Procesul instructiv-educativ a cunoscut noi direcții și orientări pornind de la educația din perspectiva noilor tehnologii, iar învățământul tradițional este forțat spre a se reorienta și adapta în conformitate cu cerințele economico-sociale actuale. Mereu calculatorul a reprezentat un „partener” de joc și un bun „educator” (Tobolcea, 2001). Toate interațiunile cu acesta și intervențiile prin intermediul lui în scopul educației își pun amprenta asupra dezoltării psiho-sociale ale copilului și asupra modelării personalității acestuia. Tocmai din acest motiv, tehnologia informației și comunicării devine un mijloc din ce în ce mai folosit în scop educational prin mijloacele de prezentare, stocare şi procesare a informaţiei.
În cadrul acestei lucrări, vom sublinia cât de importantă și valoroasă este folosirea TIC în procesul de învățare a copiiilor cu cerințe educaționale speciale (CES), deoarece de multe ori prin folosirea unei singure taste aceștia reușesc să indice o alegere, să-și exprime o dorință sau o necesitate. Pe măsură ce se dezvoltă capacităţile unui copil cu dificultăţi severe de învăţare, acesta va beneficia din ce în ce mai mult de modalităţile de folosire a unui sistem informaţional pentru a clarifica, experimenta sau dezvolta idei (Pentiuc, 2008).
Folosirea TIC poate fi considerată un mijloc de a raspunde anumitor cerințe prin care copiii explorează idei, dobândesc abilități, procesul de învățare devenind astfel din ce în ce mai individualizat și eficient (Tobolcea, 2009).
În cele ce urmează, vom evidenția câteva avantaje ale sistemului TIC în ceea ce privește copiii cu nevoi speciale.
A. Promovarea accesului fizic al persoanelor cu dizabilităţi
Acest aspect se referă la faptul că prin mijloace TIC o simplă mișcare poate fi transformată într-un răspuns la o sarcină, de învățare, poate exprima o solicitare a acestuia și poate contribui la o viață mai spre normalitate.
B. Creşterea motivaţiei în procesul învăţării
Prin caracterul său atractiv, TIC poate contribui la motivarea copilului și îi oferă acestuia posibilitatea de a pune în practică cunoștințele asimilate și ulterior poate ajunge chiar la formarea și consolidare unor deprinderi, abilități de lucru. Prin TIC se pot explora o serie de arii curriculare, chiar și cele care ar prezenta un interes mai scăzut, făcându-le mai atrăgătoare, mai interesante. Copilul explorează lumea într-un mod mult mai interesant decât folosind metodele tradiționale.
Prin implicarea nemijlocită a programelor informatice în acţiuni, se declanşează valenţe motivaţionale ce înlătură lipsa de interes, plictiseala copilului prin oferirea permanentă a noi modalităţi şi informaţii de lucru (Tobolcea, 2009).
C. Facilitarea colaborării şi lucrului în echipă
Multe programe TIC oferă elevilor posibilitatea de învățare și rezolvare de sarcini în perechi, în echipe. Astfel, se stimulează spiritul de echipă, se creează o atmosferă destinsă și distractivă.
D. Asumarea responsabilității privind învățarea şi evaluarea
Efectul direct asupra nivelului și ritmului de desfășurare a activității rezultă din caracterul său complex, de mijloc de învățare, care sub îndrumarea și supravegherea profesorului, poate fi folosit de elev în procesul didactic. La sfârșitul unei activități, un elev cunoaște cum şi când să folosească una sau mai multe taste pentru a realiza o sarcină de lucru, scurtând timpul aferent desfășurării acesteia (Reiz, 2009). Totodată, elevul poate folosi calculatorul ca mijloc de evaluare a propriei performanțe.
E. Planificarea şi organizarea ideilor
TIC poate fi folosit nu doar pentru a înregistra experiențe, ci și pentru a organiza idei și activități înainte de a le efectua. De exemplu, stabilirea unei liste de cumpărături, consultarea traseului pe hartă înainte de a începe o călătorie.
Predarea prin folosirea diferitelor programe se realizează folosind imagini audio-video, care prin atractivitatea lor ajută elevii să-şi formeze deprinderile de citire şi scriere, de vorbire corectă, fluentă şi ritmică.
F. Îmbunătăţirea calităţii însuşirii cunoştinţelor
Prin folosirea tehnologiei informaţiei, calitatea produsului final dintr-o schemă de lucru poate fi considerabil îmbunătățită. În şcoli mulţi elevi îşi scriu lucrările la computer, pentru a se concentra pe calitatea ideii şi nu pe abilitatea de a scrie literele (Laffey, 2003) . Pentru copiii cu dizabilităţi fizice această modalitate de lucru contribuie la realizarea cu succes a procesului de învăţare, la dezvoltarea stimei de sine.
G. Controlul eficient asupra mediului
Un aspect important în dezvoltarea abilităților decizionale și de rezolvare de probleme o reprezintă abilitatea de a exercita control asupra mediului. Elevii cu CES, cu dezabilități profunde și severe de învățare, conștientizează că prin folosirea unei taste reușesc să controleze o anumită secțiune, lucru care conduce la înțelegerea noțiunii de cauză-efect. Astfel că, el reușește prin asimilarea și înțelegerea acestei noțiuni să își dea seama că poate interveni sau modifica mediul în care trăiește (Tobolcea, 2009). Cel mai bun exemplu în acest caz este reprezentat de persoanele cu dezabilități motorii, care reușesc să folosească scaunul automat cu rotile prin apăsarea unor butoane.
În concluzie, folosirea elementelor TIC nu este un scop în sine, ci un mijloc prin care se satisfac anumite cerințe care duc la personalizarea, individualizarea și eficientizarea procesului de învățare. Noi ca și cadre didactice avem sarcina de a planifica în mod eficient și de a aplica în măsura posibilităților copilului cu dizabilități elementele TIC, pentru a încuraja progresul și accesul acestora la o viața cât mai aproape de independență.
Bibliografie
TOBOLCEA, I., PENTIUC, Ş. G., & DANUBIANU, M. (2009). Folosirea tehnologiei informaţiei şi comunicării în procesul de învăţare a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale. Editura Universităţii, Suceava.
Danubianu M., Pentiuc St.Gh., Schipor O., Nestor M., Ungurean I., Schipor D.M.,(2009), TERAPERS – Intelligent Solution for Personalized Therapy of Speech Disorders, International Journal on Advances in Life Science, p.26-35
Laffey, J., Tupper, T., Musser, D., Wedman, J. (2003). A ComputerMediated Support System for Project-Based Learning. Educational Technology Research and Development, 46, 1, 73-86
O’Kelly, J. (2002). The Computer’s Role in Speech Therapy, Dept. Of Computer Science, Technical Report Series, National University of Ireland , Maynooth
Pentiuc St.Gh, Danubianu M, Schipor O, Tobolcea I, Zaharia M, (2008), Computers in the Treatment of Speech Disorder, in vol. Perspectives and Present in the Treatment of Speech Disorders, Al.I Cuza University Press, Iasi, p.215-234
Reiz B, Csató L Bayesian, (2009), Network Classifier for Medical Data Analysis, International Journal of Computers Communications & Control Vol. 4, p: 65-72
Tobolcea, I. (2001) Tehnici audio-vizuale moderne în terapia logonevrozei, Editura Spanda, Iaşi
Tobolcea I.,(2007), Terapers – Computers in the Treatment of Personalised Speech Disorders, vol. Modern Reasearch in Psychology: Perspectives and Goals, Psihomedia, Sibiu, p.37-48.