În zilele noastre, o problemă foarte importantă și dezbătută este cea privind calitatea procesului și sistemului de educație. În multe țări, de la an la an, politicienii încearcă să aducă modificări, în scopul de a îmbunătăți. Cu toate acestea, se întâmplă că, în loc să-l îmbunătățească, sistemul devine mai complicat și mai corupt. În unele țări se crede că este mai bine să se învețe totul pe de rost, dar în altele, părțile practice și opiniile studenților sunt mult mai importante. Prin urmare, acest eseu va discuta principalele diferențe și asemănări dintre sistemul de învățământ românesc și cel al Regatului Unit al Marii Britanii.
Deși România și Marea Britanie au sisteme de învățământ diferite pot fi găsite unele similarități. Vârsta necesară pentru a începe școala este similară; în România, vârsta necesara este de șase sau șapte ani, iar în Marea Britanie de șase ani. În ambele țări școlile primare și secundare sunt obligatorii. Mai mult decât atât, în România, ca și în Marea Britanie la vârsta de cincisprezece ani, elevii trebuie să treacă un examen, în scopul de a continua studiile, pregătindu-i pentru universitate. Vârsta necesară din România pentru a intra la universitate este exact la fel ca și cea din Marea Britanie, adică optsprezece ani sau peste.
Marea Britanie are aceiași trei ani de studiu în învățământul superior, la fel ca și România. În România, ca si în Marea Britanie, în învățământul superior, elevii au un număr de credite pe care trebuie să realizeze de-a lungul anului universitar și există, de asemenea, perioade de examene: unul în semestrul întâi și unul în semestrul al doilea. Ambele țări oferă studenților posibilitatea de a alege dintr-o varietate de cursuri. Unele dintre aceste cursuri sunt obligatorii și variază de la școală la școală în timp ce altele sunt opționale și fiecare elev își poate alege ce dorește.
Diferențele importante pot fi observate între aceste sisteme de învățământ alor celor doua țări. În Marea Britanie, se aplică o metodă interactivă și eficientă de predare, care nu se aplică în România, care încurajează elevii să se exprime în mod liber și de a participa la cursuri. Învățământul obligatoriu a acestor două țări este diferit. Învățământul obligatoriu românesc durează zece ani, iar in Marea Britanie unsprezece ani. Copiii încep școala la vârsta de șase sau șapte ani si urmează cursurile învățământului primar timp de opt ani. Ei trebuie să dea un examen la sfârșitul școlii primare numit examenul național, pe baza evaluărilor date pe parcursul ultimilor patru ani. In urma rezultatelor obținute, ei trec în învățământul gimnazial (liceu), care durează patru ani, dar primii doi ani sunt obligatorii. Cu toate acestea, studenții trebuie să absolve toți cei patru ani, pentru a aplica pentru învățământul superior.
La sfârșitul liceului, elevii trebuie să dea examenul de bacalaureat, acesta fiind compus dintr-un examen scris și unul oral. În comparație cu România, în cazul în care vârsta legală de școlarizare este de la șase până la optsprezece ani (în cazul în care doriți să urmați o facultate după terminarea liceului), în Marea Britanie este de la cinci la șaisprezece ani. Sistemul de învățământ din Marea Britanie este împărțit în patru etape principale și elevii sunt evaluați la sfârșitul fiecărei etape. La sfârșitul celei de a patra etape, elevii trebuie să obțină Certificatul învățământului secundar (GCSE), în scopul de a continua studiile în continuare. În cazul în care acestia decid să urmeze studii superioare trebuie să urmeze un curs suplimentar la finalul căruia trebuie să atingă un nivel A numite GCE (Certificatul Educației de Nivel Avansat). Din punct de vedere financiar, educația în Marea Britanie este mult mai scumpă decât cea din România. De exemplu, un an de universitate din Marea Britanie este de 3,075£ întrucât, în România este de numai 420 £.
Durata masterului este de doi ani în România în timp ce în Marea Britanie, este nevoie doar de un an. Mai mult decât atât, studenții din Marea Britanie sunt încurajați să urmeze în continuare studiile, deși este scump, dar guvernul sprijină elevii (de exemplu, studenții pot aplica pentru un împrumut). În schimb, în România există universități guvernamentale, în care elevii sunt admiși numai dacă trec examenul de admitere cu o nota mare. Fondurile guvernamentale sunt limitate si sunt acordate studenților in funcție de rezultatele lor.
În România, comparativ cu Marea Britanie, unde sistemul de notare este format din litere (de la A la G) sau din procente, notele sunt formate din numere și sunt de la unu la zece. Zece este echivalentul pentru A sau 100%. Mai mult decât atât, România și Marea Britanie diferă în ceea ce privește politica de corupție. Rata de corupție este foarte mare în România, chiar și în rândul instituțiilor de învățământ superior din cauza sistemului educațional corupt. Un număr considerabil de personal educațional acceptă mită, deoarece ei sunt nemulțumiți de salariile lor si condițiile de munca.
Pentru a rezuma, majoritatea asemănărilor și deosebirilor dintre sistemul de învățământ din România și Regatul Unit sunt cele referitoare la învățământul obligatoriu, sistemul de notare, calificarea, structura anului școlar, costul de a studia, corupția și cursurile în învățământul superior. Mulți români spun că sistemul educațional românesc este mai bun decât cele din alte țări, pentru că elevii învață mai multe lucruri la un nivel mai înalt.
Dar ce contează cel mai mult: cantitatea sau calitatea?
Este mai bine să aflați mai multe lucruri și să uitați totul în două zile sau este mai bine sa învățați lucruri utile legate de viața de zi cu zi și pentru totdeauna? Răspunsul acestor întrebări depinde de la persoană la persoană, și numai cei ce au studiat în ambele sisteme pot defini avantajele și dezavantajele acestor două sisteme de învățământ.