Învățarea centrată pe elev dă posibilitatea acestuia la o mai mare autonomie. Prin îndrumările sale, învățătorul responsabilizează elevul în propriul proces de formare. Învățătorul nu trebuie să mai dea „de-a gata” diversele informații în timp ce elevii să stea pasivi. Aceștia sunt îndrumați corespunzător astfel încât, utilizând posibilitățile de învățare oferite, să identifice noi metode de învățare, cerând ajutor doar atunci când întâmpină greutăți.
Cadrul didactic este acela care trebuie să îi încurajeze în asumarea responsabilității propriei învățări. Elevii trebuie să conștientizeze ceea ce au reușit, dar și problemele pe care le au de depășit. Prin feed-back, învățătorul își învață elevii ce înseamnă „munca bine făcută”. Aceștia trebuie să ia la cunoștință criteriile de evaluare, în cazul învățământului primar este vorba despre descriptorii de performanță, care informează elevii cu privire la condițiile pe care un produs sau proces trebuie să le îndeplinească. Pentru a fi considerat foarte bun, bun sau slab. Cunoașterea descriptorilor de performanță de către elevi este importantă pentru a ști unde trebuie să ajungă.
Învățătorul va prezenta descriptorii de performanță într-un mod foarte clar, astfel încât elevii să-i înțeleagă; să descrie activități în care elevii își dovedesc cunoștințele, priceperile, abilitățile, aptitudinile. La elaborarea acestora, este bine să participe și elevii. Acești descriptori oferă elevilor răspunsurile la două întrebări:
- Cum voi ști dacă activitatea a fost bine făcută?
- Cum voi ști dacă produsul obținut este bun?
În contextul învățării active/ prin cooperare devin esențiale aspecte precum:
- Încurajarea învățării prin cooperare, a interacțiunii;
- Implicarea activă a elevilor în procesul de învățare;
- Stabilirea unor scopuri clare pentru fiecare activitate de învățare;
- Monitorizarea progresului individual al elevilor;
- Orientare și sprijin acordat elevilor în realizarea sarcinilor de lucru și adaptarea instrucțiunilor de realizare la nevoile individuale sau de grup;
- Valorificarea situațiilor de învățare pe care le oferă viața și creșterea ponderii activității evaluative în situații autentice de viață.
Învățătorul trebuie să creeze condiții astfel încât, fiecare elev să fie tratat în mod diferențiat, în funcție de posibilitățile sale intelectuale. Acest lucru duce la dezvoltarea încrederii în propriile forțe, la conștientizarea propriului progres și devine mult mai motivat în activitatea de învățare.
Evaluarea formativă, prin caracterul ei permanent, nu acordă calificative, dar prin aprecierile verbale, mai ales pozitive, sprijină elevul în activitatea desfășurată. Elevul este condus, prin autoevaluare, să-și depisteze erorile de învățare, să le corecteze și să caute noi metode pentru a merge mai departe.
Învățarea prin colaborare este acea învățare care implică, în rezolvarea unor sarcini, grupuri mici de elevi, perechi de elevi care să lucreze împreună. Atunci când elevii colaborează, învățarea înregistrează aspecte pozitive:
- Capacitatea de reținere sporită;
- Elevii se concentrează mult mai bine și sunt mai disciplinați;
- Motivația pentru învățare crește precum și motivația pentru performanțe cât mai înalte;
- Crește încrederea în sine;
- Văd diversele situații și din punctul de vedere al colegului;
- Devin mai toleranți unii cu alții;
- Devin mai sociabili;
- Dezvoltă atitudini pozitive față de materiile studiate, față de școală, în general.
Pentru evaluarea activității desfășurate în grup, învățătorul urmărește activitatea respectivului grup pe tot parcursul orei. La finalul lecției, poate cere fiecărui grup să evalueze cât de eficient au colaborat membrii săi. Elevii sunt încurajați să enumere atât aspectele pozitive ale activității grupului, cât și cele care au nevoie de remedieri.
În vederea realizării unei evaluări individualizate eficiente într-o activitate în care elevii lucrează împreună, învățătorul utilizează metoda observării sistematice și lista de control – verificare. Învățătorul urmărește existența sau inexistența unor caracteristici comportamentale care au fost elaborate pe baza unor criterii de evaluare. Aceste rezultate ajută elevul în activitatea viitoare; corectând greșelile, conștientizează nereușitele și se implică activ în activitatea de corectare.
Activitatea de grup poate fi monitorizată de învățător prin diagrame unde pot fi consemnate dacă elevul a utilizat sau nu diferite informații. În urma completării unei astfel de diagrame, cadrul didactic observă care sunt acei elevi ce necesită ajutor în activitatea de învățare viitoare.
La sfârșitul lecției, învățătorul poate verifica conținutul însușit de către elevi printr-o evaluare curentă, care poate consta în: întrebări referitoare la conținutul studiat; rezolvare de probleme; elaborarea unui eseu; dezbaterea unei idei; completarea de către elevi a unei fișe de evaluare formativă ce conține 2-3 itemi (întrebări deschise).
Bibliografie
1. Manolescu, M – (2010), Teoria și metodologia evaluării, Editura Universală, București
2. Văcărețu, A. S., Ruoho, K, Pop, M – (2007), Evaluare în sprijinul învățării, Editura Didactică și Pedagogică, București