem emoțiile celor din jur, să le respectăm și să ne arătam empatici față de aceștia.

Odată cu popularizarea acestui termen au apărut tot mai multe studii ce demonstrează că dezvoltarea inteligenței emoționale este asociată cu îmbunătățirea relațiilor interpersonale, cu scăderea comportamentelor violente, dar și cu performanța școlară.

În perioada pe care o traversăm cu toții, devine cu atât mai important să ne preocupăm de educarea emoțională a celor mici care vor fi cei mai afectați de toate schimbările care s-au produs în ultimul an. Chiar dacă grădinițele și școlile și-au suspendat cursurile pentru  a doua oară în ultimele luni, dascălii, dar și părinții, trebuie să asigure stabilitatea emoțională a copiilor. Ei au nevoie să fie ajutați să-și descopere emoțiile și să le gestioneze într-o manieră pozitivă. Pentru a-i putea îndruma, adulții trebuie să țină cont de câteva aspecte:

• Să permită copiilor să-și exprime liber emoțiile și să îi ajute să înțeleagă ce simt;
• Emoțiile negative ale copilului trebuie să fie și acestea acceptate de către adult;
• Discuțiile despre emoții să se facă într-un mod natural;
• Adulții să împărtășească cu copiii trăirile și emoțiile lor personale;
• Să le amintească copiilor că ei sunt iubiți, indiferent de cum se simt într-un anumit moment sau ce comportament au.

Perioada preșcolară aduce numeroase schimbări în viața celui mic: este prima dată când se desparte de familie, învață să relaționeze cu alți copii și adulți, devine autonom, dar își descoperă emoțiile și sentimentele care nu sunt întotdeauna unele pozitive. Dezvoltarea inteligenței emoționale încă din primii ani de viață ai copilului este importantă din mai multe motive:

• Facilitează adaptarea la grădiniță, apoi la școală. Un copil echilibrat din punct de vedere emoțional va înțelege rolul mersului la grădiniță și nu îi va fi teamă să rămână fără părinții lui;
• Îmbunătățește relațiile interpersonale. Copiii care cunosc și înțeleg emoțiile celorlalți, dau dovadă de empatie și sunt văzuți ca niște buni prieteni.
• Previne sau evită apariția unor comportamente negative. La vârsta preșcolară este adesea dificil să faci față unor sentimente pe care nu le cunoști și nu le înțelegi.

Pentru a le transmite într-o formă cât mai accesibilă toate informațiile de care ei au nevoie pentru a-și dezvolta inteligența emoțională avem nevoie să gândim activitățile de la grădiniță astfel încât și aceste informații să fie incluse. O metodă foarte ușor de folosit ar fi selectarea unor povești ce au ca subiect emoțiile. Astfel, ei vor învăța despre emoții într-un mod plăcut, iar realizarea de lucrări practice, jocuri de rol sau simple convorbiri, îi vor ajuta să se cunoască mai bine, dar să își cunoască și colegii.

O altă modalitate ar fi regândirea măsurilor disciplinare. În multe săli există un colț, aparent folosit ca loc de pauză pentru un copil problematic. Dar acel colț nu face decât să adâncească lipsa de încredere în el însuși, iar stima de sine să fie tot mai scăzută. Identificarea unui comportament ce tulbură liniștea grupei este mai degrabă un bun prilej pentru ca educatoarea să îi acorde mai multă atenție copilului și sentimentelor sale. Este un moment potrivit pentru a-l învăța autocontrolul, să îi explice emoțiile ce l-au cuprins sau cum se rezolvă un conflict.

Propriul exemplu este o altă metodă simplu de folosit la grupă. Educatorilor nu ar trebui să le fie rușine să își exprime emoțiile, iar pe cele negative, cu atât mai mult. Este normal și pentru un adult să simtă teamă, tristețe ori furie. Pentru copii, educatorul este adesea văzut ca un model, iar exprimarea sinceră față de ei este cel mai bun exemplu pentru a-i învăța cum să devină viitorii adulți echilibrați emoțional.

Urmărind ideologia lui Daniel Goleman, putem concluziona că nu contează doar inteligența cognitivă dacă nu ești conștient și de ceea ce simți, dacă nu îți poți gestiona emoțiile, cele negative în special, precum furia sau frustrarea ori dacă nu ești capabil de a-i înțelege pe cei din jur. Emoțiile ne însoțesc din primii ani de viață și pe tot parcursul ei, fiind puntea de legătură dintre noi și ceilalți, de aceea este atât de important ca atât părinții, cât și profesorii, să îi ajute pe copii în educarea emoțiilor încă din copilărie.

Bibliografie
Goleman, Daniel, Inteligența emoțională, București, Editura Curtea Veche, 2007.
Roco, Mihaela, Creativitate și inteligență emoțională, Iași, Editura Polirom, 2001.

Cercetarea a fost susținută prin bursa de performanță științifică acordată de Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia.

 

prof. Ioana-Karina Jorja

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/ioana.jorja

Articole asemănătoare