Includerea diferitelor forme de artă (pictură, muzică, dans, teatru, etc) în viața elevului conduce la o deschidere către nou, la întărirea stimei de sine, la sporirea dorinței, precum și a capacității de a fi creativ. Arta a avut mereu rolul de a lăsa omul să fie creativ, să se descopere pe el, să își descopere aptitudinile, abilitățile și capacitățile, arta a reușit mereu să ne facă să comunicăm, să fim deschiși, fără prejudecăți, ne-a ajutat mereu să îl înțelegem mai bine pe cel de lângă noi. Să excludem arta din viața elevului, este ca și cum ai exclude educația din viata lui.
„Succesul şcolar se raportează la totalitatea rezultatelor elevilor atât în ceea ce priveşte nivelul de pregătire ştiinţifică cât şi dezvoltarea capacităţii intelectuale, formarea unor trăsături de personalitate, a interesului şi a motivaţiei elevilor faţă de învățătură, a capacităţii de-a se instrui, de-a deveni” (I. Cerghit, I. T.Radu, 1992), dar nu odata m-am întrebat dacă succesul școlar al elevilor nu depinde în mare măsură și de noi, cadrele didactice. În „epoca vitezei”, părinții parcă nu ar mai avea timp suficient pentru copii , iar copiii nu mai știu să comunice, preferând să rămână în zona lor de confort, astfel preferând rețelele de socializare. De aceea școala trebuie să gaseasca noi metode de abordare a tânărului, folosind metode alternative de învățare, să fie creativă, profesorul să îl stimuleze continuu pe elev, să îl valorizeze în funcție de potențialul și aptitudinile pe care le are.
Arta dezvoltă gândirea, sensibilitatea senzorială, comportamentală, îl pregătește pe copil sa traiască în frumusețe și armonie. Gesturile, culorile, cuvintele, mișcările, sunetele, sunt mijloace de exprimare, exteriorizare a dorințelor și așteptărilor. Arta are rolul de a sensibiliza, de a socializa și comunica indiferent de limba vorbită, de a exprima bucuria, tristețea, iubirea sau dorință.
Emoțional, dansul poate fi un remediu împotriva timidității, tulburărilor de comportament, depresiei, reprezentând o descărcare prin ritm și miscare, formează și întărește spiritul de echipa, prin dans, barierele etnice si culturale pot fi depășite, comunicându-se prin intermediul mișcărilor. Muzica declanșează unele dispoziții, sentimente, emoții, stimulând gândirea, memoria, imaginația, atenția, creativitatea, ajutând copiulul să persevereze, cultivând unele trăsături morale și de caracter.
Dramatizările au un rol deosebit de important în stabilirea relațiilor și interrelațiilor, asigurând participarea afectivă a elevilor în comunicare, îmbogățind vocabularul, dezvoltând spontaneitatea, autocunoașterea, abilitatea de învățare, autocontrolul, cultura generală, precum și motivația pentru lectura. Predarea-învațarea prin activități teatrale și joc, asigură o atmosfera motivantă si relaxantă.
Pe lângă celelalte arte, sportul are un rol important în dezvoltarea armonioasa a elevului. Educă ambiția, curajul, atenția distributivă, fermitatea, hotărârea, onestitatea, calmul, modestia, dezvoltă spiritul de echipa, ajutându-i să fie mai sociabili, le dezvoltă creativitatea, îmbunătățind relația dintre elevi, precum și cea dintre profesori și elevi. Copiii care practică un sport în mod constant sunt mai energici, mai sociabili, comunicativi și disciplinați, beneficiind de un echilibru psihic mai stabil.
Să excluzi arta din educația unui copil este sinonim cu a exclude educația din creșterea unui copil!
Bibliografie:
Șchiopu, Ursula, Verza, Emil,”Psihologia vârstelor”,E.D.P., București, 1981
Cucoș, Constantin, „Pedagogie”, Editura Polirom, Iași, 1999
Sălăvăstru, D., „Psiholgia educaței”, Editura Polirom, Iași, 2002
Crețu, C., „Psihopedagigia succesului”, Editura Polirom, Iași, 1997