Societatea românească actuală este una total diferită față de cea de dinainte de 1989. Omul de astăzi se supune multiplelor provocări și are o mentalitate nouă, de aceea o instruire continuă este fenomenul generat odată cu aceste modificări. Omul nu poate deveni om decât prin educație, spune Kant, la modul imperativ deoarece conturarea aspectelor care-l definesc se realizează numai prin educație. Limbajul, rațiunea, sentimentele, morala, gustul pentru artă, toate se dezvoltă prin educație.
Din cele mai vechi timpuri omul a dovedit o uluitoare capacitate de a se adapta provocărilor, de a se perfecționa. I-a fost frig și a inventat focul. A fost în pericol și a inventat armele. A învățat să-și dezvolte rațiunea și a înțeles că mâine trebuie să trăiască mai bine decât azi. Cercetările din domeniul psihologiei au demonstrat științific capacitatea indivizilor de a învăța și de a se educa la orice vârstă. În societatea actuală, individul se mișcă mult mai repede, responsabilitățile sale sunt mult mai mari. Problematica lumii contemporane, provocările acesteia au dus la o dezvoltare agresivă a omului, dar și a lucrurilor pe care le deține. Valul schimbărilor și al noutăților au asaltat viața umanității și a fiecărei colectivități umane.
În societatea actuală, caracterizată prin mobilitate economică, politică, culturală, ordinea educațională vizează o nouă formulă, educația pentru toți. După anul 1990 apare o democratizare a școlii, dar și o egalizare a șanselor tuturor elevilor, un nou statut și roluri multiple ale cadrelor didactice. Preocupările intense ale specialiștilor din domeniul educației se concretizează acum în găsirea unor noi soluții pentru: dificultățile la învățătură, atitudini și comportamente problematice, clasele incluzive, absenteism, abandon școlar. Acestea sunt puternic influențate de schimbările profunde din domeniul științei, tehnicii, tehnologiei.
Astăzi, educația nu poate rămâne în afara evoluției tehnologiei: creșterea imensă a volumului informațiilor caracterizează și procesul instructiv-educativ. Construcția tehnică și științifică a calculatorului permite profesorului să stocheze, să prelucreze și să disemineze mult mai ușor și mai repede informațiile. Calculatorul permite simulări ale unor fenomene, propune utilizatorului variate trasee de gândire, determinând, în mod evident, asimilarea unei culturi informaționale. Calculatorul electronic, Internetul, clasele virtuale (învățarea distribuită în avans- Advanced Distributed Learning, prescurtat ADL) sunt tehnologii sincronizate cu noua educație, din ce în ce mai mult utilizate la ora de curs. Utilizarea principalelor mijloace multimedia (retroproiectorul, diaproiectorul, video-casetofonul, DVD-ul, camerele video, tec.) sporesc eficiența procesului instructiv-educativ prin gradul de participare activă a elevilor și a cadrelor didactice, precum și prin dezvoltarea curiozității științifice.
Profesorul contemporan are responsabilități din ce în ce mai mari, adecvate ritmului înalt al schimbărilor sociale. Deschiderea spre universalism, toleranță, înțelegere, pluralism, democrație, promovarea tehnologiilor moderne, antrenează noi responsabilități pentru profesori. Pregătirea profesorilor trebuie să cultive o perspectivă asupra predării care să transceadă utilitarismul şi să încurajeze spiritul interogativ şi interacţiunea. Calitatea pregătirii de care beneficiază profesorii, precum şi calitatea predării efective, depind în mare măsură de materialele didactice utilizate. Folosirea tehnicilor informaţionale pentru introducerea noilor cunoştinţe, pentru dezvoltarea unor abilităţi, pentru evaluarea performanţelor elevilor se dovedeşte a fi tot mai apreciată, atât pentru îmbunătăţirea manierei de predare, cât şi pentru dezvoltarea propriului nivel de cunoştinţe. Astfel, școala stă sub semnul inovației, cautând să identifice și să dezvolte structuri de învățare alternative, cu parcursuri multiple, adaptabile și eficiente în contexte formale, nonformale și informale, active pe durata întregii vieți sociale și profesionale.
Studierea limbii şi literaturii române în şcoala contemporană este un proces complex şi de durată. Eficiența unei lecții este dată, nu numai de vehicularea corectă și rapidă a unor informații de la profesor la elev și invers, ci și de modalitățile de însușire a unor cunoștințe, priceperi și deprinderi, astfel încât acestea să le fie utile elevilor și să le asigure eficiența în viața personală și profesională. Dacă înainte profesorul punea accentul pe capacitatea de a memora cunoștințe livrate sub forma unor comentarii literare, acum, manualele alternative au produs o schimbare de atitudine față de lucrul cu textul literar, prin diversificarea tipurilor de exerciții ce pot fi rezolvate individual sau în grup, cu sarcini de lucru având diferite grade de dificultate. Mai mult, programa include pe lângă studiul textului literar și textul nonliterar care care încurajează exprimarea opiniei, plăcerea de a citi, stimulează gândirea critică și încrederea în propriile abilități de comunicare. De exemplu, ca metodă didactică la ora de limba și literatura română, poate fi realizat blogul la clasele terminale, a 11 a sau a 12 a ca instrument de evaluare a unui conținut literar. Profesorul postează un fragment de text, iar prin intermediul comentariilor, elevii vor face o analiză, își vor exprima propriile păreri pornind de la fragmentul dat. Elevii vor fi încurajați să posteze comentarii, nu înainte de a revizui codul de conduită al clasei pe blog. Înaintea .textului de comentat, profesorul va posta și lista de obiective. Elevii se vor responsabiliza în ceea ce privește actul scrierii, corectitudinea gramaticală, ortografică, logica informațiilor, susținerea unei opinii, ținând cont că produsele minții lor vor fi văzute de alți colegi, de profesor, de părinți sau de elevii altor clase.
În concluzie, evoluția societății implică evoluția procesului de predare-învățare-evaluare, profesorul implicând activ elevul și creând o atmosferă pozitivă.