Dezvoltarea armonioasă a copiilor este un proces foarte complex, care este influențat de o mulțime de factori, precum: alimentația corectă, somnul adecvat, mediul familial, factorii socio-economici, interacțiunile sociale etc. Totuși, cel mai important rămâne a fi factorul educațional și cognitiv, calitatea instituțiilor de învățământ (grădiniță, școală) și a cadrelor didactice influențează direct dezvoltarea intelectuală, gândirea critică și dobândirea de cunoștințe. Pe lângă activitățile în sala de clasă, cele de explorare, precum excursiile, vizitele la muzee, extind orizonturile copilului și îi stimulează curiozitatea, transformând învățatul într-o plăcere.
Excursiile induc o mai profundă extensie a orizonturilor cognitive, emoționale și sociale. Copiii, ieșind din limitele tradiționale ale cursurilor școlare curriculare, învață din experiență. Fie că sunt organizate în natură sau în orașe istorice, acestea stimulează curiozitatea naturală a copiilor și le permit să interacționeze direct cu mediul înconjurător. Copiii își dezvoltă simțul orientării și abilitățile de observare prin explorare și descoperire, ceea ce le consolidează înțelegerea globală a sinelui și a valorilor general-umane.
Pe de altă parte, vizitele la muzee – de literatură, etnografie, istorie etc. – sunt veritabile lecții de artă, știință sau tehnologie, prezentate într-un mod interactiv, sensibil, cooperant și accesibil. Muzeele oferă un cadru imparțial și structurat pentru a explora concepte abstracte, de la artefacte istorice, vestigii literare, la fenomene științifice. Interacțiunea cu exponatele, ghidajele specializate și atelierele educative stimulează creativitatea, gândirea abstractă și empatia. Copiii își îmbunătățesc vocabularul și își dezvoltă capacitatea de a face conexiuni și de a interpreta informații, cultivându-și în același timp respectul pentru patrimoniul cultural și științific.
Ghidată fiind de aceste repere în propria activitate didactică, am inițiat pentru elevii mei de la Instituția Publică Liceul Teoretic „Ion Luca Caragiale” din orașul Orhei, Republica Moldova (în parteneriat cu mai multe instituții culturale) vizite la Biblioteca Națională și la Muzeul Cărții (ce conține colecții speciale din secția „Carte veche și rară” și care astăzi posedă peste 30 de mii de documente).
Am considerat, pe bună dreptate, că astfel de vizite reprezintă o componentă crucială în educația copiilor, având un impact profund asupra înțelegerii valorii cunoașterii și a proceselor culturale. Vizita la Biblioteca Națională nu a fost doar o plimbare printre rafturi, ci o incursiune în sanctuarul cunoașterii. Aici, copiii au înțeles conceptul de patrimoniu literar și științific al unei națiuni. Ei au văzut cu ochii lor cărți vechi, manuscrise rare și colecții impresionante, care le-a oferit o perspectivă alternativă asupra istoriei și evoluției ideilor. De asemenea, le-a dezvoltat respectul pentru carte. Astfel, într-o epocă digitală, în care informația este accesibilă la un clic distanță, vizita la o bibliotecă le reamintește copiilor că cartea fizică rămâne un pilon al civilizației. Ei au învățat să respecte efortul depus pentru a crea, a păstra și a organiza cunoștințele. Acest respect se traduce ulterior printr-o apreciere mai profundă a lecturii ca sursă de plăcere și informație. Vizita le-a arătat copiilor că cercetarea literară este un proces structurat, care implică răbdare și utilizarea unor instrumente specifice.
La atingerea manuscriselor vechi de sute de ani sau a primelor ediții ale unor cărți celebre, copiii au stabilit o conexiune emoțională cu trecutul, aceste artefacte reprezentând povestitori tăcuți, care le stimulează imaginația și curiozitatea.
Pentru că studiul unei discipline școlare presupune relații de inter/ transdisciplinaritate, am considerat oportun combinarea cercetării literare și istorice. Astfel, pentru o mai bună receptare a textului literar, vizitele la biblioteci au fost suplimentate cu cele la cetăți și locuri istorice, fiind ferm convinsă că vizita la o cetate nu este doar o plimbare pe ziduri vechi, ci o imersiune într-un capitol din istoria neamului, la fel ca și literatura.Atunci când copiii stau în curtea unei cetăți, își pot imagina viața de altădată, bătăliile purtate și poveștile spuse. Pereții masivi, turnurile de apărare le oferă un context vizual care îi ajută să asimileze informațiile despre strategiile militare, viața cotidiană din acele vremuri și structura socială. Această experiență multisenzorială consolidează memoria și încurajează o înțelegere mai profundă a evenimentelor istorice.Fiecare cetate sau loc istoric este legat de figuri legendare și de evenimente marcante. Vizitând aceste locuri, copiii pot pune în practică cunoștințele literare, se pot conecta la eroii naționali și la legendele locale, ceea ce le dezvoltă un sentiment de identitate culturală și un respect pentru înaintași. Poveștile despre curaj, sacrificiu și rezistență devin mult mai semnificative atunci când sunt relatate în locul unde s-au întâmplat. De asemenea, explorarea locurilor istorice ale propriei țări sau regiuni le conferă copiilor un sentiment de apartenență și de mândrie. Ei înțeleg că fac parte dintr-o istorie mai mare, ceea ce le consolidează încrederea în sine și în valorile culturale. Acest sentiment de conexiune este fundamental pentru formarea unei identități stabile și a unui caracter civic responsabil.
În timpul excursiilor și vizitelor, interacțiunea profesor-copil a fost primordială. Am insistat ca elevii să pună întrebări, am încurajat observația și am permis copiilor să exploreze în ritmul lor. Întrebările de tipul :„La ce crezi că a fost folosit acest obiect?” sau „Imaginează-ți cum era să trăiești aici” au avut intenția de a-i va transforma pe copii din simpli spectatori în exploratori activi.
După vizită, întrebările despre ce le-a plăcut cel mai mult, ce au învățat nou și ce i-a surprins i-au ajutat pe copii să-și consolideze cunoștințele și să-și integreze experiența, transformând o simplă zi de distracție într-o lecție de viață.
Din experiența proprie, am înțeles că, pe lângă beneficiile cognitive, excursiile și vizitele la muzee au un impact pozitiv și asupra dezvoltării socio-emoționale. Aceste activități încurajează lucrul în echipă, comunicarea și respectul față de ceilalți participanți. Interacțiunea cu ghizii și personalul muzeelor, precum și discuțiile cu colegii, contribuie la dezvoltarea abilităților sociale și la gestionarea emoțiilor în contexte noi. Experiențele comune creează amintiri durabile și consolidează legăturile interpersonale.Am observat, de asemenea, că aceste experiențe îmbunătățesc performanțele academice pe termen lung, în special în discipline precum limba și literatura română, istoria, arta și științele. Copiii care au vizitat frecvent muzee și alte situri culturale au o mai bună capacitate de memorare și de rezolvare a problemelor, deoarece informațiile sunt prezentate într-un context relevant și memorabil. Mai mult, aceste activități insuflă o pasiune pentru învățarea continuă, transformând procesul educațional dintr-o obligație într-o plăcere.
Așadar, integrarea excursiilor și a vizitelor la muzee, biblioteci, tipografii și locuri istorice în programul educațional al copiilor este fundamentală pentru o dezvoltare armonioasă și echilibrată. Aceste activități complementare educației formale nu doar îmbogățesc cunoștințele, ci și modelează personalitatea, stimulând curiozitatea, creativitatea, inteligența emoțională și simțul civic, elemente esențiale pentru formarea unor adulți competenți, responsabili și conectați la valorile culturale și istorice ale societății lor.