Importanța activităților desfășurate în săptămâna „Școala altfel” pentru elevi

„Şcoala altfel” – sau săptămâna „Să știi mai multe, să fii mai bun!” – reprezintă calea spre întărirea relaţiei profesor-elev, în absenţa clopoţelului și a lecţiei ce durează strict 50 de minute. Atmosfera din „săptămâna altfel” este una specială, fiind trăită atât de elevi, cât şi de profesori cu sentimentul câştigării unor experienţe noi.

Copii sunt veseli, dornici de a participa la orice acţiune, de a experimenta sau exersa, profesoriisunt dispuşi să socializeze cu elevii lor, într-un context non-formal, atipic pentru învăţământul românesc, dar inovator, destins, prielnic pentru cunoaştere şi fixarea unor relaţii „poate mai umane” decât se pot stabili în cadrul unei ore de curs. Cu această  experienţa a celor cinci zile în care şcoala şi-a schimbat mersul, ne-am obişnuit de-a lungul anilor.

Din perspectiva profesorului, iniţial am simţit apăsarea unei săptămâni pierdute, dar după această săptămână am constatat că elevii mei erau foarte încântați de activitățile desfășurate și așteptau cu nerăbdare săptămâna din anul următor.

Ulterior, am fost surprinsă de un sentiment pe care nu am mai avut niciodată ocazia să îl traiesc. Acela al lipsei presiunii unui clopoţel, a tablei, a testului care urma.

„Şcoala Altfel” este o combinaţie de şcoală şi de timp petrecut într-un mod plăcut cu elevii fără a fi stresați de prezența catalogului. Ultimele cinci zile au fost pentru profesori o ocazie de a-i cunoaşte mai bine pe elevi, de a întări relaţia cu aceştia. Se poate spune că toată perioada este de fapt o abordare transdisciplinară. Astfel, noi, cadrele didactice vom putea să le cunoaștem trăirile lor, motivele pentru care se implică în activitatea școlară și vom putea să corectăm acolo unde este nevoie.

Aceasta este cea mai recentă orientare privind reforma conţinuturilor, prin care se încearcă o modalitate de organizare a acestora, care aduce o schimbare de optică în ceea ce priveşte raportul dintre conţinutul învăţării şi elev. Transdisciplinaritatea presupune abordarea integrată a curriculum-ului prin centrarea pe probleme ale vieţii reale, pe problemele importante,aşa cum apar ele în contextual cotidian. Astfel stabileşte punţi între diferite cunoştinţe, între acestea şi semnificaţia lor pentru viaţa noastră, între acestea şi posibilităţile interioare ale copilului. Ca urmare, disciplinele nu mai constituie punctul de focalizare al formării, ci furnizează situaţii de învăţare. Astfel, învăţarea devine un proiect personal al elevului fără a neglija însă îndrumarea şi orientarea învăţătorului care rămâne totuşi managerul situaţiilor de învăţare. Putem face învăţarea mai interesantă, reflectând lumea reală, creând un mediu cu o varietate mai largă de stimuli şi condiţii, determinând elevii să participe activ pe tot parcursul activităţilor şi făcând ca activitatea să devină o acţiune practică, cu o finalitate măsurabilă. A

ctivitatea transdisciplinară ne face să renunţăm la instruirea informal-frontală şi elevul sau grupul de elevi să devină centrul în jurul căruia să graviteze întreaga desfăşurare a activităţii didactice. Putem grupa într-un singur generic obiective ale mai multor discipline planificate în cursul săptămânii în cadrul unor scenarii de activităţi zilnice, astfel ca unităţile de învăţare ale disciplinelor să se contopească în teme de activităţi transdisciplinare.

În acest fel, elevul nu mai trece prin secvenţe de învăţare separate în discipline diferite ci, aceiaşi noţiune o poate aborda în mai multe moduri, conducând la o mai bună formare în modul şi în ritmul propriu al fiecărui elev. El devine actorul activ în rolul principal al acţiunii:imaginează, construieşte, cercetează, creează şi transpune în practică, găsindu-şi singur mijloacele din ceea ce i se oferă, originalitatea constând în aceea că nu preia modelul învăţătorului.Competiţia trece pe un plan secundar, prioritară devenind colaborarea, munca în echipă,bazată pe sprijin reciproc pe toleranţă, pe efort susţinut din partea tuturor, îndreptat către acelaşi scop. Atenţia este îndreptată asupra procesului de elaborare împreună, prin colaborare, a demersurilor de realizare a sarcinilor.

În săptămâna aceasta, elevii mei de la clasa I erau extrem de curioși să participe la noile activități. Am constat că au fost extrem de preocupați pentru atingerea obiectivelor propuse. Am îmbinat utilul cu plăcutul, și astfel totul s-a desfășurat cât mai frumos. Activitățile despre circulație, ppt-ul despre Iisus, încondeierea ouălor s-au împletit cu momentele de relaxare în aer liber. Plini de entuziasm și bucuroși că au participat la toate activitățile propuse, elevii mei și-au prezentat părinților, în cea de-a cincea zi, produsele finale.

Bibliografie:
1. Bocoş, Muşata, 2002, Instruirea interactivă, Presa Universitară Clujeană;
2. Ciolan, Lucian, 2008, Invatarea integrata, Editura Polirom, Iaşi.

Accesări: 118

Articole asemănătoare