Motivația pentru învățare. Exemplu de cercetare pedagogică

1. Motivarea alegerii temei şi formularea problemei de cercetare. Pentru a fi motivaţi să înveţe, elevii trebuie implicaţi şi angajaţi în desfăşurarea lecţiilor în clasă. Elevii nu vor fi motivaţi dacă se află într-o poziţie de aşteptare pasivă (spectatori) în clasă. Este necesar să fie participanţi activi în timpul învăţării. Cu cât mai activi sunt elevii cu atât mai motivaţi vor fi să înveţe, şi vor obţine rezultate mai bune. Când elevii nu sunt angajaţi în instruirea în clasă, ei se plictisesc şi atunci când se plictisesc se gândesc la altceva şi se comportă ca atare.

Problema cercetării constă în studiul ce-şi propune să urmărească modificările comportamentale, cognitive şi psihomotorii ale elevilor în cazul utilizării unor metode diferenţiate de predare pentru maximum de învăţare individuală.

2.  Stabilirea ipotezei de lucru şi obiectivele cercetării
Pentru stabilirea ipotezei de cercetare am pornit de la următoarele întrebări׃
– Cum învaţă elevii?
– Care sunt obiectivele lor de învăţare?
– Ce trebuie să le oferim pentru a-i ajuta să înveţe?
În realizarea procesului de cercetarea am pornit de la următoarea ipoteză׃: “ Utilizarea strategiilor de predare care să corespundă stilurilor individuale de învăţare – permit creşterea randamentului şcolar?”

Obiectivele cercetării

1. Identificarea stilurilor de învăţare ale elevilor
2. Îndrumarea elevilor pentru a înţelege modul în care învaţă şi oferirea oportunităţilor de a învăţa într-un mod care-i ajută să înveţe cel mai bine.
3. Introducerea strategiilor de predare care să corespundă stilurilor individuale de de învăţare, astfel încât elevii să-şi  formeze un sistem de capacităţi de muncă şcolară ca de exemplu׃

  •  capacitatea de a trece rapid, în lecţie, de la o activitate la alta;
  •  scurtarea perioadei de acomodare cu o activitate nouă;
  •   însuşirea deprinderii de studiu individual, deprinderea de a lucra în grup, de a colabora la nivelul grupului şi de  a-şi asuma răspunderi;
  •  formarea deprinderii de a întocmi scheme, rezumate, conspecte, referate şi de a le susţine în faţa clasei;
  • formarea deprinderii de a expune un conţinut de idei în mod ordonat, sistematic, clar şi coerent, după un plan logic;
  •  formarea deprinderii de a urmări argumentarea unui coleg, de a participa competent la discuţie;
  •  formarea deprinderii de autoevaluare a muncii şi de control reciproc, de a aprecia corect timpul necesar efectuării unei lucrări.

Realizarea acestor obiective este condiţionată de îndeplinirea concomitentă a trei condiţii׃

  •  trecerea activităţilor didactice din responsabilitatea profesorului pe seama elevilor, pentru care lecţia trebuie să devină o activitate proprie, dar coordonată de profesor.
  •  acordarea priorităţii sarcinilor formative în raport cu cele informative, fără a afecta volumul de noţiuni şi cunoştinţe transmise elevilor.
  •  instaurarea între profesor şi elevi a unor relaţii de cooperare, bazate pe comunicare reală, pe încredere reciprocă, pe participarea efectivă a elevilor la descoperire, aplicarea cunoştinţelor şi rolul lor.

3. Organizarea cercetării
Tipul cercetării׃ aplicativ – ameliorativă
Perioada de cercetare׃ anul şcolar 2014-2015
Locul de desfăşurare a cercetării ׃ Liceul Tehnologic Meserii şi Servicii Buzău
Disciplina de învăţământ vizată׃ Procese şi utilaje în industria alimentară.

Am folosit în cercetare clasa aIX-a E domeniul industrie alimentară.

Se ştie că nu se poate interveni în modificarea inteligenţei elevilor, dar aceştia pot fi motivaţi să înveţe, să-şi însuşească minimul de cunoştinţe necesar la practicarea unei meserii. Pentru aceasta se impune proiectarea unor lecţii cu ajutorul cărora să se deplaseze accentul de la activitatea de predare-ascultare la munca efectivă a elevilor, de a învăţa elementele esenţiale ale lecţiei, sub îndrumarea competentă a profesorului.

Ca orice cercetare complexă presupune folosirea unui complex de metode de investigare.

Metode de cercetare folosite׃
1. metoda de bază a fost cea experimentală cu anumite particularităţi. Fiind vorba de un experiment integrat în procesul de învăţământ, el a fost transformat treptat într-o activitate caracterizată prin naturaleţe şi obişnuit. Cercetarea a avut caracterul unui experiment de instruire care se va desfăşura ca o activitate formativă cu elevii din şcoala de arte şi meserii
2. metoda chestionarului  vizând stabilirea stilurilor de învăţare a elevilor, pentru a afla  modul de interacţine la nivelul grupurilor de lucru.
3. metoda observării a fost utilizată pentru cunoaşterea diferitelor aspecte ale activităţii elevilor la lecţii, pentru luarea unor decizii privind desfăşurarea ulterioară a experimentului, în funcţie de constatările făcute. Aceasta a vizat acţiunea mecanismelor învăţării, procesul dezvoltării motivaţiei, gradul de asimilare a unor modele, norme, valori, în conformitate cu programele şcolare. Observarea mi-a servit ca punct de plecare pentru experiment, confirmarea ipotezei şi ca o concluzie.
4. studiul documentelor şcolare şi a produselor activităţii elevilor s-a referit la cercetarea cataloagelor, programei, manualului, la studierea frecventă a situaţiei fiecărui elev, a portofoliului acestuia, a lucrărilor efectuate. Datele obţinute prin cercetarea documentelor şcolare mi-au permis să fac aprecieri asupra evoluţiei elevilor, cercetarea neajunsurilor şi emiterea de noi ipoteze de lucru.
5. metoda testelor vizând evaluarea formativă şi sumativă a progresului înregistrat de către elevi.
6. metode de măsurare a rezultatelor cercetării, de prelucrare şi interpretare a datelor (numărarea, întocmirea tabelelor de rezultate şi consemnarea datelor în foile de observaţie după administrarea probelor şi înregistrarea performanţelor, tabele analitice, tabele sintetice, reprezentări grafice)

Stabilirea eşantioanelor de subiecţi cuprinşi în cercetare
Aşa cum am menţionat anterior cercetarea se realizează cu clasa aIX-a E.- domeniul industrie alimentară, ce va îndeplini succesiv funcţia de eşantion experimental, respectiv de control. Se vor urmări rezultatele elevilor înainte şi pe parcursul administrarii factorului experimental.

Caracterizarea subiecţilor
Clasa aIX-a E la începutul anului şcolar 2014-2015 este formată din 20 de elevi (9 băieţi şi 11 fete) având vârste cuprinse între 15-16 ani.
Din punct de vedere al provenienţei socioprofesionale, marea majoritate provin din familii de muncitori, şomeri, casnice, liber profesionoşti. Ca mediu de provenienţă, colectivul este  format din 3 elevi din mediul urban (Buzău) şi 17 elevi din mediul rural.
Pentru o mai bună cunoaştere a colectivului de elevi, s-a avut în vedere dimensiunea socială şi dimensiunea psihologică. Relaţiile elevului cu grupul social căreia îi aparţine (clasa de elevi) au o importanţă deosebită asupra evoluţiei personalităţii sale, cât şi asupra randamentului învăţării.

4. Etapele cercetării

4.1. Faza prealabilă a intervenţiei factorului experimental
La începutul anului şcolar, deprinderile de muncă ale elevilor nu sunt în concordanţă cu un învăţământ diferenţiat şi individualizat. Cauza se găseşte în predominarea lecţiilor de predare-ascultare în clasele V-VIII. Acestor particularităţi vine să li se adauge instabilitatea şi emotivitatea specifice vârstei, voinţa slabă, ceea ce împiedică şi mai mult formarea unor deprinderi constante de muncă. Totuşi, la începutul perioadei, încă nu-i nimic cristalizat şi activismul, dinamismul specific copiilor poate fi lesne orientat în bine. Elevii sunt acum foarte receptivi şi dacă li se impune un program ferm şi clar de muncă ei îl respectă cu condiţia ca în clasă ei să participe la procesul de învăţare, să nu fie reduşi la starea de spectatori.
În prima oră de curs a fost aplicat testul de sondaj iniţial (predictiv), conceput şi administrat în scopul diagnosticării nivelului de cunoştinţe al elevilor privind noţiunile tehnologice specifice industrei alimentare, noţiuni studiate în cadrul disciplinei “ Educaţie tehnologică” .
Testul predictiv a fost conceput sub formă de 10 itemi din care 3 itemi cu alegere multiplă, 5 itemi cu alegere duală şi 2 itemi cu răspuns scurt.
Am constatat că media generală a fost ׃ M = 111/20 = 5,5 iar Modulul (dominanţă) m= 5. Fenomenul era oarecum de aşteptat, ţinănd cont că eşantionul de elevi au avut rezultate destul de slabe  în clasele V-VIII.

4.2. Faza experimentării modelului instrucţional şi a înregistrării rezultatelor.
Primul obiectiv al etapei de cercetare a fost identificarea stilurilor de învăţare ale elevilor. Pentru aceasta am aplicat, în timpul orei de dirigenţie, “Chestionarul referitor la stilurile de învăţare”.
Elevilor li s-a adus cunoştinţă rezultatul final al testului şi le-am prezentat materialele care cuprindeau indicaţii pentru ai ajuta să-şi dezvolte propriul stil de învăţare şi alte stiluri noi. Acest lucru mi-a folosit la stabilirea obiectivelor lecţiilor, folosind în acest fel cel mai bine punctele lor forte şi dezvoltând punctele slabe.
Materialul a fost parcurs în clasă sub îndrumarea profesorului, elevii au fost încurajaţi să parcurgă materialul şi acasă, fiind păstrat de fiecare dintre ei în mapa individuală numită  “Mapa elevului”  pentru a fi consultat ori de câte ori va fi nevoie
Unul dintre obiectivele importante ale cercetării a fost organizarea unor lecţii în care să folosesc strategiile de predare care să corespundă stilurilor individuale de învăţare.
În desfăşurarea lecţiilor, pentru învăţarea centrată pe elev, la disciplina “Procese şi utilaje în industria alimentară” am urmărit următoarele elemente principale׃
1. Prezentarea şi conştientizarea de către elevi a obiectivelor învăţării pentru ca elevul să fie mai motivat şi să colaboreze mai bine cu mine ca profesor
2.  Predarea informaţiilor
În predarea lecţiilor am folosit o varitate de strategii care să antreneze elevii în actul învăţării şi care să corspundă nevoilor individuale de învăţare.
3. Invăţarea prin cooperare
Utilizarea lucrului în grup este o strategie foarte des folosită care încurajează învăţarea între colegi. La unele lecţii grupurile au fost formate din elevi cu acelaşi tip de învăţare, iar la altele din elevi cu tipuri diferite de învăţare.
4. Aplicarea unor teste formative elevilor, fişe de lucru, fişe de autoevaluare la care elevii lucrau în grup sau individual. Aceste fişe se aplicau după fiecare secvenţă de învăţare pentru a aprecia câţi elevi au înţeles şi au realizat învăţarea. În cadrul fişelor de lucru am stabilit sarcinile de lucru în mod structurat pentru a oferi un feed-back structurat.
Având în vedere că׃ “Adesea, în calea celor care vor să înveţe stă autoritatea celor care predau” (Cicero), în practica învăţării diferenţiate, am aplicat următoarele principii׃
1. Practicarea conversaţiei pozitive
– in clasa de elevi m-am străduit să port numai conversaţii pozitive (conversaţiile negative creează tensiune şi stres).
– am identificat şi repetat mereu calităţile celor care reuşesc în învăţare
– am enumerat numai lucrurile bune şi foloasele pe care le aduc activităţile de învăţare
– m-am străduit să creez entuziasm în clasă şi în sufletul fiecărui elev înainte de a trece la activitatea de învăţare
– am folosit umorul, am presărat activitatea de învăţare cu întâmplări şi curiozităţi care creează o atmosferă destinsă şi propice efortului
2. Respectarea regulilor
– am convins elevii că în activitatea de învăţare, ca în orice activitate umană, trebuie să se respecte un sistem de reguli pentru a reuşi
– am provocat colaborarea elevului în întocmirea regulilor pentru învăţare optimă, explicându-I în mod repetat, importanţa respectării acestora
– am stabilit reguli despre cum trebuie să înveţe
3. Formarea atitudini de invingător
– am convins elevul că în el se află capacităţi şi valori pe care trebuie să le descopere el singur sau împreună cu mine şi   l-am ajutat să se dezvolte
– am sădit elevului o mentalitate de învingător în viaţă, conştientizându-l de orice mic succes pe care l-a făcut şi aplaudându-i reuşita.
– i-am cultivat credinţa că toată reuşita depinde de voinţa sa de a depune efort şi de a-şi învinge gândurile şi tentaţiile negative.

4. Stimularea interesului şi a motivaţiei pentru învăţare
– am prezentat beneficiile imediate şi de perspectivă pentru a motiva pe elevi în învăţare, folosind exemplele sugestive pentru a explica roadele învăţării.
– am descoperit plăcerile, pasiunile sau achiziţiile speciale ale elevilor şi le-am folosit în favoarea şcolii
– am atribuit fiecărui elev o responsabilitate în cadrul grupului şi am controlat modul de îndeplinire. L-am lăudat pentru reuşita responsabilităţilor sale, abţinându-mă să-i demonstrez că este neştiutor, nepriceput, incapabil.
– am folosit liderii pentru a stimula grupul în sarcini de învăţare.
5. Activarea inteligenţei specifice
– m-am străduit să folosesc în învăţare inteligenţa specifică fiecărui elev
6. Implicarea elevilor în procesul de predare şi dezvoltarea spiritului de iniţiativă.
– am stimulat elevii să-mi pună întrebări asupra noţiunilor noi predate şi pe care nu le-au înţeles suficient
– i-am încurajat să-şi pună întrebări şi să dea răspunsuri unii altora referitoare la unele conţinuturi ale învăţării.
– am încurajat elevii să aducă completări la cele predate, cu informaţii din surse diferite׃ familie, cărţi, Internet, reviste, pliante.
7. asigurarea funcţionalităţii învăţării
– am învăţat elevii să raporteze şi să aplice cele învăţate în viaţa cotidiană
– am formulat teme pentru acasă inteligente, creative, ingenioase şi chiar recreative
8. Cunoaşterea priorităţilor
– am selectat şi acordat atenţie priorităţilor
– l-am deprins pe elev să acorede întâi atenţie faptelor esenţiale ale învăţării şi apoi să lucreze pentru amănunte

Pe toată perioada aplicării factorului experimental la sfârşitul fiecărei unităţi de competenţă am aplicat teste de evaluare notele fiind trecute în catalog.

4.3. Faza comparării rezultatelor

Scopul principal al administrării factorului experimental la clasa aIX-a E a fost creşterea eficienţei instruirii şi a randamentului şcolar. Pentru verificarea reuşitei acestui demers didactic am compara rezultatele elevilor la testul T1, dat în prima parte a perioadei experimentale cu rezultatele elevilor la testul final Ts.
Analizând rezultatele se pot constata următoarele׃

  •  Pe de o parte, deplasarea frecvenţei mediilor corespunzătoare mediocrităţii spre zona rezultatelor bune, chiar foarte bune la învăţătură;
  •  Pe de altă parte, anularea frecvenţei mediilor aflate sub valoarea minimă acceptabilă şi apariţia celor corespunzătoare zonei apropiate nivelului maxim

Această clasă era formată din mai mulţi elevi slabi. Rezultatele obţinute sunt o dovadă a eficienţei sistemului didactic baza pe o predare diferenţiată în funcţie de stilurile individuale de învăţare ale elevilor.
Lecţiile şi strategiile didactice experimentate asigură un progres continuu al elevilor în procesul de învăţare. Reducerea până la dispariţie a notelor sub limită , diminuându-se frecvenţa notei 5, precum şi creşterea notelor de 7, 8, 9 şi chiar 10 sunt dovezi care susţin concluzia de mai sus.
Lecţiile diferenţiate în funcţie de disponibilităţile elevilor creează momente în care aceştia pot fi mai bine cunoscuţi, pentru că sunt obligaţi să se manifeste cu ceva în clasă, pot fi îndrumaţi în raport cu nevoile lor reale şi concrete de învăţare şi pot fi astfel controlaţi şi apreciaţi mai obiectiv.

5. Concluziile cercetării experimentale

Obiectivele experimentului au fost în mare măsură realizate.
Utilizarea strategiilor diferenţiate  de predare în funcţie de stilurile de învăţare ale elevilor influenţează activitatea de însuşire a cunoştinţelor de către elevi, constatându-se o creştere a randamentului şcolar a acestora sub următoarele aspecte׃

  • Obţin rezultate deosebite elevii cu disponibilităţi de învăţare
  • S-a redus numărul de elevi rămaşi în urmă la învăţătură
  • Media elevilor la testele formative date pe parcursul modulului a crescut progresiv .
  •  Elevii îşi fixează mai bine cunoştinţele.

Observarea elevilor în timpul orelor, îndreptăţeşte consemnarea următoarelor aspecte în legătură cu activitatea acestora în timpul activităţii de predare – învăţare.

  •  Am constatat că aceştia sunt mai activi şi mai interesaţi cu cât lecţia are un conţinut informaţional  mai apropiat  de posibilitatea transpunerii şi utilizării lui în practică
  •  Premisa majoră a eficienţei învăţării o constituie înţelegerea de către elevi a scopului şi importanţei activităţii desfăşurate, poziţia elevilor fiind aceea de participanţi conştienţi la lecţie, pe fondul motivelor interne ale învăţării, al unor interese tot mai înalte pentru această activitate.
  • Din nevoia elevilor de a asimila rapid şi corect cunoştinţele noi s-a materializat deprinderea de autocontrol. Acest lucru a făcut să apară interesul pentru învăţătură, fireşte nu la toţi, nu permanent, dar s-a accentuat deprinderea de a răspunde fiecare personal de propria pregătire.
  • În procesul de evaluare am constatat că elevii şi-au însuşit repede şi cu uşurinţă modul de lucru cu testele de evaluare, cu fişele de lucru şi cele de autoevaluare preferându-le ca instrumente de verificare şi apreciere.
  •  Elevii şi-au însuşit deprinderea de lucru individual sau în echipă
  • Permanenţa exigenţelor de lucru individual se reflectă şi în calitatea lucrărilor  scrise în care se materializează deprinderile formate.
  •  Se observă îmbunătăţiri în elaborarea lucrărilor, în alcătuirea schemelor pe care le-au vizualizat, în utilizarea limbajului tehnic.

Am constatat că mai multe dificultăţi au întâmpinat elevii slabi, însă nu din cauză că nu ar fi înţeles metoda sau procedeul de lucru, ci fiindcă nu erau obişnuiţi cu efortul cerut, cu obligaţia de a îndeplini anumite sarcini într-o unitate de timp, de a folosi integral timpul acordat unei activităţi. Aceşti elevi în general, nu ştiu ce înseamnă disciplina muncii în învăţare. Faţă de ei nu trebuie să fim concesivi. Să-i obligăm să execute atât cât pot, la început, şi apoi din ce în ce mai bine sarcinile ce trebuie efectuate în timpul lecţiilor. Treptat, ei se obişnuiesc cu efortul, iar succesele obţinute le întreţin interesul şi plăcerea de a învăţa continuu.

Accesări: 61

Articole asemănătoare