Leadership-ul este ca o flacără în care trei componente trebuie să se conecteze și să existe în timp–scânteia (liderul), materialul inflamabil (cei conduși) și circumstanțele (oxigenul) fără de care focul nu va arde în timp. Integrarea și iterația între aceste trei componente este fenomenul de leadership (Popper, 1998).
„Sarcina liderului este să conducă pe oamenii săi de unde sunt spre locuri unde nu au mai fost.″ – Henry Kissinger
Iată câteva propuneri pentru a putea îmbunătății leadershipul organizației:
1. Liderul organizației împărtășește viziunea, misiunea și obiectivele organizației cu angajații. O viziune clară este esențială pentru stabilirea tipului și direcției de schimbare, dar în aceeași măsură, este important să asigure aprecierea efectivă a inovațiilor și execuția efectivă a celorlalte sarcini școlare. Succesul școlii necesită atât leadership, cât și management. Angajații vor avea un înalt angajament față de organizație și vor împărtăși valorile ei și se vor identifica cu obiectivele ei. Acestea trebuie să fie realiste, dar provocatoare. Când obiectivele propuse sunt nerealiste, angajaţii se descurajează şi climatul de muncă are mult de suferit. Dacă aceste obiective sunt sub capacitatea organizaţiei şi a angajaţilor există pericolul ca liderul să scadă în ochii angajaţilor şi chiar să-şi piardă autoritatea.
2. Disponibilitatea și responsabilizarea angajaților pentru îndeplinirea sarcinilor. Un manager nu lucrează singur. Esența muncii administrative a managerului este prin alții care funcționează în numele lui. Acesta este atributul managerial de bază. Managerul trebuie să motiveze personalul său să realizeze sarcinile, aceasta devenind sarcina sa principală.
Leadershipul înseamnă influențarea activităților altora pentru a atinge obiectivele dorite. Liderii sunt oamenii care modelează obiectivele, motivațiile și acțiunile altora. Ei inițiază frecvent schimbarea pentru a atinge țintele noi și țintele existente. Atmosfera din școală este influențată de stilul managerial și implicarea în procesul de luare a deciziei.
3. Organizația îi sprijină pe liderii dispuși să ia hotărâri importante pentru creșterea personală a angajaților și a organizației. Creșterea personală nu este consecința firească a stării de a fi. Creșterea nu vine de la sine, nu vine neapărat o dată cu experiența. Nici nu este consecința acumulării de informații. Creșterea personală trebuie să fie deliberată, planificată și constantă. Unul dintre cele mai bune lucruri pe care le poți face pentru oamenii pe care îi dezvolți, în afară de a fi un exemplu prin propria ta creștere personală, este să îî ajuți să-și gândească planurile lor individuale de creștere. Pentru creștere este nevoie de un plan. Zig Ziglar spunea: ”Te-ai născut să fii învingător, dar ca să fii învingător trebuie să-ți planifici să câștigi și să te pregătești să câștigi”. Și pentru creșterea personală trebuie să îți faci un plan și să-l urmezi.
Etape practice pentru creșterea personală:
- Rezervă-ți zilnic timp pentru creștere
- Îndosariază repede ceea ce ai aflat
- Aplica ce ai învățat
- Crește împreună cu cineva
- Planifică-ți creșterea și respectă programul timp de un an
- Continuă procesul de creștere.
4. Liderul organizației trebuie să fie un bun exemplu pentru angajați. Un manager care cere de la angajaţii săi efort şi rezultate, dar el însuşi nu depune efort susţinut poate obţine unele rezultate, dar nu la nivelul potenţialului şi a scopurilor propuse. Angajaţii văd în liderul lor un model de conduită şi sunt tentaţi să se comporte ca acesta.
5. Dezvoltarea unui instrument de predicție pentru satisfacția profesorului ca o oglindă și reflexie a stilului de lidership administrativ al managerului. Gradul funcționării profesorului depinde în principal de manager, care funcționează ca un lider cu un anume stil, care trebuie să inițieze idei creative astfel încât fiecare profesor să simtă că instituția în care predă este o parte esențială a vieții sale. Când un profesor se simte personal responsabil pentru succesul elevilor, el nu va absenta.
Satisfacția profesorului cu privire la muncă se manifestă printr-o atitudine pozitivă față de muncă și prin dorința lor de a rămâne în câmpul de muncă. Stilul managerial va influența direct nivelul de satisfacție în rândul profesorilor. Satisfacția profesorului la locul de muncă este clădită pe emoții, convingeri, comportamente. Este un indicator important al sentimentelor lucrătorului față de locul de muncă.
Trebuie reținut că nivelul de funcționare al profesorilor este unul din principalii factori pentru succesul elevilor și ulterior, pentru succesul sistemului de învățământ.
Bibliografie:
• TRACY, B., 2010, Cum conduc cei mai buni lederi, Ed. Curtea veche, București
• KISSINGER, H., 2018, Diplomația, Ed. All.
• ZIGLAR, Z., 2013, Motive pentru a zâmbi, Ed. Curtea veche, București
• COVEY, S.1994, Eficiența în 7 trepte, Editura All.