Am realizat la un moment dat, din experiența anilor de profesor de educație fizică, că datoria mea de dascăl al acestei discipline este în primul rând de a pregăti corpul, mintea și spiritul elevilor pentru sănătate și multitudinea de situații în care se vor afla în viață, și mai apoi reguli sportive.
Pasiunea pentru antrenarea copiilor în Judo, m-a făcut să înțeleg că elevii noștri au nevoie să acumuleze minime cunoștințe de autoapărare, nu neapărat prin tehnici sau tactici din sporturi de luptă sau din arte marțiale, ci pur și simplu: Școala căderii = UKEMI – în limba japoneză.
A ști să cazi în așa fel încât impactul cu solul să fie redus la maxim, corpul tău să atenueze șocul, trunchiul și capul să fie protejate de eventuala lovitura sau leziune în urma căderii, este de o importanță maximă, nu numai în practicarea jocurilor sportive: fotbal, handbal, baschet, volei, rugby, sau a sporturilor individuale: atletism, gimnastică, tenis, schi, patinaj sau a sporturilor extreme, de fapt în practicarea oricărei ramuri sportive, ci, și în viața de zi cu zi. Poți să cazi pe drum, de pe scaun, din pat, poți aluneca pe gheață, pe orice suprafață umedă, și în multe alte situații.
– Adulții, și în special cei neinițiați în timpul căderii și al pierderii echilibrului, au tendința sa-și contracte musculatura în mod inutil, să se sprijine cu brațele perpendiculare pe direcția contactului cu solul, liniile de forță fiind transmise asupra antebrațului, unde se produc cele mai multe accidente, în general luxații și fracturi
– Copiii de vârstă mică, în timpul pierderii echilibrului se relaxează și în mod instinctiv feresc brațele din direcția căderii, a contactului cu solul. Ca o deficiență aș putea menționa că musculatura gâtului nu este bine dezvoltată și capul ia contact cu solul.
A învăța școala căderii din Judo nu înseamnă să devii practicant al acestui sport, ci să știi câteva reguli de bază pentru a avea o cădere inteligentă – dacă putem spune așa.
Recomand, ca tehnici generale:
- Relaxează musculatura, să cazi cursiv, ca și cum ai dansa, ca și cum ai curge.
- Dacă cazi pe lungimea corpului, nu pune direct palma perpendicular pe cădere, ci ține palmele în continuarea brațului, în unghi de 45⁰ pe sol, preluarea forței să fie treptată și nu într-un singur punct, ci în tot brațul. Forța este în general prea mare pentru încheietura palmei și ai șanse foarte mari să luxezi încheietura dacă nu ții cont de regula aceasta. Cotul trebuie să fie semiflexat, pentru a putea lovi biciuit cu forță solul cu brațul și palma.
- Biciuirea solului (saltelei) cu brațul și palma produce concomitent cu energia produsă, un șoc și un sunet puternic ca efect al undelor sonore produse de vibrațiile care se formează în timpul șocului.
- Picioarele nu se încrucișează în timpul contactului cu solul, ci printr-o ușoară răsturnare, ar putea asigura o poziție din care se revine foarte ușor, fără efort în poziția stând.
- Dacă folosești brațul și palma la amortizare, nu te gândi că te murdărești pe palmă, ține-o dreaptă, nu scoate la înaintare degetele, ți le vei rupe.
Să zicem că mergi pe gheață, și picioarele alunecă înainte. O să cazi pe spate sau în fund. Va trebui să:
- Stai relaxat (ă)
- Evită să cazi direct pe noada fundului (zona coccis). Acea zonă a coloanei va fi foarte afectată. Deși nu e plăcut, e mult mai bine să cazi pe o fesă, pe șold sau ideal, pe întreaga parte laterală a corpului.
- Când cazi pe spate, ține mâinile în spate-lateral la un unghi de 30⁰-45⁰, brațul fiind flexat, cu palmele spre sol, apoi când te apropii de sol, izbește solul cu mâinile cu o fracțiune de secundă înainte de a ajunge corpul pe sol. Astfel vei atenua căzătura. Ține capul cu bărbia spre piept, în așa fel încât să nu se lovească de sol și rotunjește puțin spatele.
- Deși căderea în față e mult mai rară, în cazul În care se întâmplă, fă prima amortizare pe antebrațe, cu coatele îndoite, palmele să lovească solul, și tine capul spre spate, să nu te lovești de sol
- Căderea în lateral trebuie să te prindă ori cu mâna lipită de corp, ori cu ea la 30⁰-45⁰ cu palmele spre sol, pentru a amortiza
Pentru a trece la învățarea tehnicilor căderilor, judoka execută în prealabil unele elemente de gimnastică acrobatică: rostogoliri, rulări, sărituri peste obstacole etc.
Predarea tehnicilor căderilor se face cu multă atenție, în mod gradat, la început la sol, din culcat, din șezând, din ghemuit, apoi din stând și doar după o foarte bună învățare a amortizărilor se trece la executarea tehnicilor din mișcare. Gradarea presupune și o primă învățare a biciuirii cu brațul relaxat pe tatami (saltea) și ridicarea simultană a capului, ambele mișcări efectuându-se pe expirație (momentul poate produce un sunet = kiai). Lovirea, expirația, și ridicarea capului se efectuează într-un singur timp și, ce este cel mai important, cu o fracțiune de secundă înainte de căderea corpului, se lovește solul (salteaua) cu palma deschisă, degetele apropiate, relaxate și în același timp puternice.
Învățarea tehnicilor din școala căderii (ukemi), are un dublu rol:
1. Să permită protejarea capului și a organelor interne prin amortizarea șocului produs de forța și viteza proiectării corpului spre sol
2. Să formeze pe cale senzorială la nivelul legăturilor pe scoarța cerebrală un reflex, simțul echilibrului dinamic, eliminând contracțiile inutile ale unor grupe musculare.
UKEMI = ȘCOALA CĂDERII se prezintă sub 3 forme principale, grupate în funcție de direcția traiectoriei mișcărilor în care se execută contactul cu solul, gradate de la simplu la complex:
• Căderea înapoi = USHIRO UKEMI
• Căderea înainte = MAE UKEMI
– Căderea înainte prin rostogolire grupată = ZEMPO MAE UKEMI
– Căderea prin rostogolire completă = ZEMPO KAITEN MAE UKEMI (prin care se revine la poziția de plecare)
• Căderea laterală – stânga/dreapta = YOKO UKEMI – MIGI/HIDARI
mae ukemi
ushiro ukemi
yoko ukemi
zenpo kaiten ukemi
Aceste lucruri – sau, mai bine zis, aceste elemente – odată cunoscute și însușite de către copii/ elevi, vor avea un efect benefic asupra lor deoarece în momentul în care ar apărea evenimente neplăcute o să reușească să evite pericolul sau accidentările majore. Reușind să facă aceste lucru energia lor va fi canalizată în așa fel să fie absorbită de către obiectele sau locurile cauzatoare de accidentări și nicidecum să opună rezistență, lucru ce ar agrava situația mai ales într-o cădere nefirească.
MENS SANA IN CORPORE SANO!