Învățarea prin cooperare poate fi definită ca o strategie de instruire structurată, sistematică, care permite grupurilor mici eterogene să lucreze împreună pentru a atinge un scop comun.
Unele dintre definițiile recente ale învățării prin cooperare includ:
- Activități care implică un grup mic de cursanți care lucrează împreună ca o echipă pentru a rezolva o problemă, a îndeplini o sarcină sau a îndeplini un scop comun. (Artzt și Newman, 1990)
- sarcină pentru discuții și rezoluții în grup (dacă este posibil), care necesită interacțiune față în față, o atmosferă de cooperare și ajutor reciproc și responsabilitate individuală. (Davidson, 1990)
Slavin (1994) definește învățarea prin cooperare ca „programe de instruire în care elevii lucrează în grupuri mici pentru a se ajuta reciproc să stăpânească conținutul academic”. Învățarea prin cooperare este un aranjament de predare care se referă la grupuri mici și eterogene de elevi care lucrează împreună pentru a atinge un obiectiv comun (Kagan, 1994).
Din toate aceste definiții se poate concluziona că învățarea prin cooperare permite cursanților să negocieze, să planifice, să investigheze, să-și evalueze împreună rezultatul învățării. În loc să lucreze individual și în competiție unii cu alții, elevilor li se dă responsabilitatea de a crea o comunitate de învățare în care toți elevii participă în moduri semnificative.
Învățare individualistă, competitivă și cooperativă
În ceea ce privește procesul de învățare, există trei tipuri principale de abordări: învățarea individualistă, competitivă și cooperativă. Fiecare dintre aceste abordări are avantajele și dezavantajele sale și poate fi mai potrivită în anumite situații de învățare.
Învățarea individualistă este cea mai comună abordare în educație și se concentrează pe învățarea individuală a elevilor. Acest tip de învățare se bazează pe obiectivele și aspirațiile individuale ale elevilor și nu implică colaborarea cu alți colegi. În acest caz, elevii sunt încurajați să își dezvolte abilitățile de lucru independent și să ia propriile decizii în ceea ce privește modul în care își organizează timpul și resursele.
Învățarea competitivă implică concurența între elevi și este centrată pe obținerea de performanțe superioare în raport cu ceilalți colegi. Acest tip de învățare poate fi motivant pentru unii elevi, însă poate duce și la o atmosferă stresantă și tensionată. Elevii pot fi încurajați să își îmbunătățească abilitățile prin compararea lor cu cele ale altor colegi, dar acest lucru poate duce și la o competiție neloială și la stres. (Flueraș V., 2005)
Învățarea cooperativă este o abordare care implică colaborarea între elevi pentru a atinge obiective comune. În acest tip de învățare, elevii își asumă responsabilitatea pentru învățarea individuală și pentru progresul grupului. Elevii lucrează împreună, se sprijină reciproc și se împart sarcinile în mod echitabil pentru a atinge obiectivele comune. Această abordare poate fi motivantă și încurajează dezvoltarea abilităților de colaborare, comunicare și negociere. (Flueraș V., 2005)
Fiecare dintre aceste abordări poate fi folosită în anumite situații de învățare și poate aduce beneficii în funcție de contextul în care este aplicată. Învățarea individualistă poate fi mai potrivită pentru elevii care preferă să lucreze singuri, iar învățarea competitivă poate fi motivantă pentru elevii care doresc să concureze și să obțină performanțe superioare. Învățarea cooperativă este o abordare benefică în situațiile în care se dorește încurajarea colaborării și a abilităților de lucru în echipă. Este important ca profesorii să ia în considerare avantajele și dezavantajele fiecărei abordări și să aleagă pe cea mai potrivită pentru elevii lor, în funcție de nevoile și obiectivele lor de învățare.
Rolul profesorului în învățarea prin cooperare
Învățarea prin cooperare implică un rol activ al profesorului în gestionarea grupurilor de elevi și facilitarea procesului de învățare. Profesorul are un rol important în încurajarea și susținerea colaborării între elevi, în asigurarea unui mediu de învățare sigur și confortabil și în monitorizarea progresului individual al elevilor în cadrul grupului. (MEN, 2006)
Unul dintre cele mai importante roluri ale profesorului în învățarea prin cooperare este acela de a defini și comunica obiectivele și așteptările pentru fiecare activitate cooperativă. Aceste obiective trebuie să fie clare și bine definite, astfel încât elevii să știe exact ce se așteaptă de la ei și ce trebuie să realizeze. Profesorul trebuie să fie capabil să ofere feedback constructiv și să monitorizeze progresul elevilor, astfel încât aceștia să poată înțelege mai bine propriile lor puncte forte și puncte slabe.
Profesorul trebuie, de asemenea, să creeze un mediu de învățare sigur și confortabil pentru elevi, în care aceștia să se simtă încrezători și în largul lor pentru a-și exprima ideile și opinii. În acest sens, profesorul trebuie să asigure un nivel adecvat de implicare și să ofere suport și încurajare atunci când este necesar.
De asemenea, profesorul trebuie să dezvolte abilitățile de comunicare și negocieri, astfel încât să poată gestiona conflictele și să încurajeze rezolvarea problemelor într-un mod constructiv și pozitiv. Profesorul trebuie să fie capabil să ofere feedback clar și constructiv și să ajute elevii să dezvolte abilitățile necesare pentru a-și exprima propriile opinii și idei într-un mod eficient. (Cristea S., 2005)
În plus, profesorul trebuie să fie capabil să evalueze eficient activitățile cooperativelor și să identifice și să recompenseze punctele forte și punctele slabe ale fiecărui elev. Aceasta poate implica crearea de rubrici de evaluare clare și dezvoltarea unui sistem eficient de recompense și consecințe.
Totodată, acesta:
- Specifică obiectivele academice
- Precizează abilitățile de colaborare
- Decide dimensiunea grupului
- Atribuie elevii în grupuri
- Aranjează sala
- Planifică materialele
- Atribuie roluri (cititor, înregistrator, calculator, verificator, reporter, manipulator de materiale etc.)
- Explică sarcina
- Verifică dacă sarcina este înțeleasă de toți
- Testează și chestionează copiii individuali (pentru a promova responsabilitatea individuală)
- Promovează cooperarea între grupuri (pune grupurile să se verifice între ele și să se ajute reciproc)
- Monitorizează comportamentul elevilor (în timp ce elevii lucrează, circulă pentru a vedea dacă înțeleg sarcina și materialul, oferă feedback imediat)
- Laudă buna folosire a abilităților de grup
- Oferă asistență pentru înțelegerea unei sarcini
- Oferă asistență cu privire la modul în care grupul poate lucra împreună mai eficient
- Cere copiilor să reflecteze asupra cât de bine lucrează împreună ca grup („procesul de funcționare a grupului”), solicitându-le copiilor să facă un rezumat. (Stanciu M., 2003)
Rolul elevului în învățarea prin cooperare
În cadrul învățării cooperative, fiecare elev își are un rol important în cadrul grupului. Aceste roluri sunt cruciale pentru o colaborare eficientă și productivă între elevi și ajută la asigurarea unei înțelegeri comune și a unei împărțiri echitabile a sarcinilor. (Breben, S., Gongea, E., Ruiu, G., Fulga, M., 2007)
- Primul rol important în cadrul grupului este cel de lider. Liderul este responsabil pentru organizarea și coordonarea sarcinilor în cadrul grupului și pentru asigurarea unei comunicări eficiente între membrii grupului. El trebuie să fie capabil să ia decizii rapide și să aibă o viziune clară asupra obiectivelor grupului.
- Al doilea rol important este cel de întreținător al echipei. Acesta se ocupă de menținerea unui mediu de lucru pozitiv și de încurajarea tuturor membrilor grupului să participe activ la discuții și activități. El trebuie să fie empatic și să se asigure că toți membrii grupului se simt în siguranță și confortabil în cadrul echipei.
- Al treilea rol important este cel de cercetător. Acesta este responsabil pentru cercetarea și colectarea de informații relevante în ceea ce privește sarcinile grupului. El trebuie să aibă o abordare critică și analitică a informațiilor și să le prezinte colegilor săi într-un mod clar și concis.
- Al patrulea rol important este cel de prezentator. Acesta este responsabil pentru prezentarea informațiilor colectate și a rezultatelor cercetării în fața grupului sau a clasei. El trebuie să fie capabil să-și exprime ideile și informațiile într-un mod clar și coerent, astfel încât toți membrii grupului să înțeleagă.
- Al cincilea rol important este cel de scriitor. Acesta este responsabil pentru redactarea și organizarea informațiilor colectate și a rezultatelor cercetării într-un mod clar și coerent. El trebuie să aibă abilități bune de scriere și să fie capabil să își formuleze ideile într-un mod clar și concis.
Grupurile de învățare cooperativă extrem de productive se caracterizează prin:
- Grupurile de învățare cooperativă funcționează cel mai bine dacă elevii nu sunt grupați după abilități
- Amestecă grupurile în funcție de interese
- Desemnează (sau desemnați membrii grupului) un „manager de materiale” responsabil pentru toate echipamentele
- Desemnează (sau solicitați membrilor grupului să desemneze) un „înregistrator” pentru a monitoriza rezultatele/concluziile.
Mulți profesori au fost învățați și instruiți să fie mereu responsabil de sălile de clasă, iar elevii rămân în permanență simpli destinatari ai cunoștințelor.
Rolurile elevilor în cadrul grupului sunt cruciale pentru o colaborare eficientă și productivă. Fiecare rol are o importanță distinctă și trebuie să fie îndeplinit de un elev care se potrivește cel mai bine cu abilitățile și personalitatea necesare. Profesorii pot ajuta la asignarea rolurilor potrivite în cadrul grupurilor și la încurajarea elevilor să-și îndeplinească rolurile cu succes pentru a obține cele mai bune rezultate în învățare.
Învățarea colaborativă determină dezvoltarea personalității prin activități conștiente de sine în grupuri mici. Încurajăm deschiderea către diferite moduri de a gândi și de a simți și apreciem nevoia ca elevii să lucreze împreună într-o atmosferă prietenoasă de sprijin reciproc. Colaborarea (cooperarea cu cineva) înseamnă cooperare (participarea activă la realizarea acțiunilor bazate pe schimbul de sugestii și idei). Deși cei doi termeni sunt sinonimi, putem delimita sensul. Rezolvă probleme de interes comun, la care fiecare contribuie activ și eficient, prin colaborare, sub forma învățării, cercetării, interacțiunii, duratei variabile între indivizi/grupuri și rezultate unul din celălalt (Handrabura, 2003, p. 50). Învățarea colaborativă este acțiunea comună a mai multor persoane (elevi, studenți, profesori) pentru a atinge un obiectiv comun prin influență care să beneficieze pe toți cei implicați.
Colaborarea se concentrează pe sarcină, concentrându-se pe procesul de finalizare a sarcinii. Cooperarea este o formă incluzivă de interacțiune în învățare care implică colaborare.
Bibliografie
- Breben, S., Gongea, E., Ruiu, G., Fulga, M., (2007), Metode interactive de grup, Ghid metodic, Editura Arves, Craiova.
- Cristea S., (2005), Teorii ale învățării: modele de instruire, Editura Didactică și Pedagogică.
- Flueraș V., (2005), Teoria și practica învățării prin cooperare, Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj.
- Handrabura, L., (2016), Educație pentru echitate de gen și șanse egale: Auxiliar didactic pentru profesori și elevi; Centrul Educațional „Pro Didactica”, ed. a 2-a, rev., Chișinău.
- Stanciu M., (2003), Didactica postmodernă, Ed. Universității Suceava.
- Slavin, R., Hurley, E. A., & Chamberlain, A. (2003), Cooperative Learning and achievement: Theory and research. In W. Reynolds & G. Miller (Eds.), Handbook of Psychology: Vol. 7. Educational Psychology (pp. 177–198), New York: John Wiley.