Educația fizică – latură importantă a dezvoltării preșcolarului

Educaţia fizică a copilului constituie stimulentul de bază al dezvoltării copilului. Ea contribuie la pregătirea unor tineri apţi pentru muncă, sănătoşi, puternici şi viguroşi. Educaţia fizică la vârsta preşcolară constituie un factor însemnat de dezvoltare a copiilor şi o dominantă în preocupările lor, dacă este realizată conştient, sistematic, fiziologic şi sub aspect emoţional.

Educaţia fizică trebuie să le ofere preşcolarilor tot ceea ce poate să le asigure o dezvoltare sănătoasă, o dezvoltare a aptitudinilor fizice, să-i formeze în sensul unei atitudini conştiente, să le formeze deprinderi constante, să contribuie la dezvoltarea personalităţii şi   să-i formeze din punct de vedere moral.

Este absolut necesar ca educatoarea să desfăşoare constant activităţile de educaţie fizică şi să fie conştientă de faptul că educaţia fizică poate să determine acele modificări în starea fizică a copilului pe care nu le poate atinge nici în cadrul altor activităţi comune.

Activităţile de educaţie fizică favorizează dezvoltarea sistemului nervos central, contribuie la dezvoltarea funcţională a scoarţei cerebrale.
Exerciţiile fizice, gimnastica, mai ales în faza de automatizare a mişcărilor, constituie în acelaşi timp un mijloc important de reconfortare a activităţii nervoase superioare, o posibilitate de odihnă activă în urma unui efort intelectual susţinut, favorizează dezvoltarea intelectuală a copiilor.

Fiecare exerciţiu şi fiecare întrecere, ştafetă sau joc motric în care copiii, la comanda educatoarei, execută o anumită mişcare, cum ar fi schimbarea ritmului alergării, oprirea bruscă, schimbarea direcţiei, schimbarea locului etc. reclamă din partea copiilor un anumit efort, stimulând elaborarea inhibiţiei condiţionate care are o mare importanţă pentru realizarea unui echilibru între procesele nervoase fundamentale, excitaţia şi inhibiţia. De asemenea, educaţia fizică contribuie într-o mare măsură la formarea comportării disciplinate a preşcolarilor, îi pregăteşte pentru activitatea de mai târziu – activitatea şcolară.

Dezvoltarea normală şi sănătatea omului nu pot fi concepute fără mişcare, iar de sănătate este nemijlocit legată capacitatea de muncă, punerea în valoare a calităţilor fizice, intelectuale şi morale ale omului. Educaţia fizică, mişcarea în aer liber au devenit factori compensatori de o deosebită importanţă pentru menţinerea sănătăţii copiilor, pentru prevenirea şi combaterea efectelor nocive ale sedentarismului (statul în faţa televizorului şi calculatorului în locul activităţilor în aer liber).

Desfăşurată sistematic, educaţia fizică contribuie la reducerea oboselii, mărirea randamentului în activitate, limitarea îmbolnăvirilor şi influenţează prelungirea vârstei active a omului.

Educaţia fizică a copiilor contribuie la educaţia prin şi pentru colectiv. Prin exerciţiile fizice, prin dansurile populare, li se formează simţul ritmului, li se educă dragostea pentru frumos.

Activitatea de educaţie fizică contribuie la deprinderea cu o ţinută corectă şi frumoasă, la educarea expresivităţii mişcărilor. Deci educaţia fizică are un rol hotărâtor la dezvoltarea globală a copiilor.

Bibliografie
1. Antonovici, Ştefania, Educaţia fizică în grădiniţă, Editura Didactica Publishing House, 2010.
2. Barbu, H., Lucrare în manuscris, Biblioteca Liceului Pedagogic ,,Spiru Haret”, Buzău.
3. Barbu, H., Popescu, Eugenia, Şerban, Filoftea.,Activităţi de joc şi recreativ-distractive,E.D.P.A., Bucureşti, 1993

 

prof. Adina-Cristina Neacşu

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/adina.neacsu

Articole asemănătoare