Astăzi, este unanim acceptat faptul că dezvoltarea socio-emoțională adecvată permite copiilor să se adapteze la o varietate de situații cu care se vor confrunta pe viitor – chiar în viitorul apropiat. Aș sublinia că lipsa abilităților socio-emoționale la preșcolari are consecințe importante: dificultăți de comportament externalizate și interiorizate, nu reușesc să se simtă în siguranță, și mai târziu – dificultăți în formarea și menținerea relațiilor sociale.
Firește, pe lângă a ști să povestească și să numere, fiecare copil are nevoie să știe cum să își gestioneze emoțiile în diferite contexte, să lucreze și să colaboreze eficient în echipe de lucru, să aibă încredere că poate face ce și-a propus, să fie autonom și să aibă capacitatea de a empatiza.
O dezvoltare emoțională armonioasă va reprezenta un factor de protecție împotriva unor probleme comportamentale și psihologice de mai târziu. Faptul că sprijinim și confirmăm emoțiile copilului comunicându-i că ceea ce face are sens, reprezintă validarea emoțiilor. Unele comportamente, recunoscute ca fiind motive de consultare în perioada preșcolară sunt legate de dificultăți emoționale, în ceea ce privește exprimarea, identificarea și soluționarea emoțiilor.
Abilitățile socio-emoționale fac copilul mai apt să interacționeze armonios cu ceilalți. Și cum altfel să interacționeze la această vârstă, decât prin joc?
Un joc-exercițiu foarte util și distractiv totodată pe care îl putem aplica cu scopul de a-i ajuta pe copii să-și controleze impulsurile și să reziste mai mult în fața tentațiilor se poate iniția afară, în natură, de preferat. Iată cum se desfășoară: copiii stau în cerc, iar educatoarea împrăștie în aer baloane de săpun. La început, cei mici pot sparge câte baloane vor, cât mai multe și mai mari. Apoi, introducem o regulă: copiii nu mai au voie să le atingă oricum, deși este tentant. Pot folosi, alternând, doar diferite părți ale corpului ca să le prindă: nas, frunte, apoi doar degetul mic, genunchiul, și așa mai departe. La final, veseli și obosiți, vom discuta despre ceea s-a întâmplat. Cât de greu a fost să reziste tentațiilor? Cum s-au simțit când au apărut reguli noi? De ce este important să nu reacționăm la primul impuls, fără să ne gândim?
Un joc ce are ca scop exprimarea emoțiilor și conștientizarea emoțiilor în lumea vie, dar și stimularea plăcerii de a se mișca a copilului se numește „Emoțiile animalelor” și nu necesită materiale sau o pregătire aparte. Cadrul didactic îi întreabă pe copii: „Ați observat cumva că emoțiile seamănă cu anumite animale?”. „Ce emoție ne transmite, de exemplu, un iepure?” Copiii sunt încurajați să ofere alte exemple de animale, insecte și alte necuvântătoare pentru a fi asociate cu emoții: ursul – tristețea, căprioara – uimirea, vulturul – curajul. Cadrul didactic îi invită pe copii să mimeze un animal și emoția sa, în timp ce participanții la joc ghicesc referințele. Cine ghicește va fi următorul care are dreptul să mimeze ce-și dorește. Desigur, se poate ca o emoție să fie asociată cu mai multe animale.
Mimarea unei emoții încurajează copilul să identifice, să numească ulterior acea emoție când o va trăi el însuși. Totodată, îi va dezvolta convingerea că este normal să simțim orice emoție dar și să ne autoreglăm.
Pentru jocul „Ce culoare au emoțiile mele?” vom folosi cartonașe colorate în șase culori: galben, portocaliu, roșu, albastru, verde și negru. Vom spune copiilor că urmează să descoperim emoții noi. Se așază pe masă cartonașele colorate și apoi rugăm un copil să aleagă cartonașul care se potrivește cel mai bine cu felul în care se simte el pe moment. Alege și educatoarea unul și invită copilul să denumească o emoție care se potrivește cu cartonașul lui. Să ținem seama de faptul că fiecare din noi asociem la aceeași culoare emoții diferite. Este foarte important să lăsăm copilul să găsească propriile asocieri culoare-emoție, fără să îl corectăm. Nu există răspunsuri corecte sau greșite, esențial este să verbalizeze, să denumească și să descrie o anumită stare.
Discutând cu copiii despre emoțiile celorlalte persoane în anumite situații sau a personajelor din povești, li se oferă oportunitatea de a conștientiza consecințele comportamentale ale acestora în plan social (Ce a simțit Capra când și-a dat seama că Lupul a mâncat iezișorii?, Dar Scufița Roșie când a fost salvată de Vânător? Cum s-a simțit cocoșul când i-a fost luată punguța cu doi bani?). Pentru a denumi aceste emoții, pentru a le mima, sunt binevenite dramatizările unor astfel de povești sau jocuri de rol, punând accent pe trăirile personajelor, fie ele animale.
„Călătoria cu surprize” este un joc senzorial este foarte amuzant şi plăcut pentru copii. Pot fi folosite teme diverse: o călătorie în junglă în care vă întâlniţi cu tot felul de animale, o călătorie subacvatică, schimbările vremii sau realizarea unei prăjituri. Spatele copilului va deveni locul unde se petrec toate aceste “călatorii”. De exemplu, pe spatele lui pot trece elefanţi, şerpi, broscuţe, iepuraşi, antilope si tigrii fioroşi. Sau poate simţi apa şi valurile cum îl ating, peştişori şi steluţe de mare. La fel, poate să picure, apoi să plouă torenţial, cu fulgere si tunete, pentru ca la final să apară soarele şi curcubeul. După aceea, îi puteţi propune copilului să vă facă el masaj și veți folosi una dintre teme sau poate iniția o călătorie nouă dacă doreşte. In acest mod, copilul învaţă să îşi dozeze energia şi felul în care atinge, poate diferenţia tipurile de atingeri, întelege când apasă prea tare şi îi poate provoca durere celuilalt, îşi dezvoltă imaginaţia.
În concluzie, subliniez că, pentru ca un copil să fie capabil să înveţe bine la orice vârstă, el trebuie să aibă dezvoltate competențe emoţionale care ar contribui la maturizarea unui comportament social adecvat vârstei. Cu cât el este mai stabil din punct de vedere emoţional, cu atât este mai capabil să înveţe.
Bibliografie
ŞTEFAN, C. A., KALLAY, E. Dezvoltarea competenţelor emoţionale şi sociale la preşcolar-Ghid practic pentru educatori. Cluj Napoca: Editura ASCR,2010.