Fiecare persoană, luată în individualitatea sa, prin prisma artelor frumoase, îşi găseşte un corespondent sufletesc în sursa inepuizabilă de comparaţii posibile. Interpretarea mesajului pictural, muzical şi/sau literar se face în virtutea unor necesităţi de cunoaştere a adevărului, binelui şi frumosului. În faţa elevilor, evoluţia noastră, nu numai ca pedagogi, ci şi ca „artişti”, va avea efecte asupra personalităţii lor.
1. Beneficiile lecturii în dezvoltarea personală a elevilor din învăţământul primar
Frumuseţea interioară a lucrurilor ce ne înconjoară nu se descoperă decât printr-o cunoaştere cât mai profundă a acestora. Natura şi tot ceea ce se naşte din „plăsmuirile ei” oferă puternice revelaţii numai atunci când ai prins esenţialul a ceea ce o compune. Şi astfel, omul se lasă, direct sau indirect, modelat de informaţiile ştiinţifice şi de creaţiile artistice inspirate din realitatea înconjurătoare, din faptele şi acţiunile pe care le generează mişcarea elementelor componente ale acesteia.
Obiectivul major urmărit de învăţător şi profesor în predarea limbii române constă în realizarea la clasă a unei citiri conştiente, clare, cursive. Dar câţi elevi pot înţelege în profunzime mesajul operei studiate? Orice fiinţă umană se naşte cu o anumită disponibilitate afectivă care, de-a lungul vieţii, poate fi dezvoltată sau nu. Orice om are nevoie de afecţiune – de a o primi şi de a o dărui. Ca să-ţi poţi transmite sentimentele trebuie să înveţi să le exprimi. Ca să poţi înţelege sensibilitatea cuprinsă într-o operă de artă sau într-un gest, trebuie să ai ştiinţa de a o face. Nu este suficientă intuiţia. Rămâi închis în sine dacă nu reuşeşti să comunici afectiv cu ceilalţi oameni.
Literatura este un mijloc minunat de a te face să comunici cu cei din jurul tău. „Este ştiut că succesul unei educaţii depinde de capacitatea tehnică a subiectului şi de cunoştinţele sale, dar, mai ales, de angajarea sa personală, conştientă şi voluntară în activitatea respectivă. Motivaţia acestei angajări rezidă în acordul organic dintre copil şi activitatea practică, ceea ce reprezintă de fapt însuşi principiul educaţiei funcţionale şi al metodelor active.”
2. Strategii didactice. Metode şi procedee care pot fi utilizate în lecţiile de lectură
- Citirea expresivă – lucrul cu cartea
- Expunerea prin povestire
- Conversaţia sau dezbaterea
- Convorbirea sau dialogul
- Jocul literar
- Medalionul literar (prezentarea unui scriitor)
- Expoziţia – prezentarea – recenzia unor cărţi
- Întocmirea de notaţii asupra unei cărţi citite
- Şezătoarea literară
3. Descrierea unei activităţi de lectură desfăşurată la clasă
Tema lecţiei: „După melci” de Ion Barbu
Clasa a IV-a (U. Î. – Lecturi despre copilărie în literatura română)
Tipul lecţiei: mixtă
Scopul/ finalităţile lecţiei:
- consolidarea deprinderii de citire corectă, fluentă, conştientă şi expresivă;
- formarea şi dezvoltarea gustului pentru lectură;
- lărgirea ariei de informare a elevilor;
- creşterea interesului pentru cunoaşterea realităţii, în general;
- cultivarea sentimentelor, convingerilor, comportamentelor morale;
- îmbogăţirea şi activizarea vocabularului, dezvoltarea capacităţii de exprimare;
- dezvoltarea capacităţii de a gândi şi de a se exprima în conexiuni interdisciplinare.
Obiective operaţionale. Elevii să fie capabili:
O1 – să citească corect, fluent, conştient şi expresiv cel puţin două versuri din poezie, pe baza lecturii model;
O2 – să noteze corect versurile indicate, pe baza cunoştinţelor anterioare;
O3 – să explice, prin cuvinte proprii, ceea ce înţeleg referitor la mesajul textului citit.
Strategia didactică: algoritmică – inductivă
Metode şi procedee: citirea expresivă; exerciţiul; conversaţia; explicaţia; lucrul cu cartea/ textul scris;
Mijloace didactice: texte literare;
Forme de organizare: frontală, individuală;
Evaluare: continuă, formativă;
Demersuri didactice:
- captarea atenţiei
- O preocupare copilărească: prinderea melcilor şi urmărirea târârii lor, acompaniată de un cântec din folclorul copiilor;
- dirijarea învăţării familiarizare cu textul – lectură model explicarea cuvintelor noi cu ajutorul dicţionarului discuţii pe marginea textului
- consolidarea priceperilor şi deprinderilor de citit citirea în lanţ – câte 2 versuri;
- munca independentă notarea versurilor care redau cântecul* pentru melc
- feed-back recitirea versurilor din caiete versus cântecul melcului pe care îl cântă copiii acum;
- aprecieri/ recomandări generale.
* “Melc, melc,/ Cotobelc,/ Ghem vărgat/ Şi ferecat;/ Lasă noaptea din găoace,/ Melc nătâng şi fă-te-ncoace,/ Nu e bine să te-ascunzi/ Sub păreţii grei şi scunzi/ Printre vreascuri cerne soare,/ Colţi de iarbă pe răzoare/ Au zvâcnit iar muguri noi/ Pun pe ramură altoi./ Melc, melc,/ Cotobelc,/ Iarna leapădă cojoace/ Şi tu singur în găoace!/ Hai, ieşi,/ Din cornoasele cămeşi!/ Scoate patru firişoare/ Străvezii, tremurătoare,/ Scoate umede şi mici/ Patru fire de arnici;/ Şi agaţă la feştile/ Ciufulite de zambile/ Sau la fir de mărgărint/ Inzăuatul tău argint…/ Peste gardurile vii/ Dinspre vii,/ Ori de vrei şi mai la vale,/ În tarlale/ -Tipăreşte brâu de bale…” Ion Barbu (1895 – 1961)