În ultimele decenii, educația incluzivă a devenit o prioritate la nivel internațional, fiind fundamentată pe principii ale echității, respectului pentru diversitate și drepturilor universale ale copilului. Integrarea elevilor cu cerințe educaționale speciale (CES) în școala de masă nu este doar o opțiune, ci o necesitate etică și legală. În contextul învățământului primar, această misiune devine deosebit de relevantă, dat fiind faptul că primii ani de școală sunt determinanți în conturarea identității copilului, în formarea deprinderilor de învățare și a relațiilor sociale.
„Educația incluzivă nu este un privilegiu, ci un drept. Nu este despre a aduce copiii diferiți într-o clasă obișnuită, ci despre a schimba clasa astfel încât să fie potrivită pentru toți copiii.” – Mel Ainscow, expert internațional în educație incluzivă
Educația incluzivă se bazează pe concepția că toți copiii, indiferent de particularitățile lor fizice, cognitive sau emoționale, au dreptul la o educație de calitate în cadrul școlii de masă. Conceptul de „cerințe educaționale speciale” desemnează un spectru larg de dificultăți care pot afecta procesul de învățare: tulburări de învățare (dislexie, disgrafie, discalculie), tulburări de spectru autist, ADHD, deficiențe senzoriale, motorii sau dizabilități intelectuale.
Conform modelului bio-psiho-social promovat de OMS (Organizația Mondială a Sănătății), dificultățile nu sunt doar individuale, ci rezultă și din interacțiunea cu mediul. Prin urmare, școala trebuie să se adapteze copilului, nu invers.
România a făcut pași importanți în direcția educației incluzive, adoptând acte normative în concordanță cu standardele internaționale:
- Legea educației naționale nr. 1/2011
- Ordinul nr. 6134/2016 privind cadrul de organizare a serviciilor de sprijin pentru copiii cu CES
- Convenția ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități (ratificată de România în 2010)
Acestea garantează dreptul la educație în școala de masă, interzic discriminarea și impun dezvoltarea unor planuri educaționale personalizate (PEP).
Provocări ale integrării elevilor cu CES
Deși cadrul legal este favorabil, implementarea practică se confruntă cu multiple dificultăți:
- Resurse umane insuficient pregătite: mulți profesori nu au formare în educație specială.
- Lipsa profesorilor de sprijin în numeroase unități școlare.
- Materiale didactice inadecvate sau lipsa adaptărilor.
- Clase aglomerate, în care este dificil de oferit atenție individualizată.
- Prejudecăți și discriminare din partea elevilor sau a părinților acestora.
- Colaborare deficitară cu familia sau lipsa implicării acesteia în procesul educațional.
Strategii de facilitare a integrării în ciclul primar
Pentru ca integrarea să fie autentică și eficientă, sunt necesare strategii multidimensionale:
a. Adaptări curriculare și metodologice
• Crearea de PEP-uri (Planuri Educaționale Personalizate)
• Utilizarea metodei învățării diferențiate
• Învățare prin joc, storytelling, metode multisenzoriale
b. Suport educațional specializat
• Prezența consilierilor școlari, a profesorilor itineranți și de sprijin
• Implicarea terapeuților, logopezilor, psihologilor
c. Climat școlar incluziv
• Promovarea empatiei, colaborării și acceptării diferențelor
• Prevenirea bullying-ului prin activități educative și tematice
d. Parteneriat educațional
• Colaborare activă cu părinții
• Implicarea comunității (ONG-uri, centre de sprijin, biserici etc.)
Rolul profesorului în procesul incluziunii
Profesorul din învățământul primar este vectorul principal al incluziunii. Pe lângă competențele didactice, el trebuie să dețină:
- Competențe de comunicare empatică
- Capacitatea de adaptare a metodelor de predare
- Spirit de echipă și colaborare interdisciplinară
- Dorința de formare continuă în domeniul educației speciale
Prin atitudinea sa, cadrul didactic poate modela percepțiile elevilor față de colegii cu CES, promovând o cultură a respectului și solidarității.
Exemple de bune practici
1. „Colțul liniștit” / Zona de autoreglare emoțională
Descriere: Un spațiu amenajat în clasă cu perne, cărți de colorat, jucării senzoriale sau materiale antistres, unde elevii (cu sau fără CES) pot merge atunci când sunt copleșiți emoțional sau suprastimulați.
Scop: Gestionarea anxietății și autoreglarea comportamentului.
Rezultat: Crește capacitatea de concentrare și scade incidența comportamentelor perturbatoare.
2. „Perechi de sprijin” sau „Buddy system”
Descriere: Fiecare elev cu CES este asociat cu un coleg care îl ajută în activități, îl sprijină social și îl încurajează.
Scop: Promovarea incluziunii sociale și cooperării.
Rezultat: Crește empatia în rândul elevilor tipici și contribuie la integrarea socială a copilului cu CES.
3. Jurnalul emoțiilor
Descriere: În fiecare dimineață, elevii completează un scurt „jurnal” cu starea lor emoțională folosind pictograme sau cuvinte.
Scop: Înțelegerea emoțiilor proprii și dezvoltarea vocabularului emoțional.
Rezultat: Îmbunătățește comunicarea profesor-elev și previne crizele emoționale.
4. Scaunul pozitiv / Cutia cu complimente
Descriere: La sfârșitul săptămânii, un elev este invitat pe „scaunul pozitiv” și ceilalți colegi îi spun lucruri frumoase despre el.
Scop: Întărirea stimei de sine, în special pentru elevii marginalizați sau anxioși.
Rezultat: Îmbunătățirea relațiilor de grup și a integrării sociale.
5. Fișe diferențiate și sarcini adaptate
Descriere: În cadrul aceleiași lecții, elevii primesc fișe de lucru adaptate nivelului lor (în ceea ce privește volumul, complexitatea sau prezentarea vizuală).
Scop: Oferirea de acces egal la conținut, indiferent de dificultățile de învățare.
Rezultat: Elevii cu CES sunt implicați activ și își dezvoltă încrederea în sine.
6. Portofoliul educațional personalizat
Descriere: Elevii cu CES au un portofoliu în care se monitorizează progresul lor, obiectivele individuale, activitățile și evaluările adaptate.
Scop: Personalizarea învățării și urmărirea evoluției reale, nu comparate cu standardul general.
Rezultat: Evaluare centrată pe progres, nu pe lipsuri.
7. Utilizarea tehnologiei asistive
Descriere: Folosirea tabletelor, aplicațiilor educaționale sau dispozitivelor speciale (ex: software text-to-speech) pentru sprijinirea elevilor cu dificultăți de scris, citit sau atenție.
Scop: Reducerea barierelor de acces la conținut.
Rezultat: Crește autonomia și implicarea în sarcinile școlare.
8. Proiecte tematice colaborative
Descriere: Clasele lucrează pe grupe mixte (elevi cu și fără CES) în proiecte comune: machete, colaje, experimente, teatru.
Scop: Cooperare, comunicare și dezvoltarea spiritului de echipă.
Rezultat: Elevii se acceptă reciproc și învață să colaboreze dincolo de diferențe.
9. Activități de educație emoțională și socială (SEL)
Descriere: Ore sau module dedicate emoțiilor, comunicării non-violente, empatiei și gestionării conflictelor.
Scop: Prevenirea bullyingului și încurajarea incluziunii.
Rezultat: Climat școlar sigur și pozitiv pentru toți elevii.
Concluzii
Integrarea elevilor cu CES în învățământul primar este un proces esențial pentru o educație echitabilă și democratică. Deși presupune provocări semnificative, rezultatele unei incluziuni autentice sunt benefice nu doar pentru elevii cu CES, ci pentru întreaga comunitate școlară. Profesorii, prin formare și atitudine, au puterea de a transforma școala într-un spațiu în care fiecare copil se simte valorizat, sprijinit și acceptat.
Bibliografie
• Vlăsceanu, L. (coord.) (2020). Educația incluzivă în România: Provocări și oportunități. Editura Polirom
• Jigău, M. (2008). Integrarea școlară a copiilor cu cerințe educative speciale. Editura Alpha MDN