Eficientizarea învăţării la chimie în rândul elevilor cu cerințe educative speciale

Învăţarea reprezintă procesul de însuşire a cunoştinţelor, de interiorizare şi aplicare a acestora, de formare a aptitudinilor, priceperilor şi deprinderilor.
La elevii cu cerințe educative speciale, însuşirea şi aplicarea cunoştinţelor se realizează destul de greu, uneori chiar deloc. Dificultăţile întâmpinate de aceştia se manifestă predominant în învăţarea cognitivă, de aceea trebuie găsite acele căi de abordare care să diminueze dificultăţile întâmpinate, să permită deblocarea procesului de învăţare şi să înlăture barierele din calea adaptării.

Cadrele didactice care lucrează cu elevi cu C.E.S. trebuie să adapteze conținuturile încât să permită elevilor să progreseze în ritm propriu şi să ţină cont de capacităţile acestora de învăţare. Pentru ca acest lucru să se întâmple, elevii trebuie să fie trataţi diferenţiat. Este important ca aformularea obiectivelor, modalităţile deetransmitereea cunoştinţelor, stabilirea conţinuturilor şi evaluarea să se realizeze diferenţiat.

În adaptarea conţinuturilor destinate elevilor cu C.E.S. trebuie să ţinem cont de aspecte ca:

  • ruta şcolară;
  • gravitatea şi tipul deficienţei;
  • cunoşterea posibilităţilor şi limitelor de învăţare a copiilor cu C.E.S;
  • cunoașterea metodelor de lucru‚ a formelor şi a modalităţilor de evaluare;
  • strategiile didactice utilizate de fiecare cadru didactic pentru accesibilizarea conţinuturilor învăţării la capacităţile de înţelegere ale elevilor;
  • susţinerea materială şi implicarea afectivă a părinţilor în educaţia oferită.

Ţinând cont de aceste aspecte, putem stabili obiectivele, sarcinile de lucru prin care conţinuturile fiecărei discipline pot fi adaptate, astfel încât să răspundă posibilităţilor de învăţare ale acestor elevi.

În urma experienței în educarea elevilor cu cerințe educative speciale, ca profesor de fizică-chimie, am constatat că în predarea noțiunilor noi trebuie folosite exemple din experiențele zilnice ale elevilor pentru a înțelege noțiunile. De exemplu‚ în predarea noțiunilor de dizolvare, solubilitate, soluții, topire, condensare, curent electric, etc., profesorul poate solicita elevilor să-și amintească situații concrete din viața cotidiană. Învățarea poate deveni eficientă dacă se cere elevului să aplice ceea ce învață în situații din viața de zi cu zi.

De asemenea, putem trezi interesul elevilor pentru conținut prin folosirea unor filmulețe/povestiri despre descoperiri importante (de exemplu‚ despre descoperirea sistemului periodic al elementelor, despre descoperirea gravitației, a oxigenului, etc). Se pot crea jocuri de aplicare a cunoștințelor învățate într-un mod amuzant și interesant pentru elevi. În lecțiile de fizică-chimie putem utiliza jocuri de tipul: „Păcălici chimic”, „Bingoˮ, „Cine știe câștigă”, realizarea unui aritmogrif,  etc. Jocul determină entuziasm și poate fi utilizat ca recompensă sau ca stimulent pentru elevi în efectuarea rapidă și corectă a sarcinilor primite. Astfel‚ elevii devin mai motivați și mai interesați de învățarea unor noțiuni.

Un proces de învățare eficient este acela în care elevul cu C.E.S. dobândește autonomie personală,  reușește să comunice, să-și formeze interese cât mai diverse, să-și însușească deprinderi manuale și să-și formeze comportamente adecvate situațiilor sociale, ceea ce permite integrarea socială.

În consecință, cadrele didactice din instituțiile de învățământ care școlarizează elevi cu cerințe educative speciale trebuie să-și îmbunătățească capacitatea de a adapta metodele de predare în funcție de particularitățile individuale ale elevilor, să găsească și să utilizeze strategii interactive, incluzive. Alegerea strategiilor ține de personalitatea cadrului didactic, de stilurile de învățare ale elevilor la care se aplică, precum și de specificul disciplinei studiate.

Astfel, elevii și nevoile de învățare ale acestora sunt situate în centrul atenției.

Bibliografie:
1. Alois Gherguţ, Sinteze de psihopedagogie specială, Editura Polirom, Iași, 2005.
2. Cristina Neamţu, Alois Gherguţ, Psihopedagogie specială, Editura Polirom, Iaşi, 2000.

 

prof. Florina Nicoleta Cristian

Centrul Școlar de Educație Incluzivă Nr. 1, Bacău (Bacău) , România
Profil iTeach: iteach.ro/profesor/florina.cristian

Articole asemănătoare