Proiectarea demersului didactic începe cu sfârşitul acestuia, adică cu stabilirea/ identificarea competenţelor/ performanţelor finale ale elevilor instruiţi. De aceea trebuie să anticipezi natura şi nivelul modificărilor ce trebuie introduse în comportamentul elevilor pe plan cognitiv (a şti), afectiv (a simţi) şi psihomotor (a face).
Metodele activ-participative descriu un tip de „experienţă învăţare” care urmează a fi parcursă pentru a ajunge la competențele stabilite. Ele se definesc, în modul cel mai simplu, prin competenţele de atins.
1. Învăţarea prin descoperire
Învăţarea prin descoperire este o strategie complexă de predare învăţare care oferă elevilor posibilitatea de a dobândi cunoştinţe prin efort personal, independent. Fiind o metodă de factură euristică, constă în crearea condiţiilor de reactualizare a experienţelor şi capacităţilor individuale, în vederea rezolvării unor situaţii problemă. Învăţarea prin descoperire asigură o învăţare bazată pe problematizare, experimentare şi cercetare, pe experienţa directă şi concretă, creativă, susţinută cu efort personal.
Folosind metoda învăţării prin descoperire la TIC vei lansa o provocare spre căutări, explorări şi muncă individuală sau în echipă, prin documentare şi activităţi experimental aplicative, prin investigaţie ştiinţifică şi tehnică.
Exemplul 1
Descoperirea prin studiu comparativ a asemănărilor şi diferenţelor existente între site-urile a două firme de exercițiu(temă adresată unui grup de elevi). Activitatea se adresează elevilor din clasa a IX-a, la disciplina Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor.
Unitatea de învăţare: Pagini WEB
Competenţa specifică vizată:
1. Lucrul pe grupe pentru a culege informaţii.
2. Identificarea pe baza studiului comparativ a elementele caracteristice siturilor celor două colegii, prin stabilirea asemănărilor şi deosebirilor structurale şi de conţinut ale siturilor.
3. Utilizarea resurselor on-line pentru investigarea şi căutarea informaţiilor pentru o temă dată.
Conţinutul aferent: Structura, aspectul şi conţinutul unei site.
Strategia didactică aplicată:
Metode:învăţare prin descoperire, metoda colaborării
Mijloace didactice: calculator, resurse Internet, accesul on-line la siturile celor două firme de exercițiu.
Forme de organizare a activităţii: combinate – frontală şi în grupuri de elevi, dirijată de profesor
Scenariul didactic: Profesorul creează cadrul problematizant, prezintă elevilor adresele de Internet ale celor două situri, şi se trece la dezbaterea pe marginea elementelor care trebuie studiate: design, ergonomie, funcţionalitate, interactivitate, utilitate. Elevii explorează siturile, paginile componente, studiind comparativ elementele indicate.
2. Brainstorming
Asaltul de idei (brainstorming-ul) este o modalitate complexă de a crea în cadrul unui grup, în mod spontan, anumite idei, modele, soluţii necesare abordării (rezolvării) unor teme teoretice sau practice.
Asaltul de idei este o metodă care presupune generare de idei într-o situaţie de grup, bazată pe principiul suspendării judecăţii. Evaluarea este realizată de către profesor împreună cu elevii, în faza ulterioară emiterii tuturor ideilor şi, eventual în mai multe runde.
Aplicând la TIC metoda asaltului de idei vei constata că aceasta are un dublu aspect: este o metodă de studiu, de învăţare şi este o metodă de investigaţie ştiinţifică, de creativitate.
Exemplul 2
Crearea unei pagini web
Activitatea se adresează elevilor din clasa a IX-a, la disciplina Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor.
Unitatea de învăţare: Pagini WEB
Obiective vizate:
La sfârşitul unităţii de învăţare, elevul va fi capabil:
• să identifice elementele limbajului HTML şi a principalele lor atribute;
• să aplice elementele limbajul HTML pentru a crea pagini Web atractive.
Desfăşurare:
Pentru realizarea paginii, elevii clasei a IX-a au un schimb de idei pentru a creiona un plan de acţiune; îşi propun structurarea unui document HTML în care descriu F.E. prin imagini, obiective, activități, oferte etc.
Elevii se referă şi la faptul că pagina devine atractivă prin design; de aceea stabilesc să aplice efecte asupra textului, să insereze legături în document către punctele de interes ale activității firmei, să insereze imagini sugestive activităţilor cotidiene de la firmă, să introducă elemente multimedia (audio, video). O idee importantă dezvoltată în finalul schimbului de idei este includerea în pagină a unui formular prin intermediul căruia vizitatorii site-ului să poată solicita informaţii suplimentare .
În cadrul desfăşurării acestui asalt de idei se observă desigur următoarele etape:
• anunţarea temei, a importanţei şi a obiectivelor ei;
• emiterea de către participanţi a ideilor, formulelor, soluţiilor de abordare sau rezolvare a temei, fără nici o restricţie;
• încheierea şedinţei de asalt de idei, atunci când se consideră că s-au adunat date suficiente rezolvării problemei;
• evaluarea datelor şi stabilirea soluţiilor de rezolvare.
Condiţiile de realizare a unui brainstorming reuşit sunt:
• să se emită, să se accepte, să se inventarieze şi să se noteze cât mai multe idei (chiar dacă par vagi, confuze, îndepărtate de subiect), oral, în mod spontan, liber, în orice ordine, fără discuţii şi dezbateri prelungite;
• să încurajezi participanţii să construiască idei noi şi asociaţii pe baza ideilor celorlalţi; să preia idei emise de alţii şi să le dezvolte, ajusteze, asocieze, combine, în vederea generării de idei noi, adesea superioare primelor;
• să evite orice spirit critic, autocritic, evaluator sau autoevaluator şi să promoveze spiritul creator;
• să încurajezi emiterea de idei neconvenţionale şi originale şi manifestarea liberă a imaginaţiei.
• elevii să folosească pentru emiterea şi susţinerea ideilor argumentarea logică, demonstraţia, experimentele, modelarea, studiul de caz.
Metode complementare de evaluare la TIC
Teoria şi practica evaluării face diferenţiere între metodele tradiţionale de evaluare şi cele complementare.
Metodele tradiţionale de evaluare au căpătat această denumire datorită consacrării lor în timp ca fiind cele mai des utilizate. Din această categorie fac parte:
• probele orale
• probele scrise
• probele practice
Pornind de la această realitate obiectivă, strategiile moderne de evaluare caută să accentueze acea dimensiune a acţiunii evaluative care să ofere elevilor suficiente şi variate posibilităţi de a demonstra ceea ce ştiu şi ceea ce pot să facă (priceperi, deprinderi, abilităţi).
Acest lucru se poate realiza prin utilizarea metodelor complementare de evaluare. Principalele metode complementare de evaluare la TIC , al căror potenţial formativ susţine individualizarea actului educaţional prin sprijinul acordat elevului sunt:
• observarea sistemică a activităţii şi a comportamentului elevului;
• proiectul
• portofoliul
• autoevaluarea
Observarea sistemică a activităţii şi a comportamentului elevului furnizează informaţii importante asupra performanţelor elevilor, din perspectiva capacităţii lor de acţiune şi relaţionare, a competenţelor şi abilităţilor de care dispun aceştia. În mod practic există trei modalităţi de înregistrare a acestor informaţii:
• fişa de evaluare
• scala de clasificare şi
• lista de control / verificare
1. Proiectul
Proiectul este o metodă de evaluare complex. Uneori este greu de discriminat între rolul său de instrument de învăţare şi cel de evaluare. Este permisiv, stimulativ, motivant, analitic. Proiectul
începe în clasă, prin definirea şi înţelegerea sarcinilor de lucru, se continuă acasă pe parcursul a câtorva zile sau săptămâni, timp în care elevul te consultă. Proiectul se încheie tot în clasă prin
prezentarea în faţa colegilor a unui raport-sinteză a rezultatelor obţinute şi a produsului realizat.
Exemplul 3
Realizarea prezentării în Power Point a firmei de exercițiu
Activitatea se adresează elevilor din clasa a XI-a, la disciplina Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor.
Unitatea de învăţare: Utilizarea prezentărilor pentru informaţii
Obiective vizate:
La sfârşitul unităţii de învăţare, elevul va fi capabil:
– să își formeze deprinderi de lucru specifice temei de studiu;
– să își dezvolte gândirea logică, capacitatea de generalizare și problematizare;
– să creeze o prezentare atractivă și funcțională
Forme de organizare a activităţii instructive: se împart cursanţii pe grupe în funcţie de firmele de exerciţiu înfiinţate
Proiectarea didactică
Timp de lucru: trei ore
Descriere tematică:
1. se cere elevilor să realizeze prezentarea PPT pentru firma de exerciţiu înfiinţată;
2. se precizează faptul că fiecare grup trebuie să îşi desemneze un raportor;
3. după ce se va lucra pe grupe, se va face raportarea pentru a observa modul de realizare a activităţii.
4. reprezentantul desemnat de grup va prezenta rezultatele lucrului pe grupe;
5. fiecare grup va oferi feedback celorlalte grupuri.
Criterii de evaluare a prezentării:
1. Slide-uri concentrate (max. 15-16 slide-uri, conţinutul este util, incitant şi inovator), timpul alocat prezentării nu depăşeşte 5 minute
2. Înţelegerea prezentării
3. Folosirea maximă a vizualului şi auditivului
4. Imagini cu impact în prezentare, puternice
5. Modul de redactare (originalitate în alegerea prezentării, structurarea logică a conţinuturilor)
6. Expunere şi argumentare (limbaj de specialitate, capacitate de sinteză, de analiză, de argumentare, expresivitatea prezentării etc.)
7. Creativitate
8. Folosirea ideii de multimedia (orice element poate susţine ce se spune: imagini puternice, grafice, mişcare, contururi, titluri, marcaje, highlight-ere)
9. Date de contact
10. Atractivitate
TOTAL: 100 puncte
Proiectul are mai multe etape şi poate fi realizat individual sau în grup. Printre capacităţile elevilor posibil de evaluat prin intermediul acestei metode se urmărește:
• Adecvarea metodelor de lucru şi a instrumentarului ales la atingerea obiectivele propuse prin proiect;
• Folosirea corespunzătoare a echipamentelor de calcul;
• Oferirea unor soluţii corecte;
• Prezentarea proiectului.
2. Portofoliul
Portofoliul, ca metodă complementară de evaluare în practica şcolară curentă, se impune din ce în ce mai mult atenţiei şi interesului profesorilor. Portofoliul include rezultatele relevante obţinute prin celelalte metode şi tehnici de evaluare (probe orale, scrise, practice, observare sistemică a comportamentului elevului, proiectul, autoevaluarea), precum şi sarcini specifice disciplinei TIC.
Portofoliul este „cartea de vizită” a elevului, urmărindu-i progresul de la un semestru la altul, de la un an şcolar la altul.
Exemplul 4
Etape metodologice ale proiectării portofoliului:
Ce proiectez?
De ce am nevoie de un portofoliu?
Cum proiectez?
Voi negocia obiectivele de evaluare ale portofoliului cu elevii?
Care este durata şi ce funcţii va îndeplini?
Va fi realizat pe durata unui semestru, an şcolar sau pe o perioadă determinată (studierea unei unităţi de învăţare)?
Va avea un rol mixt: formativ sau sumativ?
Cine va beneficia de informaţiile obţinute?
Elevul, clasa, părinţii, colegii, directorul, inspectorii?
Care sunt concluziile rezultate în urma utilizării instrumentului?
Cum prezint aceste date?
Cum pot optimiza utilizarea acestui instrument?
Tema: Firma de exercițiu
Activitatea se adresează elevilor din clasa a XI-a, la disciplina Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor.
Unitatea de învăţare: Realizarea documentelor şi a prezentărilor folosind informaţii de pe Internet
Obiective vizate:
Elevul va fi capabil:
• Să descopere forme de proiectare, executare, utilizare şi evaluare a produselor;
• Să descopere modalităţi de cooperare în scopul realizării unui produs informatic;
Timp de lucru: cinci săptămâni
Descriere tematică:
Culegerea informaţiilor
Redactarea textului
Proiectarea şi realizarea unei prezentări PowerPoint, sau a unei pagini Web.
Formatarea la nivelul paginii, paragrafelor, caracterelor
Inserarea imaginilor
Proiectarea didactică
Abilităţi:
Documentarea;
Extragerea unor informaţii pentru îndeplinirea sarcinilor de lucru;
Aplicarea cunoştinţelor dobândite la TIC.
Instrumente de lucru:
Test de evaluare
Probe practice pe calculator;
Proiect
Atenţie!
Prin bogăţia de informaţii pe care o furnizează, sintetizând activitatea elevului de-a lungul timpului, portofoliul constituie parte integrantă a unei evaluări sumative.
3. Autoevaluarea
Autoevaluarea, prin informaţiile pe care le furnizează, are un rol esenţial în întregirea imaginii elevului din perspectiva judecăţii de valoare pe care o emite dascălul.
Elevii au nevoie să se autocunoască. Acest fapt are multiple implicaţii în plan motivaţional şi atitudinal, le va reda încrederea în sine şi îi va motiva pentru îmbunătăţirea performanţelor şcolare.
Grilele de autoevaluare permit elevilor să-şi determine în condiţii de autonomie, eficienţa activităţilor realizate.
Pentru autoevaluarea atitudinilor se pot utiliza chestionare cu răspunsuri deschise şi scări de clasificare.
Bibliografie:
dppd.wikispaces.com/file/view/DidacticaTic.pdf, Daniela VLĂDOIU, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Proiectul pentru Învăţământul Rural (2005) TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI Didactica tehnologiei informaţiei şi comunicării
cnlr.ro/~tucu/Suport_de_curs_INFORMATICA.pdf
www.elearning.ro/resurse/EduTIC2009_Raport.pdf