Problematica formării reprezentărilor la elevi este prezentă la nivel global. Politicile educaționale sunt actualizate în mod continuu, în istoria umanității fiind fără precedent felul deficitar în care elevii înțeleg informațiile și dificultatea cu care le transferă în alte contexte de învățare. În sistemul de învățământ din România, în încercarea de ameliora această problemă, au fost adoptate o serie de documente strategice, în care principalele repere de acțiune vizează promovarea mediilor eficiente de învățare și orientarea activităților didactice către dezvoltarea cognitivă a elevilor.
Regăsim aceeași optică și în literatura de specialitate. Teoreticienii români din domeniile didacticii și psihologiei susțin că proiectarea unor demersuri didactice în care elevii sunt receptori pasivi de informații are ca efect înțelegerea limitată a conținuturilor învățării. Informațiile trebuie să fie relevante și în legătură strânsă cu experiențele anterioare de învățare ale elevilor. Aceasta implică exemple concrete și activități practice în care elevii sunt încurajați să observe caracteristicile obiectelor și fenomenelor, să clasifice aceste caracteristici, să le analizeze cantitativ și calitativ, să generalizeze și să extindă aceste caracteristici asupra unei categorii cuprinzătoare și să regândească ansamblul.
Cunoașterea de către profesor a reprezentărilor inițiale ale elevilor este importantă în învățarea cunoștințelor, întrucât acestea pot influența înțelegerea informațiilor noi. În acest sens, profesorii trebuie să investigheze ceea ce elevii cunosc din experiențele anterioare de învățare și să ofere oportunități de construire a reprezentărilor corecte, bazate pe informații științifice. Utilizarea unei anumite tehnici de investigare depinde de scopul lecției și de atributele clasei de elevi. În lecțiile de științe, elevii își reprezintă ideile fie prin intermediul cuvintelor, fie al desenelor (de exemplu la întrebarea „Care este forma unei frunze de stejar?”, cei mai mulți dintre elevi optează pentru desen decât pentru descriere, în timp ce la întrebarea „Ce înțelegeți prin mediu natural de viață/… prin fotosinteză?”, elevii optează pentru formularea de răspunsuri scrise).
Printre strategiile utilizate frecvent de profesori în lecțiile de științe sunt menționate: expunerea clară și coerentă a informațiilor; implicarea elevilor în activități bazate pe tehnici de evocare, pe organizarea grafică a informațiilor, pe reflecție și în activități bazate pe metodologii de învățare prin cooperare, pe investigație, pe dezbateri, pe argumentare, pe jocuri; utilizarea exemplelor concrete și a reprezentărilor vizuale (diagrame, grafice, modele); utilizarea mai multor tipuri de metafore. Exemplificăm:
- utilizarea metaforei orientaționale, care structurează înțelegerea conceptelor abstracte în termeni de experiențe fizice „Energia este sustenabilă” – energia este necesară pentru efectuarea unei sarcini, dar nu mai există în aceeași formă după efectuarea sarcinii);
- utilizarea metaforei structurale, care mapează un domeniu conceptul ontologic altui domeniu (de exemplu, „Sistemul Solar este ca o familie”);
- utilizarea enunțului metaforic (de exemplu, „Ploaia este ca o binecuvântare.”)
Printre cele mai utilizate tehnici se află dezbaterea, argumentarea, scrierea reflexivă, jocurile didactice, conceperea rețelelor semantice. Prin intermediul acestora, profesorii identifică și analizează concepțiile eronate și le corectează în cadrul activităților de învățare. Studiile arată că în domeniul științelor naturii, cele mai frecvente concepții eronate ale elevilor se referă la ciclurile de viață ale organismelor, la cauzele și efectele fenomenelor naturale, la structura și proprietățile materiei ș.a.
Ca practician, consider că depășirea concepțiilor eronate este facilă, prin asigurarea unui mediu de învățare colaborativ, în care se pot realiza schimburi informaționale și prin integrarea tehnologiei în învățare.
Referințe
Dulamă, M.E. (2012). Științe și didactica științelor pentru învățământul primar și preșcolar. Presa Universitară Clujeană.
Neacșu, I. (2019). Neurodidactica învăţării şi psihologia cognitivă. Ipoteze. Conexiuni. Mecanisme. Polirom.
Singer, M. (2019). „Program de formare continuă a cadrelor didactice. Modulul II. Aplicarea noului Curriculum național pentru învățământul primar. Disciplinele Matematică și explorarea mediului și Matematică” (suport de curs livrat în cadrul proiectului: „Curriculum relevant, educație deschisă pentru toți”.